KorAP: Find »[drukola/base=muta & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...84 85 86 ...1190 >

29,739 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

să dăm cu presupusul: puțin eau-de-merde? adăugă Winkler. (Dumnezeu știe de unde le scotea. Poate că taică-su era abonat și la Larousse?) Apoi se țineau de nas demonstrativ și Îl rugau frumos pe domnul Maier să-i lase să se mute. De Îndată ce Începea jocul, nu aveam voie să ating mingea nici măcar o dată - până la sfârșit, când Fischl mi-o pasa cu o neașteptată bunăvoință. Din păcate era o pasă atât de jalnică, Încât Winkler, care juca În cealaltă echipă, reușea să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
cu un trecut comun. În ceea ce mă privește, eram destul de suspicios și nu Întrebam decât lucruri la care eram pregătit să răspund. Până să comandăm niște păhărele de absint rece, delicat, n-am putut să nu mă Întreb de ce se mutase Dora În acest oraș. După accentul meu și-a dat seama că sunt din Viena, și dacă tot m-a Întrebat de ce m-am mutat aici, i-am răspuns că acasă mă simțeam prea Îngrădit. Aici existența era un pic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
niște păhărele de absint rece, delicat, n-am putut să nu mă Întreb de ce se mutase Dora În acest oraș. După accentul meu și-a dat seama că sunt din Viena, și dacă tot m-a Întrebat de ce m-am mutat aici, i-am răspuns că acasă mă simțeam prea Îngrădit. Aici existența era un pic mai lejeră, viața mult mai liberă. Poate Îi putem zice mai „emancipată“? Dora ridică o sprânceană, neagră și superioară, dar, În loc să răspundă În maniera ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
murdar“? am Întrebat-o după ce a terminat. Chelnerul ne luase farfuriile și n-a mai prins ultimele ei cuvinte. — Vreau doar să zic că aveam optsprezece ani și eram Însărcinată. Brusc, păru aproape nerăbdătoare. N-aveam alt motiv să mă mut aici, știi. Dacă te interesează, am sosit În același weekend În care s-a organizat competiția de baloane cu aer, organizată În nordul orașului. Atâta Îmi amintesc și eu, pentru că mă simțeam de parcă aș fi fost umflată și eu - cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
aproape zece ani În urmă, În iulie, 1919. În câțiva ani și-a câștigat notorietatea internațională și a devenit chiar punct de atracție turistică pe lista oricărui ghid devotat tuturor lucrurilor care „nu sunt menționate În Badeker“. Când m-am mutat aici În 1923, În timpul celor mai cumplite luni ale Inflației, n-au trecut decât câteva zile până să aud de Cancelarul Sănătății. „Mai ieftin nu găsiți decât la Froehlich“, spuneau doamnele postate sub felinarele din jurul gării, aproape de hotelul În care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
nu-și permitea nimeni să-l suspecteze. În afară de Manetti, desigur. Colegul ei local se Împăca mai greu cu ideea, poate pentru că făcuse medicina - și nu era vegetarian, sugeră sec Karp. Datorită aceste capturi valoroase, Manetti a fost promovată inspector și mutată la Direcția de Investigații Criminaliste din oraș. Colegul sceptic a fost și el promovat, fiind Însă plasat la o altă direcție. Doctorul Froehlich, care a Întocmit raportul medicului legist, a notat că acest coleg al lui Manetti ar avea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Dorothée“ e același lucru, numai că, În franceză. Pe când... Pe când „Dorothea“ are ceva... Ceva nobil și bine proporționat. Ca un... Stai. De ce te-ai oprit? Hai să schimbăm subiectul, spuse Dora, desfăcându-și chimonoul. — De ce? am repetat după un an, mutându-mi privirea de la muscă la masa din spatele doctorului. De ce a ales să păstreze copilul? Se pare că nu existau dovezi categorice cum că incestul ar avea urmări negative. Am putea presupune că acela care are de suferit e copilul, cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
În care Dora Îmi povestise despre restaurantul domnului Walther, Își puse paharul jos și uitându-se la mine, mă Întrebă cu o curiozitate care se transformă În sceptisicm: — Iubire, zici tu? Era nevoie de mai mult de-atât ca să mă mut aici. N-o să mă las pradă sentimentalismelor, pentru simplul motiv că Jupp a fost primul. La douăzeci de metri de mine, tramvaiul trecu zdrăngănind. Am rupt-o la fugă. Și acum? Sărind pe platformă, m-am strecurat Înăuntru, vârându-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-și limba peste dinți, a simțit că și-a ciobit un colț de dinte din față. — Așa da, pedagogie. — Așteaptă, n-am terminat. Ce-am vrut să zic, de fapt, e că - vai, asta va fi cam dificil. Dora Își mută greutatea dintr-un loc În altul În pat, apoi Își drese vocea: — Ce-am vrut să zic, de fapt, e că Întunericul mă excita. Sau nu, mai degrabă mă liniștea. E adevărat. În ciuda lacrimilor și a sângelui, a nasului care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
să spun asta, decât o singură dată. E foarte important să Înțelegeți care sunt consecințele tăcerii. Altfel vă rămâne să savurați ultimele dumneavoastră ore În libertate. Deschise ușa cu un calm aproape inuman. Capitolul șaptesprezece Iarna trecută Anton s-a mutat, destul de neașteptat, din pensiunea Andersen undeva aproape de Dora. Dacă aveam noroc, poate că Încă dormea. Ieșind de la secție, am tăiat-o drept Înainte prin scuar, Îndreptându-mă spre Stadtbahn, dar am fost reținut de un grup de oameni de la intrare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
pe-o altă planetă. Anton insistase, spunând că e un prieten apropiat al femeii care stă la 202. Până la urmă portarul a luat registrul și, prefăcându-se că Îl consultă, l-a informat că, din păcate, femeia aceea s-a mutat. Și nu, n-a lăsat nici o adresă. — Pentru Început, m-am gândit că ar trebui să-l Întreb dacă 202 era liber. Dar apoi mi-am dat seama că n-am nici un motiv pentru care ar trebui să-i ascund

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Anton“ Îl aștepta. Atunci pe cine? Oare soneria Însemna că acum primea clienți chiar și acasă? Dacă era adevărat ce spunea Lakritz, atunci cei de la moravuri percheziționaseră recent Hotelul Kreuzer. Și totuși, mi-era greu să cred că Dora Își mutase treburile În locuința ei de pe Otto-LudwigStraße. Ea, care insista că fiecare om are nevoie de spațiul său privat, nu prea s-ar fi putut bucura de așa ceva dacă și-ar fi transformat dormitorul În loc de muncă. Mi se părea mai degrabă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
țâșni din mine În jeturi puternice, ca atunci când cineva Împinge lichidul prin seringă, apoi m-am clătinat și am leșinat, presupun. La un moment dat, În escapada În vidul zvelt care a urmat, cineva a slăbit sforile și m-a mutat pe canapea. Dar când mi-am revenit, Încercând să compun din culori și forme ceva ce să semene a realitate, mi-am dat seama că eram culcat pe o parte, studiind modelul unei cotiere. Capul meu era o oală sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
lungul timpului, Froehlich ajutase multe „surori“. Aceste activități - nu era nevoie să mai spună că erau ilegale, nu? - Începuseră cu mult Înainte ca „acest Einstein al sexului“ să fondeze institutul În 1919. Documentele confiscate de poliție demonstrau că Doctorul se mutase În oraș din Kolberg, de lângă Marea Baltică. Cu puțin Înainte de Începutul noului secol, Își deschisese o clinică Într-un cartier mai respectabil. Aici a făcut mai mult decât să cerceteze exemplarele cele mai neobișnuite ale umanității. Urmărindu-și adnotările cu creionul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
ce nu se Întâmplase. Având În vedere informațiile de la Inspectorul Wickert, nu aveam nimic de pierdut În afară de mândria mea. Fiindcă n-am găsit nimic pe care să scriu, am decis să folosesc paginile rupte din cărțile mele. Dar cu cât mutam foile din teancul descrescător din stânga În cel din dreapta, din ce În ce mai gros, cu atât eram mai confuz apropo de cele Întâmplate. Și paginile tipărite pe care-mi aruncam din când În când privirea nu mă ajutau nimic. Din precauție, am Întors paginile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
ce nu se Întâmplase. Având În vedere informațiile de la Inspectorul Wickert, nu aveam nimic de pierdut În afară de mândria mea. Fiindcă n-am găsit nimic pe care să scriu, am decis să folosesc paginile rupte din cărțile mele. Dar cu cât mutam foile din teancul descrescător din stânga În cel din dreapta, din ce În ce mai gros, cu atât eram mai confuz apropo de cele Întâmplate. Și paginile tipărite pe care-mi aruncam din când În când privirea nu mă ajutau nimic. Din precauție, am Întors paginile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
și peste o duzină de locuințe din zonă. Boris turnă un pahar de vodcăa, apoi adăugă că nu l-ar mira deloc să afle că tot ei sunt responsabili pentru dezastrul din apartamentul meu. Gândindu-se că fiul proprietăresei se mutase deja, naționaliștii ăia s-o fi gândit să regleze niște conturi politice. M-am șters cu un prosop și i-am explicat că, În ceea ce mă privește, toate acestea nu mai aveau nici o importanță. Apartamentul aparținea acum familiei Britz. Dând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

bricege, de toate primejdiile care au umplut-o pe maică-mea de presimțiri negre și împotriva cărora am fost prevenit iar și iar și iar. Și iarăși. Și din nou. Și încă o dată. Prin urmare, testiculul meu stâng și-a mutat domiciliul în imediata apropiere a canalului inghinal. Apăsând cu degetul în șanțul dintre vintre și coapsă, puteam să-i simt încă, în primele săptămâni de după dispariția sa, rotunjimea gelatinoasă; au urmat, însă, nopți de groază, când îmi scormoneam pântecele în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
de nevastă-sa, cu fii-su Harold și cu fiică-sa Marcia, unchiu’ locuia în Newark, într-o zonă dens populată de evrei, la etajul unei vile de două familii, care era proprietatea lui și la parterul căreia ne-am mutat noi în 1941, când taică-meu s-a transferat la sucursala din Essex County a companiei Boston & Northeastern. Am plecat din Jersey City din cauza antisemitismului. Cu puțin timp înainte de izbucnirea războiului, când Bund1-ul o ținea tot într-o voioșie, naziștii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
clasat cererea), maică-mea a dat, în cele din urmă, pe cheltuiala ei, un telefon la Sediul Central din Boston și, după o tevatură de care nici nu vreau să-mi amintesc, cererea a fost aprobată: în 1941 ne-am mutat la Newark. Vărul meu Harold era scund și îndesat ca un taur - ca toți bărbații din familia noastră, cu excepția mea - și semăna izbitor cu actorul John Garfield. Mama îl adora și-l făcea să roșească mereu (e unul dintre talentele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
când mi se-ntărește se face mai mare. — Ei, hai, că n-o să-mi pierd toată noaptea, îți dai seama. Eu, blajin: — O, nu cred c-o să-ți ia toată noaptea... Întinde-te! Bubbles, nu din cale-afară de mulțumită, se mută pe un scaun, iar eu mă întind pe canapea - și mă trezesc dintr-o dată înșfăcat, și e ca și cum sărmanul meu miel ar fi nimerit în vreo mașinărie. Tortura începe în forță, ca să folosesc un eufemism. Însă e ca și cum ai încerca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
prin surprindere, doctore, ca pe un termometru! Am dat păturile la o parte - trebuia s-o văd și pe asta! Nu aveam ce simți mare lucru, dar, vai, priveliștea făcea toți banii! Numai că Sally își terminase deja treaba. O mutase deja pe-un obraz, de ziceai că-i schimbătorul de viteze de la Hillman-Minx-ul ei. Și avea fața scăldată-n lacrimi. — Am făcut-o și pe asta, m-a anunțat ea. — Sally, vai, Sally, nu plânge. — Dar tot am făcut-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
să se uite și el la câteva runde împreună cu mine; îl cunoaște pe Allie Sokolow (după cum îi cunoaște pe mulți dintre ei) fiindcă au copilărit împreună în Central Ward, înainte s-o fi cunoscut pe mama și să se fi mutat în Jersey City. Spune că Allie a fost întotdeauna „un artist“ adevărat. Când Allie aleargă spre baza a doua, răcnind în dodii și în doi peri spre baza-casă (unde până-n prezent nu se află nici măcar un jucător la bătaie - doctorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

gheretelor vămii, topită pe linii de aburii locomotivelor până se transformă În bulgări cenușii de gheață, iar funcționarii austrieci călcau cu grijă, În cizme de cauciuc, și Înjurau puțin, verificând superficial bagajele. Partea a treia Viena 1. Josef Grünlich se mută pe partea pe care coșul Îi oferea un adăpost, În timp ce zăpada se aduna roată În jurul său, pe acoperiș. Dedesubt, gara centrală ardea ca un rug În Întuneric. Un fluierat sparse aerul și un șir lung de lumini Îi apăru În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
și se Întrebară dacă să-i cumpere cumva o cutie cu dulciuri. Hotelul țipător și mare, cu holul lui pavat cu plăci de gresie, personal internațional și restaurant care imita Moscheea Albastră, fusese construit Înainte de război. Acum, când guvernul se mutase la Ankara și Constantinopolul simțea concurența Pireului, hotelul căzuse puțin În rang. Personalul fusese redus și puteai să rătăcești prin foaierul mare și gol fără să Întâlnești nici un valet și se știa că nici clopoțelul nu prea suna. Dar la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]