2,369 matches
-
urmărită de un drum transversal mult bătătorit ce leagă Podișul Someșan al Transilvaniei de cel al Sucevei și Fălticenilor din Moldova de Nord. În literatura geografică românească depresiunea este numită și Țara Dornelor, înțelegând prin această vatra depresiunii și râma muntoasă înconjurătoare, până acolo unde se întinde domeniul economic. Depresiunea își definește profilul prin anumite particularități generate de condițiile fizice în primul rînd, fiind delimitata spre sud-est de râma Munților Bistriței , la nord-est de Masivul Giumalău , la sud de peretele Călimanului
Depresiunea Dornelor () [Corola-website/Science/325334_a_326663]
-
de interes național ce corespunde categoriei a III-a IUCN (rezervație naturală de tip paleontologic), situată în nord-estul Transilvaniei, pe teritoriul județului Bistrița-Năsăud. Aria naturală se află în extremitatea estică a județului Bistrița-Năsăud, la limita vestică a Munților Călimani (grupă muntoasă aparținând lanțului carpatic al Orientalilor) în bazinul Văii Budacului, pe teritoriul administrativ al comunei Dumitrița (satul Budacu de Sus). Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a
Râpa Verde () [Corola-website/Science/325354_a_326683]
-
situată în nord-estul Transilvaniei, pe teritoriul județului Bistrița-Năsăud. Aria naturală se află în extremitatea estică a județului Bistrița-Năsăud (în apropierea limitei de graniță cu județul Mureș, pe teritoriul administrativ al comunei Bistrița Bârgăului, în partea nord-vestică a Munților Călimani (grupă muntoasă aparținând lanțului carpatic al Orientalilor). Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate", publicată în Monitorul Oficial al României
Stâncile Tătarului, Munții Călimani () [Corola-website/Science/325376_a_326705]
-
al comunei Plăieșii de Jos. Aria naturală o suprafață de 15 hectare se află în partea sud-estică a județului Harghita la limita cu județul Covasna și cea sud-estică a satului Plăieșii de Jos, la poalele vestice a Munților Nemira, grupă muntoasă a Carpaților Moldo-Transilvani ce aparține Orientalilor. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă o zonă de
Tinovul „Kicsi Romlásmezö” de la Plăieșii de Jos () [Corola-website/Science/325406_a_326735]
-
din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate"). Rezervația naturală (înclusă în Parcul Național Cheile Bicazului - Hășmaș) are o suprafață de 800 hectare și se află în Munții Hășmaș (grupă muntoasă a Carpaților Moldo-Transilvani ce aparțin lanțului muntos al Carpaților Orientali). Altitudiea maximă a acestei grupe muntoase este de 1.793 m, atinsă în Vârful Hășmașul Mare. Structura geologică a Munților Hășmaș (cunoscuți și sub denumirea de "Hăghimaș" sau "Curmătura") este
Masivul Hășmașul Mare, Piatra Singuratică - Hășmașul Negru () [Corola-website/Science/325479_a_326808]
-
de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate"). Rezervația naturală (înclusă în Parcul Național Cheile Bicazului - Hășmaș) are o suprafață de 800 hectare și se află în Munții Hășmaș (grupă muntoasă a Carpaților Moldo-Transilvani ce aparțin lanțului muntos al Carpaților Orientali). Altitudiea maximă a acestei grupe muntoase este de 1.793 m, atinsă în Vârful Hășmașul Mare. Structura geologică a Munților Hășmaș (cunoscuți și sub denumirea de "Hăghimaș" sau "Curmătura") este alcătuită la bază din șisturi cristaline, calcare
Masivul Hășmașul Mare, Piatra Singuratică - Hășmașul Negru () [Corola-website/Science/325479_a_326808]
-
zone protejate"). Rezervația naturală (înclusă în Parcul Național Cheile Bicazului - Hășmaș) are o suprafață de 800 hectare și se află în Munții Hășmaș (grupă muntoasă a Carpaților Moldo-Transilvani ce aparțin lanțului muntos al Carpaților Orientali). Altitudiea maximă a acestei grupe muntoase este de 1.793 m, atinsă în Vârful Hășmașul Mare. Structura geologică a Munților Hășmaș (cunoscuți și sub denumirea de "Hăghimaș" sau "Curmătura") este alcătuită la bază din șisturi cristaline, calcare jurasice și cretacice, șisturi argiloase și straturi calcaroase (între
Masivul Hășmașul Mare, Piatra Singuratică - Hășmașul Negru () [Corola-website/Science/325479_a_326808]
-
de forme reliefale: vârfuri stâncoase (Hășmașul Mare 1.783 m, Oatra Ascuțită 1.668 m, Curmătura 1.610 m), doline, lapiezuri, chei, văii. Masivul Hășmașul Mare este locul de obârșie a mai multor cursuri de apă ce brăzdează întreaga zonă muntoasă, astfel: Râul Olt cu afluenții adunați în amonte (valea Fierului, Fagu Oltului, Șerpatacul, valea Sărăturii, râul Șandru); Râul Mureș cu afluenții: Mezeș, Otveș, Boteni, Voșlăbeni, Cindeni sau Chirtaegher; Râul Bicaz cu afluenții: pârâul Oii ("Hăghimașul"), Bicăjel, Surduc, râul Vereșcheu, valea
Masivul Hășmașul Mare, Piatra Singuratică - Hășmașul Negru () [Corola-website/Science/325479_a_326808]
-
Ariușd, Covasna și se întinde pe o suprafață de 977 hectare. Rezervatia reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri în tranziție, pășuni, terenuri arabile și culturi) încadrată în bioregiunea continentală a Depresiunii Brașovului, aflată în nord-estul Munților Baraolt (grupa muntoasă a Carpaților de Curbura, aparținând de lanțului carpatic al Orientalilor), în lunca dreapta a Oltului. Aceasta se suprapune sitului de importanță comunitară omonim ("Dealul Ciocaș - Dealul Vițelului") Aria protejată adăpostește un habitat natural de tip "Tufărișuri subcontinentale peri-panonice" și protejază
Dealul Ciocaș - Dealul Vițelului () [Corola-website/Science/325490_a_326819]
-
cucerit Atena. Grecii au mai păstrat controlul asupra Peloponezului până în 1460, iar venețienii și genovezii au mai stăpânit unele insule grecești până pe la 1500, când cea mai mare parte a insulelor și Greciei continentale a trecut în mâinile otomanilor. Zonele muntoase ale Greciei au fost controlate cu greu de trupele otomane, aici găsindu-și refugiu elenii care încercau să scape de sub dominația străină, tot aici organizându-se lupta de rezistență împotriva cuceritorilor. Ciprul a fost cucerit de turci 1571, iar Creta
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
care puteau să fie vândute sau împărțite moștenitorilor. Noua clasă de moșieri otomani a redus la starea de iobag majoritatea țăranilor liberi greci, ceea ce a dus la depopularea regiunilor de câmpie și migrarea populației în munți. Grecii retrași în regiunile muntoase au declanșat raiduri împotriva autorităților și proprietăților otomane. Sultanul îl considera pe Patriarhul Ecumenic al Bisericii Ortodoxe Răsăritene drept conducător al tuturor ortodocșilor din imperiu, indiferent de etnie. Patriarhul era responsabil în fața sultanului pentru buna purtare a supușilor ortodocși, fiind
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
înregistrat un mare declin (în principal datorită plecării negustorilor din orașele mici spre marile aglomerări urbane - Salonic, Izmir sau Constantinopol), iar populația a scăzut, cel puțin în zonele de câmpie (recensămintele otomane nu au inclus de obicei locuitorii din zonele muntoase, pe care nu le puteau controla în mod eficient). Turcii otomani s-au așezat în special în Tracia. După expulzarea din Spania din 1492, evreii sefarzi s-au așezat în Salonic (cunoscut în acea perioadă ca "Salonica" ori "Selanik"), care
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
de Chateaubriand nota după vizita sa în Sounion din 1806 faptul că fusese înconjurat de „morminte, tăcere, dezastru, moarte și câțiva marinari greci adormiți fără grijă pe ruinele Greciei”. Numărul grecilor din câmpie a crescut după reîntoarcerea elenilor din regiunile muntoase în timpul secolului al XVII-lea. Pe de altă parte, pozițiile grecilor educați din Imperiul Otoman s-au îmbunătățit foarte mult în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea. Odată cu consolidarea puterii Imperiului Otoman, sultanii și-au dat seama de
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt), situată în Banat, pe teritoriul județului Caraș-Severin. Aria naturală se află în sud-estul județului Caraș-Severin la poalele Munților Cernei (grupă muntoasă a Munților Retezat-Godeanu aparținând lanțului carpatic al Meridionalilor), pe teritoriul administrativ al orașului Băile Herculane. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a
Rezervația Domogled () [Corola-website/Science/325893_a_327222]
-
chei, canioane), poiene, pajiști, tufărișuri și păduri; de intres floristic, faunistic și geologic. Rezervația naturală fost înființată în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice aflate în sud-vestul țării, în grupa muntoasă Retezat-Godeanu. Flora rezervației este alcătuită din specii de conifere: brad ("Abies"), molid ("Picea abies"), pin ("Pinus"); foioase: fag ("Fagus sylvatica"), carpen ("Carpinus betulus"), frasin ("Fraxinus"); specii de arbusti: vișin turcesc ("Prunus mahaleb"), alun turcesc ("Corylus colurna"); La nivelul ierburilor sunt
Rezervația Domogled () [Corola-website/Science/325893_a_327222]
-
întinde pe o suprafață de 3.478 hectare. Aria protejată reprezintă o zonă naturală cu un relief bine diversificat (stâncării, crește, vai glaciare, lapiezuri, doline, circuri glaciare, abrupturi calcaroase, avene, goluri alpine, peșteri); păduri, poiene, pajiști și pășuni. Acesta lanțului muntos al Carpaților Meridionali și în special al Munților Bucegi. Rezervatia dispune de mai multe tipuri de habitate naturale de interes comunitar (păduride conifere, păduri dacice de fag, păduri în amestec, pajiști montane, pajiști calcifile alpine și subalpine, fânețe montane, tufărișuri
Abruptul prahovean Bucegi () [Corola-website/Science/325933_a_327262]
-
Drumeția (în engleză "Hiking" - drumeție, excursie) este o activitate în aer liber care constă în mersul pe jos, în medii naturale, de multe ori în zone muntoase sau alte zone pitorești. Adesea oamenii fac astfel de drumeții, pe trasee special concepute pentru acest gen de recreere, numite și trasee de drumeție. Popularitatea acestei activități a dat naștere numeroaselor organizații de drumeție la nivel mondial. Beneficiile diferitelor tipuri
Drumeție () [Corola-website/Science/325978_a_327307]
-
pentru drumețiile pe traseu cât și pentru cele înafara lor. Neozeelandezii folosesc termenulul tramping (din engleză tramping: cutreierare, umblet), (în special pentru călătorii peste noapte și mai mult), mersul pe jos sau bushwalking. Drumețiile de mai multe zile în regiunile muntoase din India, Pakistan, Nepal, America de Nord, America de Sud, și în ținuturile muntoase din Africa de Est, mai sunt numite si "trekking". Drumețiile pe trasee lungi, de la un capăt la celălalt, sunt deasemenea menționate în unele locuri ca și trekking sau "thru-hiking". Traseul
Drumeție () [Corola-website/Science/325978_a_327307]
-
Neozeelandezii folosesc termenulul tramping (din engleză tramping: cutreierare, umblet), (în special pentru călătorii peste noapte și mai mult), mersul pe jos sau bushwalking. Drumețiile de mai multe zile în regiunile muntoase din India, Pakistan, Nepal, America de Nord, America de Sud, și în ținuturile muntoase din Africa de Est, mai sunt numite si "trekking". Drumețiile pe trasee lungi, de la un capăt la celălalt, sunt deasemenea menționate în unele locuri ca și trekking sau "thru-hiking". Traseul Appalachian (AT) și Traseul Lung (LT) sunt exemple de drumeții
Drumeție () [Corola-website/Science/325978_a_327307]
-
Conform unui studiu efectuat de BirdLife International în anul 2004 se estima că populația de cormorani mici din România număra 11500-14000 perechi iar pe perioada de iarna 1500-4000 perechi. Preferă iazurile pline de vegetație, lacurile și deltele râurilor. Evită regiunile muntoase și regiunile reci și secetoase. Iubește câmpurile de orez sau alte arii inundate în care sunt prezente tufișuri și copaci. Pe timpul iernii frecventează și ape cu o salinitate mai ridicată, în estuare sau pe lacuri de acumulare. Este o pasăre
Cormoran mic () [Corola-website/Science/326006_a_327335]
-
naturale, a florei și faunei sălbatice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 462/2001) și are o suprafață totală de 11.127 ha. Parcul național se întinde în partea de vestică a Carpaților Meridionali, între Munții Vâlcan (grupă muntoasă a Munților Retezat-Godeanu), la vest și Munții Parâng (ce aparțin grupei muntoase Parâng-Șureanu-Lotrului), la est; de-a lungul râului Jiu, între confluența Jiului de Est cu Jiul de Vest și confluența cu valea Sadului și reprezintă o zonă montană (cu
Parcul Național Defileul Jiului () [Corola-website/Science/324863_a_326192]
-
Legea nr. 462/2001) și are o suprafață totală de 11.127 ha. Parcul național se întinde în partea de vestică a Carpaților Meridionali, între Munții Vâlcan (grupă muntoasă a Munților Retezat-Godeanu), la vest și Munții Parâng (ce aparțin grupei muntoase Parâng-Șureanu-Lotrului), la est; de-a lungul râului Jiu, între confluența Jiului de Est cu Jiul de Vest și confluența cu valea Sadului și reprezintă o zonă montană (cu stâncării, abrupturi calcaroase, vârfuri, grohotișuri, chei, cascade, ponoare, pajiști montane și păduri
Parcul Național Defileul Jiului () [Corola-website/Science/324863_a_326192]
-
și-a exitins rapid puterea din bazinul lor de control original în valea râului Hun. Patria Goguryeo, în prezent cunoscându-se că era așezată în centrul și sudul Manciuriei și în nordul Coreei, a fost, cum este și acum, foarte muntoasă și lipsită de teren arabil; acest teritoriu de abia ar putea hrăni populația proprie a Goguryeo și uneori, nu asigură nici atât. Goguryeo era cunoscut pentru incursiunile în țările vecine, astfel încât și-ar fi putut dezvolta baza de resurse și depozite
Goguryeo () [Corola-website/Science/324855_a_326184]
-
al XIV-lea, sașii adaptând în dialectul săsesc cuvântul „"Cibin"” în formă „"Zabeng"” care este o exprimare foarte diferită de „Siebenbürgen” pentru a putea accepta formarea numelui în disputa. K.J.Schröer consideră că numele de „Siebenbürgen” ar veni de la regiunea muntoasă din Germania, „"Siebengebirge"” (Șapte munți), supoziție necredibila prin simplul fapt că nu au fost menționați coloniști în Transilvania care să provină din acea regiune. Fritz Holzträger, susține o teza similară pornind de la modul de formare a denumirilor din regiunea Rinului
Etimologia numelui Transilvaniei () [Corola-website/Science/324921_a_326250]
-
Peninsula Sinai și continuă spre Siria. Segmentul israelian trece paralel cu Falia Mării Moarte aflată mai la est. În timpurile preistorice trăiau în zona Levantului animale că elefanți, rinoceri,girafe și bivoli indieni, care au dispărut aici cu totul Lanțul muntos are o topografie carstica, pe cuprinsul lui găsindu-se și o peșteră cu stalactite în Parcul National Nahal Sorek dintre Ierusalim și Beit Shemesh, precum și aria în jurul așezării Ofra, unde s-au găsit fosile de floră și fauna preistorica. În
Munții Iudeei () [Corola-website/Science/324944_a_326273]