2,809 matches
-
adolescentă, ci niște vietăți autonome și viclene, care îmi bat în fruntea care mă doare, la fel cum bat în geam stropii de ploaie, care se întețesc și lovesc din ce în ce mai arțăgoși, ca niște talazuri oblice și înverșunate. îmi intră în nări, nechemat, mirosul de mare. îmi întorc privirea asupra foii de caiet studențesc, care mă așteaptă să o umplu cu litere, cu cuvinte. Degetele nerăbdătoare, dornice să explodeze în scris, strâng stiloul (primit cadou de la mama, evident!) cu îndârjire. Dar nimic
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și i-o aruncă mai departe, precum un adversar experimen tat. Copilul se aruncă din nou în apă, îndârjit, cu mâinile întinse. Vrea să strige războinic, dar un alt val vrăjmaș îl ples nește peste față, umplându-i gura și nările cu apă sărată și răs tur nându-l, de par că el însuși ar fi o minge aruncată de colo-colo. Eduard simte impulsul de a sări în valuri după copil, însă își dă deodată seama că e singur pe plajă. Femeia
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pare să-l aibă pe vino-ncoa. Mda, îl aprobase Anda, n-ai gusturi prea rele. Dar Georgiana este îndrăgostită lulea de Iulian al ei. Nu cred că ai vreo șansă la ea. Asta îl întărâtase pe Eduard. Simțea în nări aroma ademenitoare a unei noi provocări din partea Andei. — Dacă-mi pun în cap s-o cuceresc, o dau pe spate cât ai zice pește! Batem palma? o întrebase, surâzând. — De ce nu? rostise ea, privind înspre Georgiana și Iulian. Pun și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
zâmbet înghețat pe chip cioburile răspândite pe gresia portocalie, dârele de lichid maroniu care se strecurau prin tre plăcile de gresie, ca niște râme dizgrațioase care se tot lungeau, subțiindu-se, pentru a pătrunde în toate cotloanele, slobozind aburi pe nări. Dintr odată, frumoasa ei bucătărie, de care era atât de mândră și în care își petrecea cu atâta voluptate diminețile, devenise o cloacă - murdară și dezagreabilă, ba chiar de-a dreptul grețoasă, precum vizuina unui monstru nevăzut. Păși pe vârfuri
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nou ceașca de porțelan cu cafea și intră cu ea în sufragerie. Se așeză pe un fotoliu și își mai aprinse o țigară mentolată, studiindu-și în treacăt unghiile lungi, lăcuite într-o nuanță grena. în mod ciudat, simți în nări un miros de cerneală și se uită nedumerită în jur. Era un stilou pe masă, poate de la el. Trase din nou din țigară. Nu prea avea tragere de inimă să iasă acum pentru cadoul domnului Neacșu. Orice gând despre el
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în fața ei nu mai era micuța doamnă Neacșu, îndesată și ștearsă, cu tunsoarea ei banală și cu un chip pe care îl uitai de cum îți luai ochii de la ea. în fața ei apăruse dintr-odată o ființă necunoscută și exaltată, din nările căreia ieșeau flăcări și care șuiera cuvintele ca niște ghiulele prin strungăreața până atunci inofensivă. — Doamne Dumnezeule, ce nebunie a fost la petrecerea aia de acum 20 de ani! continuă sâsâitor Ionela. Apoi se lăsă pe spate și-și aprinse
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
a flăcării, o siluetă subțire într-o pijama roz, cu elefanți verzi. Desfăcu oftând pachetul cu prăjituri și privi concentrată la norul de zahăr pudră care se înălță de îndată, așteptând parcă un semn de la el. Dintr-odată simți în nări mirosul uitat al par fumului mamei ei. Când se deschise ușa, era aproape sigură că va intra mama ei. O va privi cercetător pe Clara, să vadă cum arată, va clătina din cap observând că astăzi nu este machiată și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-ne, cum n-am mai auzit, de zilele mele: fraților, salvați-mă! Fraților, nu mă lăsați! Atunci eu mi-am cârmit cu grijă nasul, prin puhoaie, către înapoi, cu grijă, să nu-mi intre apa cea rece ca gheața în nări și numai ce m-am crucit, când l-am văzut pe Ilarion Cărare, care nu se mai știe de unde apăruse și care nu degeaba chema Că era agățat cu un cablu electric de după gât pe niște bușteni și așa răstignit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Încet, tocând și porționând praful mult prea pe Îndelete. Eu sunt al naibii de curios, e prima oară, tremur tot. Ceilalți mă Învață, cât timp așteptăm pe margine, să rulez o bancnotă de plastic, Îndeajuns de strâns cât să-mi Încapă În nară. Adelin pregătește linie după linie, dar ce linie! Mama, bunica și străbunica liniilor de coca, lungă și groasă, și avem fiecare parte, doar pentru Început, de câte două din frumusețile alea imaculate. Și e moca, fiindcă Adelin serbează În stil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
nu știu ce mașini au, unul cred că are un Volvo, văzusem așa ceva parcat În fața clubului. Poate că-i ăsta În costum care trage primul, mai Întâi o linie, inspirată strașnic cu banii vârâți În nas, cu un deget apăsându-și o nară. Hai, așa, trage până la capăt! Ne privești apoi, preț de câteva clipe, cu ochii Înlăcrimați. Ești fericit? Se apleacă și aspiră și a doua linie, mai că stă acum să plângă, Își tot freacă nasul, Își plimbă limba În gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
prezint senatorului, o expediez pe Viviana, Andreea mi se urcă În brațe. Eu Îmi scarpin ostentativ nasul, Andreea la fel. Vorbește În gura mare de marfă. Cocaina e un drog de lux, un drog yuppie, n-a prea ajuns pe nările producătorilor de argou. - Mai ai marfă? Hai, Adi, mai ai? Pârvu ciulește urechile, eu mă prefac speriat. Îi spun Andreei să Înceteze, ea se lipește de mine și mă roagă să-i dau și ei puțin. Acum e momentul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
liniștit, spectator. Fac cercuri de fum cu buzele țuguiate, Îi zâmbesc Andreei, sticlos, nerușinat: - Să-l snopesc? Dacă vrei mă duc dincolo, Îl fac salată. Andreea e aplecată peste bufet, Îmi aruncă o ocheadă, râd, are o bancnotă vârâtă În nara dreaptă. - Du-te dracului! Mă duc. În camera cealaltă Leac pare să stea la discuții cu senatorul. Cu cagula Încă pe cap, dar relaxat, tolănit pe fotoliu. Eu mă duc lângă trepied, desfac camera, Îmi petrec curelușa pe după Încheietură, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
micuța Rosinantă. Tactul copitelor pe caldarâm este din când în când acoperit de tusea și strănuturile birjarului. Sănătos! Mulțumesc, domnule ofițer. O năpastă de răceală. Deh, slăbiciunile bătrâneții! Din cauza nasului înfundat vorbele ies pe gură odată cu un bâzâit constant al nărilor. Zgribulit, își ridică peste urechi gulerul lat al mantalei lungi, din postav negru, încinsă cu o curea de piele. Da' ce să facem, c-așa-i rânduiala de la Dumnezeu. De departe veniți? Bătrânul e pus pe taifas, dar văzând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu un pieptene de os o cărare dreaptă în părul lins, îmbibat cu apă. Trece în dormitor, deschide dulapul și aruncă o privire nehotărâtă cămășilor, frumos împăturite, curate și bine călcate. Un miros puternic de levănțică înțeapă în mod plăcut nările lui Marius. Optează pentru un costum gris închis, cămașă albă, la care asortează o cravată bleumarin de mătase. Despovărat de greutatea hainelor militare, simte o formidabilă reînnoire fizică și spirituală. Lasă în urmă încordarea, nesiguranța și frica proprii acelui univers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu încrustații orientale cafelele pregătite din timp. Mai doriți ceva, mademoiselle? Nu, merci 28 Pierre. Poți pleca. După ce își cere permisiunea, Marius aprinde o țigară din care trage cu sete. Ridică ceașca și zgâlțâie ușor conținutul. Inspiră aroma plăcută cu nările fremătând de plăcere. Soarbe atent din cafea ca și cum ar dori să prelungească cât mai mult deliciul clipei. Vântul blând ce se joacă prin părul lui, tuns scurt, cazon, scoate la iveală pentru privirile Smarandei cicatricea subțire de pe frunte. Fața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
două sicrie. Simțise chiar și un iz ușor de iute-crud, specific lemnului proaspăt tăiat. Semn rău, se cutremurase ea atunci cu gândul la cine știe ce nenorocire. Dar uite că acum e aici, acasă. Și apoi cum să nu persiste mirosul în nările ei, după ce aproape o zi întreagă supraveghease lucrările la gater pentru expedierea unui transport de cherestea? Marius continuă să privească rând pe rând, trunchiurile copacilor ce mărginesc proprietatea. Ce mă reține atât de mult lângă fereastra asta, privându-mă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
zărește pe stăpâna lui, ca imediat să pornească în întâmpinarea ei dând vesel din coadă la vederea mâinii întinse pentru mângâiere. Marius face agale câțiva pași, ascultând ciripitul păsărelelor în timp ce un miros puternic de cetină proaspătă și rășină îi umple nările. Se oprește pentru câteva clipe. Privește lung în depărtare, dincolo de peluza verde și grădina mărginită cu arbuști bine îngrijiți, către conturul inegal, dar plăcut, al crestelor muntoase încă acoperite cu petice de zăpadă care strălucesc marmorean sub razele puternice ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
încep să cadă din tavan. Dintr-un colț al beciului se ridică un geamăt. Brusc și intens, bebelușul începe să plângă până ce scâncetele lui ajung la o intensitate paroxistică. Oamenii se îngrămădesc îngroziți unii în alții. Praf înecăcios intră prin nări și gură, zgâriind dureros gâtul. Marius încearcă să scuipe, dar gura uscată nu mai are salivă. "Ăsta să fie sfârșitul? Îngropat de viu ca un șobolan neputincios?". Val după val bombardierele continuă să lanseze torpile și bombe, lăsând în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a ceea ce fusese odată strada, caroseria transformată într-o uriașă armonică a unui tramvai arde înăbușit și împroașcă fum înecăcios. Un coollie apare dintre dărâmături, târâind în urma lui o curelușă din piele. Scăpat ca prin minune, cu urechile ciulite și nările în vânt adulmecă urma stăpânilor săi, dezorientat și speriat asemeni unui copil mic rătăcit de părinți. Oare ... mai trăiește cineva? Întreabă o voce gâtuită. Răspunsul se pierde în zgomotul clopotelor de pe mașinile pompierilor și tânguirile neîncetate ale ambulanțelor. Uitând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Să avem răbdare, coșmarul ăsta va trece. Când se termină oare războiul? Curând. Eu așa sper. Ține-mă în brațe, te rog! Își lasă capul la pieptul lui și rămân strâns îmbrățișați, până când Marius începe să inspire zgomotos aer pe nări, cu expresia unui ogar la vânătoare. Mmmm .... măi pui, dar ce arome! Ce ai adus bun? Smaranda râde amuzată de ochii lui pofticioși. Cu glas prefăcut exasperat și lovindu-și palmele una de alta, întreabă: Cum faci de reușești? Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se interesează dacă nu vând dolari. Merg și lirele englezești. "Fără mărci, te ștergi la cur cu ele." Pătrund în gangul care duce către curtea din spate. Un iz puternic de vomă și mortar îmbibat cu urină le izbește violent nările. Printre tomberoanele pline, emanând mirosul unei degradări avansate, câteva pisici își dispută cu miorlăituri agresive diferite resturi alimentare. Tăcuți, escaladează gardul și aproape în pas alergător, traversează curtea scrutând fațada întunecată a clădirii, oprindu-se lângă o ușă scundă. Manfred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o ușă scundă. Manfred scoate din buzunar o cheie și o învârte de două ori în broască. Pătrund într-un fel de debara, plină cu tot felul de vechituri. Praful aflat din abundență îl izbește drept în față, în zona nărilor, pe Marius. Strănută scurt, înfundat. În față, o altă ușă. Dincolo de prag, un culoar lung și îngust duce către holul principal, mascat cu o draperie grea, roșie, în spatele căreia se aud pași grăbiți si tonurile ridicate ale unor femei bete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
poate fi descoperit. Și nimeni nu îndrăgește prea mult lunetiștii, indiferent de tabăra căreia aparțin, ca să-și mai facă iluzii despre cum ar putea fi tratat în cazul că va cădea prizonier. Respiră cu greutate, aerul înghețat îi lipește dureros nările și are impresia că odată cu el pătrunde în plămâni lama tăioasă a unui cuțit. Mișcă un picior, simțindu-l cum alunecă dureros pe podeaua din lemn. Articulațiile înțepenite protestează zgomotos, incapabile să ducă mișcarea până la capăt. "Nu mi-e frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
înfruntând vântul puternic, soldații urcă înnodându-și picioarele prin zăpada groasă așternută pe îngusta cărare ce se desfășoară în șerpuiri de reptilă încât au impresia că sunt urcați într-un imens carusel ce induce o amețeală sufocantă. Aerul înghețat rănește nările în timp ce coșul pieptului se irită sub avalanșa necontenită a rafalelor reci și usturătoare. Nimeni nu vorbește și asta nu neapărat din cauza consemnelor primite. Vântul puternic poate descuraja chiar și pe cei mai tentați să o facă. Cu fețele în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
responsabilul peste polonice se trezise numai în izmene. Ca plată a unei părți din suma pierdută, se angajase să le facă un festin culinar cum nu mai avuseseră parte de mult. În timp ce așteaptă nerăbdători sfârșitul schimbului, amândoi simt deja în nări aroma apetisantă a cărnii bine făcute care alunecă pe gâtlej când brusc, plăcutul moment este întrerupt de apariția unui imens Horsch cu runele SS pe portieră. Automobilul rulează cu viteză mică pe aleea flancată de molizi pitici, apoi stopează în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]