75,178 matches
-
se pornească de la principiul formal, adică stabilit numai pe libertate, conform căruia: să acționezi În așa fel Încât maxima voinței tale să poată fi oricând maxima unei legislații universale? În această dilemă Kant a ales principiul de drept, acela al necesității necondiționate. Doar aceasta putea să reiasă În viziunea Metafizicii moravurilor, realitatea păcii eterne, ca stare descinzând din recunoașterea datoriei. Primatul noțiunii pure a datoriei de drept, În raport de opoziție cu scopurile particulare și Împotriva oricărei consecințe bune sau rele
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
deontologie Deontologia neokantiană 1. Obiectivitatea fundată cu ajutorul metodei transcendentale Immanuel Kant Își intitula opera fundamentală Critica Rațiunii Pure „un tratat despre metodă” care nu ne Învață nici o filosofie, ci „cum să filosofăm”, să gândim filosofic. Deci, după Kant, o primă necesitate era Înțelegerea acestei metode critice sau transcendentale, care reprezintă drumul de la ceea ce este dat (știința) la descoperirea modului cum este posibil. Pentru Kant transcendentalul este distinct de apriori. Filosoful clasic german numea transcendentală, metoda sa și nu un lucru oarecare
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
neokantian, au identificat accente de influență, provenind din Spinoza și Schopenhauer - desăvârșite sub influența lui Fechner. Se mai simte puternica influență a lui Wilhelm Wundt. Premisa majoră a concepției lui Paulsen rămâne filosofia lui Kant care i-a insuflat convingerea necesității elaborării unui „sistem filosofic Închis” capabil să evite ruptura dintre „intuiția religioasă și explicația naturalist științifică Între credință și știință”. În lucrarea sa Introducere În filosofie (1892), filosofia este apreciată drept „Încercarea mereu repetată de a ajunge la un tot
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
presupusă ca proprietate a voințelor tuturor ființelor raționale; ea arată cum este posibil un imperativ categoric. Kant argumenta că Întrucât voința stă la mijloc, Între principiul ei apriori care este formal și mobilul ei aposteriori, care este material. Datoria este necesitatea de a Îndeplini o acțiune din respect pentru lege (și nu pentru Înclinație sau pentru efectul acțiunii etc.). „Nimic altceva - scrie Kant - decât reprezentarea legii În sine, care desigur nu are loc decât Într o ființă rațională - Întrucât ea și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
nu pot fi abstrase din nici o cunoaștere empirică și prin urmare, numai contingentă; că În această puritate a originii lor stă tocmai demnitatea lor, pentru a ne servi ca principii practice supreme. Rigorismul lui Kant constă În acea universalitate și necesitate a principiilor morale (independente de timp și spațiu) care se exprimă În imperativul categoric, cu cele două exigențe ale sale: 1. Acționează numai conform acelei maxime prin care să poți vrea totodată ca ea să devină o lege universală. 2
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
puțin importantă: cea a educației. Reținem faptul semnificativ că Paulsen este și autorul unei serii de lucrări În domeniul pedagogiei și istoriei Învățământului public din Germania (de ex. Geschichte des gelehrten Unterrichts, 1885, reeditat 1919-1921). Aristotel afirmase, la timpul său, necesitatea legiferării normelor morale, deci a intervenției statului pentru obținerea unui comportament conform virtuții din partea cetățenilor (a se vedea Etica Nicomahică, cartea VII, nota 98, despre rolul omului politic În educarea cetățenilor). Paulsen socotește - În directă linie kantiană că Etica pornește
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
etică deopotrivă „istoric-genetică și social teleologică”, poziție care, prin idealismul obiectiv al lui Hegel, prin „școala istorică a dreptului” și prin „biologia istoric-evoluționistă” este reprezentativă pentru secolul al XIX-lea! Paulsen relevă definitoriu că dreptul trebuie să fie recunoscut În necesitatea sa istorică, adică În raționalitatea sa istorică. Prin această cerință, ideea unui sistem de norme generale și etern valabile, așa cum le caută sau crede că le posedă dreptul natural este hărăzită pieirii; Există numai un drept specific - subliniază Paulsen - condiționat
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
deoarece ea ne furnizează criteriul ierarhic necesar pentru a determina armonia despre care vorbeam. Dezvoltându-și facultățile și realizând, printr-un efort constant, acest echilibru care Înseamnă tocmai propria lui viață, omul caută, Înainte de toate să-și „salveze sufletul” datorită necesității de a-și salvgarda și afirma În mod real universalitatea ideală a propriei substanțe. Fiecare din acțiunile sale trebuie deci să poarte amprenta acelui caracter metaempiric, singurul care poate să-i asigure autonomia și pacea conștiinței și care Îl poate
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
pe care tocmai l-am schițat Într un mod foarte sumar, implică un element despre care deja s-a vorbit, dar care trebuie și mai bine să fie evidențiat: obligația subiectului de a recunoaște subiectivitatea celuilalt. Această obligație constituie o necesitate deontologică, deoarece numai În funcție de această condiție devine posibilă surmontarea individualității empirice pentru ascensiunea la universalitate, element care este, de altfel, fundamentul Eticii. Lăsăm deoparte semnificația teoretică a atitudinii În cauză a conștiinței, lucru care Împrumută din caracterul unei veritabile categorii
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
conferă subiectului puterea de a afirma o pretenție și doar În funcție de aceasta să poată impune o obligație și altor subiecți. Prima dintre aceste forme (cea a moralei) devine, așadar unilaterală și se exprimă pe deplin Într-un anume număr de necesități deontologice, fără ca o categorie a permisiunii sau a autorizării să mai existe inclusă În aceasta. A doua formă (a Dreptului) este, În mod opus, net bilaterală și se exprimă În două serii complementare de autorizații și obligații. În virtutea unei structuri
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ordinea de stat și În cea socială, o serie de organizații adaptate scopului. Iată ideile În care „școala istorică a dreptului” coincide cu filosofia hegeliană. Astfel i se trasează filosofiei dreptului, științei generale a dreptului, sarcina: să recunoască dreptul În necesitatea sa istorică, adică În raționalitatea sa istorică. Cerința aceasta conduce la dispariția ideii unui sistem de norme de drept generale și universal valabile, după cum și le dorește dreptul natural. Există doar un drept specific, condiționat de naționalitate, de modul de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Între normele și valorile morale și, mai ales, o legătură sub forma că valabilitatea legii morale sau puterea obligatorie a normelor este bazată pe relația ei cu valorile morale sau cu scopurile materiale ale voinței. Orice Încercare de a deduce necesitatea normelor morale dintr-un scop ce trebuie obținut prin acțiune conduce În mod necesar, În cele din urmă, susține Kant, la doctrina lui Epicur, căci „beatitudinea” este singurul scop posibil al unei ființe senzoriale, așa cum este omul. Dar „eudemonismul”, afirmă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
cel dintâi mai bun din neamul ucigașului pe care Îl Întâlnește, acționează „moral”, indiferent care ar fi judecata noastră asupra acestui obicei și asupra valorii lui. Sau asasinatul politic. Dacă cineva Împins de dragoste fierbinte pentru poporul său și resimțind necesitatea morală ucide un om, nemaiputând suporta vederea unui asupritor al dreptului, unui distrugător al moralei, al prosperității poporului său, el este justificat În modul său de a gândi: cine face ce-i ordonă conștiința, fără să pregete, acela acționează moral
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
nefiind compatibile cu cea dintâi În același subiect. E evident că, aici, alegerea acțiunii de Îndeplinit și omisiunea celorlalte, care fizicește ar fi posibile În locul său, se produce În domeniul subiectiv. Principiul etic astfel aplicat stabilește așadar o ordine de necesități, pozitive și negative, care este tocmai „datoria” (morală). Antiteza este aici Între ceea ce trebuie să se facă și ceea ce nu trebuie să se facă. Acești doi termeni se referă Însă Întotdeauna la subiectul Însuși. 2. Dar acțiunile umane mai pot
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
i se adresează norma, are efect față de alții, aceștia nu primesc nici o indicație din partea acelei norme, referitor la propria lor comportare. Din contră, În sens juridic, determinările acțiunii sunt Întotdeauna bilaterale și Înlănțuite, posibilitatea subzistă dintr-o parte, Întrucât persistă necesitatea corespondentă de cealaltă parte (adică datoria de a nu Împiedica) și, viceversa, un termen Își trage sensul și eficacitatea sa din celălalt termen. Acestea fiind, schematic, elementele esențiale ale conceptului de drept, se poate defini Dreptul În felul următor: coordonare
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
cele două specii de determinări etice - cea subiectivă sau morală și cea obiectivă sau juridică - există o coerență necesară. Altfel spus, Între drept și morală există o serie de relații constante care pot fi determinate a priori, Întrucât acestea sunt necesități logice. Relația fundamentală se exprimă prin maxima: „Ceea ce e datorie e Întotdeauna drept, și nu poate fi datorie ceea ce nu e drept”. Adevărul ei este evident: dacă Într-un sistem dat, o acțiune este obligatorie pentru un anumit subiect, În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
moralei, așa cum afirmă, chiar și În zilele noastre, autori de mare valoare. O analiză foarte atentă trebuie, dimpotrivă, să conducă la aceeași constatare, valabilă În cele două domenii, al dreptului și al moralei, și anume că orice obligație corespunde cu necesitate, dacă ea tinde să comporte un sens, unui drept având același obiect, la fel precum orice drept nu poate fi gândit decât prin obligația corespunzătoare; se concepe astfel o idee logică unitară, un raport Între doi termeni, pe care poate
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
majoratului, la termenele de prescripție și la toate termenele procesuale). Norma se prezintă ca premisa majoră a unui silogism, iar cazul ca premisă minoră, căreia trebuie să i se aplice premisa majoră. Toate acestea, deși cu unele inconveniente, constituie o necesitate. Norma juridică trebuind să servească drept temei pentru reglementarea raporturilor viitoare, nu poate fi stabilită decât sub formă generică. Norma trebuie să preceadă cazul, iar dacă trebuie să-l preceadă, atunci, În mod necesar, trebuie să facă abstracție de elementele
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
sunt concepute prin natura lor ca violabile și ele ne apar numai ca prescripțiuni ce Înțelegem că trebuie să fie respectate În activitatea noastră reală, indiferent de faptul că ele sunt sau nu efectiv respectate: ele nu sunt expresia unei necesități cauzale naturale. De aceea Întrucât privim o atare prescripție ca fiind numai produsă de o forță naturală sau omenească, căreia trebuie să ne supunem spre a putea evita lezarea unor anumite interese și a realiza anumite scopuri, ea nu constituie
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
scoate sollen, după cum nici cunoscând sollen, o prescripție etică, nu vom ști niciodată ce va fi, adică un sein, ce anume va face realmente cel „obligat”. Suntem așadar În fața a două ordine de conștiințe esențial deosebite, ceea ce, bineînțeles, nu exclude necesitatea relațiilor dintre ele, căci nu se va putea niciodată stabili cu adevărat un sollen, o obligație, o datorie, fără a o pune În funcțiune de constatările de fapt respective. O afirmație etică, fie ca un act psihic individual, fie ca
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
mintea noastră, fie În ambianța socială; dar În acest caz nu cercetăm propriu-zis În nici un fel o obligație, ci numai procesul prin care s-a produs În noi credința despre obligație. Când ne Întrebăm, după ce am constatat anume realități și necesitatea nexului lor cauzal (anume „fapt”), ce valoare etică au, sau - cu alte cuvinte - dacă e adevărată afirmarea făcută cu privire la existența unei obligațiuni ca atare, ne Întrebăm În realitate care e valoarea logică a obiectului astfel sugerat. A cerceta și a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
proces cauzal și anume prin ce Înlănțuire de fenomene psihice subiective și de fenomene sociale s-a putut produce o asemenea credință În mintea noastră. Dar, deîndată ce recunoaștem că o astfel de sugestie s-a produs, ne Întrebăm cu necesitate dacă conținutul ei logic este adevărat: Încercăm atunci să găsim argumente și să facem raționamente prin care am putea ajunge la o convingere adevărată În această privință. Este de observat că o adevărată educație nu trebuie să ne dea de-
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
se poate scoate prin abstracție din experiență, ci e Însăși condiția logică a oricărei experiențe. Rațiunea, cu alte cuvinte, constituie experiența etică prin idei generale, după cum ea constituie și experiența științelor despre natură. Prin aceste condiții se explică generalitatea și necesitatea logică a conștiinței etice. Această generalitate se reduce În ultimă analiză la aceeași idee ca și aceea a legilor științifice: În Împrejurări identice, ipotetic date, rațiunea impune aceleași judecăți și acestea pot fi socotite adevărate În măsura În care apar conforme cu criteriul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
dreptul pozitiv. Dar erorile de acest gen nu au slăbit această convingere care are profunde rădăcini În natura Însăși a spiritului uman”. Aceasta s-a văzut, cu toată claritatea, În perioadele critice ale vieții de Stat, cînd s-a resimțit necesitatea logică și etică de „a urca la principiul rațional al oricărei puteri politice”. Giorgio del Vecchio urmase „Școala lui Montesquieu” care more geometrico, așa cum făcuse anterior Spinoza cu Etica și principiile acesteia. Marele iluminist francez de secol XVIII, a instituit
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
legitim dobândite; Dreptul la libertatea de mișcare și de emigrare; Dreptul la admitere la funcții publice fără excludere și fără privilegii, după singurul criteriu al meritului personal. Datoriile corespunzătoare acestor drepturi, arată cu claritate că din afirmarea lor Însăși „decurge necesitatea unui respect reciproc (Ă) ele nu pot fi exercitate decât În conformitate cu Însăși rațiunea lor (În latinește: quatenus juris ratio patitur). Astfel, de exemplu, prohibiția actelor de emulație, adică a acelor acte care - În dreptul de proprietate - „nu au alt scop decât
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]