10,211 matches
-
și prelungire a creativității mitologice [...], sacrul este camuflat, e «îmbrăcat» în cel mai obișnuit veșmânt al profanului. Numai cine este inițiat poate pătrunde dincolo de aparențe. Esența sacră se dezvăluie numai celui ce știe să vadă“. Reapar aici câteva personaje din narațiunile anterioare (Ieronim Thanase, Albini), iar ideile din Noaptea de Sanziene, Uniforme de general, Incognito la Buchenwald, În curte la Dionis sunt reformulate, însă cu un alt scenariu, despre tehnica mântuirii și inițierii în libertatea absolută. În Nouăsprezece trandafiri, Ieronim Thanase
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
zi o întâlnește goală și concupiscentă, în pădurea de la Poiana Dornei. Se retrage înspăimântat și cade într-o prăpastie. Secretul regenerării a dispărut odată cu moartea lui. Aceeași temă a întineririi biologice va fi dezvoltată și în Tinerețe fără tinerețe... Titlul narațiunii duce cu gândul la un basm românesc despre mitul juvenilității eterne; Eliade tratează în felul său această temă, adică la modul realist echivoc. Scenariul este aparent simplu; un bătrân, despre care aflăm mai târziu că este profesor de latină și
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
mai deosebită, cu cât pe ea, fără să-și poată explica de ce, Ștefan nu se poate supăra, căci: „Tu nu ești ca oricare din noi. Tu trăiești într-un vis al tău...“ Și în Șarpele întâlnim acest concept, unde accentul narațiunii este pus și pe refacerea cuplului originar. Analiza introspectivă atitudine prin care persoana încearcă să pătrundă și să înțeleagă propriul său proces psihopatologic, ceea ce este diferit de autoanaliză, care vizează cauzele inconștiente. Întâlnim acest tip de analiză în: Nopți la
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
fără a lua în seamă finalitatea lui critică. Orice istorie națională implică o anume pedagogie, observa Catherine Durandin, califîcîndu-și singură acțiunea ca "antipedagogie securizantă", una menită să atribuie discursului despre trecut mai multă coerență și să evite linearitatea teleologică a narațiunii 10, în istorie, post hoc ergo propter hoc nu e un principiu valabil. Istoria presupune luptă pentru crearea sensului, proiect, voință modelatoare, iar traseul ei e plin de accidente. Vorbim de continuități, constante, permanențe, dar să nu uităm nici discontinuitățile
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
țăran moldovean sau muntean nu ar vrea vreodată să se însoare cu o unguroaică, o poloneză sau oricare altă străină". Discursul propus de Kogălniceanu este fragmentar. Textul este, în consecință, scris de un tînăr grăbit. El s-a inspirat din narațiunile cronicarilor, a folosit lucrările vecinilor mai în vîrstă, germanul Engel și ardeleanul Maior, și a dat o teză care rămîne baza construcției istoriei românilor în epocile modernă și contemporană. CRONICILE Cronicile citate de Kogălniceanu aparțin lui Grigore Ureche, Miron Costin
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
și spațiul germanic ar putea produce o contradicție între logica timpului închis în spațiul național definit ca marea Dacie și o altă dinamică ce se dovedește a fi cea a unei istorii amestecate a Orientului și a Occidentului. De fapt, narațiunea istorică evoluează sub dubla influență a contribuției noilor izvoare și a mutațiilor ideologice, dar istoria originilor și a cotinuității rămîne neschimbată. Fiecare epocă poate fi revăzută și recitită, cu excepția celei privitoare la originile daco-romane și la continuitatea unei limbi și
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
reformist. Curînd, reforma apare ca un fel de nostalgie a reinstaurării Revoluției. Această nostalgie este perfect accesibilă spiritelor deja marcate de regretul care amintește de trecutul magnific. Viitorul puterii este imposibil și, se știe, o definiție națională unitară și o narațiune lineară tind să reducă complexitatea unei istorii și a unei identități amestecate. Șederea pariziană îi implică pe tinerii români într-o competiție. La Paris, ei se măsoară cu exilații polonezi, cu patrioții italieni a căror mișcare este cunoscută și apreciată
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
a întîlnirii este reprezentată de lectura împărtășită a lui Herder. Uimind învățătura lui Quinet, traducătorul și semnatarul prefeței lucrării filosofului german, Filosofia istoriei umanității (în 1827 și 1828), tinerii moldo-valahi trec de la o istorie în căutarea izvoarelor și a unei narațiuni continue împotriva lacunelor memoriei, la o povestire care demonstrează împlinirea unui plan divin prestabilit. Logica Ideii conduce spre acumularea demonstrativă factuală. Lectura din Herder sublima, sub forma unui fragment de istorie a umanității, parcursul românesc, dialogul franco-român. Textele lui Bălcescu
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
mari centre de profil, Rotterdam, Chicago, Montreal, Liverpool etc.) și mi-ar trebui spațiu pentru a numi toate compartimentele. De notat (mai mult ca efect eufonic) doar cîteva: estetica virtualului, creația pe web, corpuri numerice, designul interactiv, interfețe pentru instalații, narațiunea non-lineară, arta în era post-biologică etc. etc. Estul Europei, evident, ruda săracă. Au fost prezenți totuși un rus care este de fapt kazah, un praghez care este austriac și un arădean, chiar din Arad, acesta cu titlul aproape oniric: "La
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Alex. Ștefănescu, dacă era să dau curs umirii admirative în fața grandorii acestui Saint-Just al criticii. Cum tot Cănuță ar fi zis: mic, mic, dar... Mare-n... jartieră era, bine știut, Carol al II-lea, renegatul casei regale, perceptorul nocturn în narațiunea lui Petru Dumitriu al caselor deocheate, de unde-și încasa, mă rog, dividendele. De-aici și sporul de rîcă argumentativă a securimii de stat, ante și postdecembriste, vezi doamne, indignată de blasfemia adusă monarhiei de aventurierul cu mustață priapic-roșcată. Asta, de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Reproducerea (parțială sau totală) a prezentei cărți, fără acordul Editurii, constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu Legea nr. 8/1996. Printed in ROMANIA Gerald Prince DICȚIONAR de NARATOLOGIE Traducere de SORIN PÂRVU INSTITUTUL EUROPEAN 2004 Prefața Traducătorului Esențială pentru definirea narațiunii și, implicit, a naratologiei rămîne distincția "istorie discurs" (întîiul termen provenind în general din eng. story; cel de-al doilea, într-un raport să-i spunem de opoziție cu primul, provenind și din eng. story). De cum am rezolvat-o, după
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Weinrich. 1964 univers narat univers comentat Șklovski. 1965 fabulă subiect Todorov. 1966 istorie discurs Ricardou. 1967 ficțiune narație Benveniste. 1971 istorie discurs Genette. 1972 istorie povestire narație Bal. 1977 istorie povestire text narativ Chatman. 1978 istorie discurs Genette. 1980 istorie narațiune narare Prince. 1982 narat narare Rimmon-Kenan. 1983 istorie text narație Bal. 1985 fabulă povestire text Prince. 1987 narat narațiune narare narație Contribuțiile mai recente, neincluse în Dicționar, le-aș pune în ecuațiile următoare: Cohan/Shires. 1988 istorie narație Toolan. 1988
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
1971 istorie discurs Genette. 1972 istorie povestire narație Bal. 1977 istorie povestire text narativ Chatman. 1978 istorie discurs Genette. 1980 istorie narațiune narare Prince. 1982 narat narare Rimmon-Kenan. 1983 istorie text narație Bal. 1985 fabulă povestire text Prince. 1987 narat narațiune narare narație Contribuțiile mai recente, neincluse în Dicționar, le-aș pune în ecuațiile următoare: Cohan/Shires. 1988 istorie narație Toolan. 1988 istorie text narație O'Neill. 1994 istorie text narație textualitate Îmi aduc aminte de "briciul lui Ockham" (conform căruia
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
simplă", "propoziție dezvoltată"... iar clasificarea aceasta, de o orgolioasă simplitate, m-a luat în posesie cu aceeași vrajă cu care de ani buni mă ține în posesie o afirmație a cărei suverană naivitate nu putea veni decît dinspre Aristotel: "[o narațiune] are un început, un mijloc și un sfîrșit". La început, cînd existau numai fragmente din traducere, am primit laude de la Ștefan Avădanei, Cornel Dimitriu, Dumitru Dorobăț, Monica Gafița-Vasiliu, Smaranda Heroiu, Carmen Pamfil le mulțumesc pentru încurajări și sugestii; pe la mijloc
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
sau metodologice diferite -, ca și unii pe care îi consider utili și care s-ar putea să capete popularitate; nu am omis termenii care nu mai sînt la modă, deși au fost cîndva. M-am concentrat asupra termenilor folosiți în legătură cu narațiunile verbale mai curînd decît cu cele non-verbale: cred că această prejudecată reflectă prejudecățile naratologiei înseși. M-am străduit să nu neglijez vreo direcție importantă: m-am inspirat din tradiția anglo-saxonă inițiată de Henry James și Percy Lubbock, tradiția germană venind
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
mi-am trădat preferința față de ceea ce constituie, probabil, direcția naratologică cea mai influentă din ultimii ani ai secolului, aceea a naratologilor "francezi" sau "de inspirație franceză". În sfîrșit, am lăsat deoparte mulți termeni care vor fi fiind pertinenți pentru analiza narațiunii, dar pe care eu îi văd mai curînd figurînd în dicționarele de retorică, semiotică, lingvistică sau literatură (de ex., principiul participației și alegoria, sau romanul și romanțul). Dacă lista cuvintelor-titlu nu-i exhaustivă, nici explicațiile aferente nu pretind a fi
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
unor acorduri, compatibilități și divergențe frecvente într-un domeniu care deja înregistra amploare în zilele de glorie ale structuralismului. Dar, mai presus de orice, mi-am dorit să ofer un ghid accesibil pentru termenii, conceptele și tendințele care jalonează analiza narațiunii, ca și un stimul pentru dezvoltarea și rafinarea uneltelor naratologice. A abordare emică [emic approach]. O abordare internă și funcțională (opusă uneia ETICE, sau externe și taxonomice) a unor situații și produse (umane). Abordarea emică definește și descrie constituenții unui
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
sau nu este vorba de ceva, constituie un fel de a face ceva. Într-adevăr, orice enunț sau set de enunțuri poate fi văzut ca performativ și poate fi privit ca un act de vorbire. Se poate considera, firește, că NARAȚIUNEA constituie un act de vorbire, unul complex sau global, subsumîndu-le pe cele mai specifice, ale naratorului și personajului. ¶Austin 1962 [2003]; Chatman 1978; van Dijk 1977; Lanser 1981; Lyons 1977 [1995]; Pratt 1977; Searle 1969, 1975, 1976. act ilocuționar. Vezi
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
gestul de a mulțumi, a întîmpina, a deplînge); declarative (realizînd starea de lucruri la care se referă executanții, de ex., a boteza, a căsători, a binecuvînta, a aresta). ¶Văzută ca un act de vorbire, s-ar putea spune că o NARAȚIUNE presupune actul ilocutoriu de amenințare, o alta pe acela de deplîngere, și o alta pe acela de sugestie. Mai general, s-ar putea spune că orice narațiune povestibilă deține statutul ilocutoriu de aserțiune exclamatorie. ¶Austin 1962 [2003]; Chatman 1978; van
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
aresta). ¶Văzută ca un act de vorbire, s-ar putea spune că o NARAȚIUNE presupune actul ilocutoriu de amenințare, o alta pe acela de deplîngere, și o alta pe acela de sugestie. Mai general, s-ar putea spune că orice narațiune povestibilă deține statutul ilocutoriu de aserțiune exclamatorie. ¶Austin 1962 [2003]; Chatman 1978; van Dijk 1977; Lyons 1977 [1995]; Pratt 1977; Searle 1969, 1975, 1976. Vezi și PERFORMATIV, NARABILITATE. act locutoriu [locutionary act]. Actul de a spune, de a produce un
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
putea ca un act perlocutoriu să fie implicat în executarea unui ACT DE VORBIRE. Nu s-a înregistrat un foarte mare progres în studiul actelor perlocutorii, ele fiind din ce în ce mai absente din cercetările întreprinse de teoreticienii actului de vorbire. Totuși, cînd NARAȚIUNILE sînt văzute ca acte de vorbire, se spune că ele realizează uneori anumite acte perlocutorii (de ex., a convinge, a înfricoșa, sau a-și amuza destinatarii). ¶Austin 1962 [2003]; Lyons 1977 [1995]; Pratt 1977. act perlocuționar. Vezi ACT PERLOCUTORIU. actant
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
ele realizează uneori anumite acte perlocutorii (de ex., a convinge, a înfricoșa, sau a-și amuza destinatarii). ¶Austin 1962 [2003]; Lyons 1977 [1995]; Pratt 1977. act perlocuționar. Vezi ACT PERLOCUTORIU. actant [actant]. Un ROL fundamental la nivelul STRUCTURII PROFUNDE a narațiunii (similar cu FUNCȚIA la Souriau, DRAMATIS PERSONA la Propp și ARHIPERSONA la Lotman). Termenul a fost introdus în naratologie de Greimas, după lingvistul Tesnière, pentru care acesta desemna un tip de unitate sintactică. Prelucrînd taxonomiile de rol propuse de Souriau
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
PARCURSULUI NARATIV. Subiectul, de exemplu, se poate stabili ca atare de Remitent, calificat (înzestrat cu competență) de-a lungul axei de capacitate, realizat ca performer de succes și răsplătit pentru performanța sa. Mai mult, la nivelul STRUCTURII DE SUPRAFAȚĂ a narațiunii, un singur actant poate fi reprezentat de mai mulți ACTORI diferiți, iar mai mulți actanți pot fi reprezentați de unul și același actor. Astfel, într-o poveste de aventuri Subiectul poate avea mai mulți dușmani, ei toți funcționînd ca Opozanți
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
cu actanții narării (Subiect, Obiect, Remitent sau Destinatar). ¶Courtés 1976; Culler 1975; Greimas 1970 [1975], 1983a, 1983b; Greimas, Courtés 1982; Hamon 1972; Hénault 1983; Scholes 1974. Vezi și PERSONAJ. actor [actor]. Concretizarea unui ACTANT la nivelul STRUCTURII DE SUPRAFAȚĂ a narațiunii. Actorul, care rezultă din conjuncția a cel puțin unui ROL ACTANȚIAL și unui ROL TEMATIC, e reprezentat de o unitate echivalentă unei expresii nominale și individualizat în asemenea mod, încît să constituie o figură autonomă a universului narativ. Nu-i
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
sunete). ¶Dundes 1964. alternanță [alternation]. O combinație de SECVENȚE narative (relatate de aceeași INSTANȚĂ POVESTITOARE, sau de altele), astfel încît unitățile uneia și aceleiași secvențe alternează cu unitățile unei alte secvențe; o ORCHESTRARE de secvențe. Se poate spune că o narațiune ca "Ion era fericit și Maria era nefericită; apoi Ion a divorțat, și Maria s-a măritat; apoi Ion trăi nefericit, și Maria trăi fericită" rezultă din alternanța unei unități formată din "Ion era fericit; apoi Ion a divorțat; apoi
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]