2,425 matches
-
folosit niciodată biletul pe care îl cumpărasem chiar în ziua aia cu propriii mei bani, și acum iată-l, puțin șifonat, și cu amprentele mele digitale cam negre, ce-i drept, dar încă valabil, încă cinstit, încă bun. Un portar nefiresc de amabil m-a informat că ghișeul Airtrak era în clădirea imediat următoare. M-am furișat drept acolo, la adăpostul unei mașini a poliției. Zece treizeci și cinci, și erau locuri duium pentru zborul de la ora unsprezece. Tipa mea cu gură mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
maturității cele petrecute nu au avut un caracter deosebit, trăirile mele fiind doar mult mai profunde. Ar mai fi copilăria. Încă de mic am fost hărăzit scrisului. Tatăl meu tot Caligraf fusese și, aidoma, bunicul din partea mamei. Aproape că era nefiresc să fiu pregătit pentru o altă îndeletnicire. Primele mele amintiri sunt legate de niște litere din lemn, mari cam cât o piesă obișnuită de șah. Fuseseră cioplite special pentru mine, cu intenția de a mă familiariza cu ele, așa cum mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
necunoscut, greu de zis. O stepă perfectă, infinită. Uneori întâlnea câte o stație de benzină. Vânzătorul - firește, mereu altul - era totdeauna amabil, automatele cu sucuri și gustări funcționau perfect, iar șoseaua se desfășura netedă și dreaptă, o linie. Singurul lucru nefiresc părea faptul că nu se mai zărea nici un automobil. Și asta după mai bine de patru ceasuri. Alteori se vedeau mici turme de oi sau cirezi păscând pe pajiști fără de sfârșit, însă niciodată cineva care să le poarte de grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
AUDIEREA Tocmai când îmi ocupam locul de lângă fereastră, lam văzut pe locotenentul major Silveșteanu intrând în birou cu dosarul de anchetă sub braț. Chestiunea mă uimi. Ieșea din tipic. Introducea în el ceva nefiresc. Prezenta o notă bizară. De obicei, ne călcau pragul subofițerii. Așa-numiții « tablagii ». Veneau cu adresa pentru repartizarea avocatului din oficiu, o înmânau secretarului, el îl chema pe director să desemneze avocatul, după care întocmea delegația de asistență juridică și
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
Tăcea posac. Arăta lipsit de orice chef, de parcă i s-ar fi înecat toate corăbiile. Iar de starea lui se molipsiseră și ceilalți. Mai mult sau mai puțin. Reprezentau alte aspecte care contraziceau obișnuitul protocolului și îi împrumutau noutate și nefiresc. Limpede că ceva se întâmplase. Prea se înfățișa totul nelalocul lui. Dar ce anume ? În privința aceasta persista misterul. Am ajuns la sediul județean al organelor de ordine. Însă nu am poposit în vreun birou de la nivelele superioare. Am coborât niște
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
ireversibil. * Reuși să predea noua instituție bancară și hotărârea aceea, intrată în umbră, o simțea acum că vine spre el, cu mai multă insistență. Zilele și nopțile îi erau devorate de o forță străină lui. Și ceea ce i se părea nefiresc era că se căuta, în primul rând, pe el. Ajuns la un punct terminus, voia ca înainte de a porni la drum, să întreprindă o discuție cu fiecare fată în parte și abia după aceea să ia hotărârea supremă. Chibzui că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
limbei noastre și chiar pentru că numai prin această cumpănire pot terminii limbelor străine să deștepte în noi ideile potrivite lor, pentru aceea cugetarea într-o limbă străină fiind numai mijlocită, are de-a pururea oarece greutate, este oarecum silită //și nefirească. Așijderea câștigarea ideilor celor necunoscute printr-o limbă străină, deși nu este cu neputință, dară este oarecum sacă, și ideile prin așa un chip câștigate nu sunt niciodată așa de vioaie ca acele ce izvorăsc din glasul limbei noastre; și
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
oferă lui Gulliver prilejul unei discreditări a istoriei și civilizației contemporane deformată grotesc de extremul negativism al autorului. De altfel, o trăsătură recurentă a epocii Luminilor este tocmai acest caracter grotesc al istoriei, văzută ca o sumă de incongruențe, de nefiresc, de distorsionat și monstruos. Houyhnhnm sau țara Cailor Nobili și a naturii perfecte, este modalitatea lui Swift de a polemiza cu unii dintre gânditorii epocii, după care omul este o ființă rațională. Omul nu este un animal pe atât de
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
aceea tatăl tău ne-a împiedicat. Gajus tăcu. — Adu-ți aminte, spuse tribunul, rupând tăcerea, că sângele copiilor acelora curge acum prin vinele tale. Am înțeles, răspunse Gajus cu un calm care tribunului Caius Silius i se păru înspăimântător de nefiresc pentru vârsta lui. Îi păru rău că-i spusese toate acestea. Însă discuția se termină, fiindcă Gajus se întoarse spre grajduri și îi spuse tribunului, cu glas schimbat: — Ți-l încredințez pe Incitatus al meu. Nu știu de ce tata nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
asemenea preludiu. Bujia, însă, nu a scăpărat. Nici, măcar, cât un amnar, pe o cremene. A urmat un moment de adâncă penibilitate. De recunoaștere, a adevărului, din fața căruia, nimeni, niciodată și nicăieri, nu se va putea ascunde. După care, Dan, nefiresc, liniștit și împăcat definitiv, cu ce-i hărăzise soarta, a rostit mai mult în șoaptă, ca pentru sine, decât, și pentru Veghea: toate, la timpul lor. Asta-i unica lege sfântă a naturii.Toate. Atunci. Da, a replicat, Veghea, după
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Cei mici devin laolaltă puternici prin strângerea rândurilor. Atenție, atenție, cu cine te asociezi! Hoțul care strigă cel mai tare, fură cel mai vârtos. Câte unul mai sensibil zice uneori că simte cum cade cerul pe el! Formularea e oarecum nefirească, întrucât nu cerul este cel care „cade”, doar noi( de) cădem „când ne pierdem echilibrul.” Pentru liniștea și binefacerile zilei de mâine, trebuie să deschidem ochii foarte atent astăzi pe obrazul cui punem ștampila în cabina de vot. Când întrebi
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
de la bucurești până dimineață a încercat să-i învețe pe pârnăiași calculul diferențial când i-au dat drumul și-a lăsat acolo umbra să se joace de-a păianjenul de companie se întâmpla ceva, oamenii se apropiau de noi, treceau nefiresc de repede ziua ne înfășura în fire de mătase ca să ne digere mai târziu din biroul lui sensul giratoriu pare cutia de rezonanță a unei mandoline pe un perete o pereche de ukulele păzește un flaut chinezesc de bambus tragi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
se scurge în corpul meu... iubeam aceasta senzație. Sângele ei era ușor amărui, dar tot irezistibil de bun. După doar câteva minute, am lăsat-o să cadă. Ochii albaștri erau acum ațintiți spre cerul întunecat, pielea ei era acum albă, nefiresc de albă, iar rozul din obraji dispăruse, părul, care s-a desprins din acel coc, era îmbibat cu sângele roșu ca focul, la fel ca rochița de mătase, fața îi era lipsită de orice expresie. Sami... Hey, Sami, unde ești
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și prezența de spirit a tatălui ei. În mod discret, făcu cîțiva pași În direcția drumului, dar Lucas Îi azvîrli o căutătură severă. Se așeză oftînd pe o bornă de piatră. Polițistul se enervă văzîndu-l pe Morineau, cu un aer nefiresc, manevrînd stîngaci cadavrul, fără nici o precauție, ștergînd poate eventualele indicii ce ar fi putut permite cercetătorilor de la laborator să reconstituie scenariul crimei. Se năpusti spre el și-l dădu fără menajamente la o parte. Cu mîinile În mănuși de latex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
probabil fusese clădită cu cele patru membre egale ale sale. Era o mare amatoare a poziției bipede, membrele inferioare și le purta aproape drepte, capul semeț, ușor dat pe spate, doar mâinile foarte lungi se bălăbăneau haotic într-o poziție nefirească. Era foarte ușor de recunoscut între alte specimene de același gen cu ea, având o statură aproape umană. Trăsăturile ei antropomorfe aduceau întrucâtva cu liniile de expresie de pe amuletele tribului Makonde: ochii expresivi și inteligenți, nasul conturat, adică nu complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu dinții, așa cum își cară lupoaicele puii nou-născuți; de unde a avut puterea să-l smulgă apelor învolburate și să-l readucă, în siguranță, pe malul rîului... Era complet ud, dar nu mai simțea frigul. Ba mai mult, o căldură mistuitoare, nefirească îi clocotea în interior. Dură ceva timp pînă reuși să-l întrebe pe pui: Ce-i cu tine, Dakota? Cum ai ajuns la cascadă? Ce cauți aici? Pur și simplu mintea lui nu reușea să găsească o explicație la ce
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
izbuti să-și smulgă de pe cap greoiul acoperământ, de sub care se ivi jilav de sudoare. — Nu știm Încă. Dar e mai bine să vezi cu ochii dumitale. Vii? — Povestește-mi ce s-a petrecut. — Păi, e ceva... ceva straniu, ceva nefiresc... Dante Începea să Își piardă răbdarea. — Lasă-mă pe mine să judec ceea ce este sau nu este straniu. Omne ignotum pro magnifico, precum spuneau străbunii noștri. Totul ne poate surprinde, dacă nu cunoaștem. Îl bătu pe umăr. — Dumneata nu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
căldura era sufocantă, Însă, cel puțin, poetul nu era silit să stea cot la cot cu zbirii. Vehiculul Înaintă huruind pe caldarâm, tras de un cal care devia În continuu, la rândul său prea puțin convins de acea cursă nocturnă nefirească. Podeaua se hurduca pe dalele ce pavau strada, fără ca benzile din piele prin care era suspendată să poată atenua smuciturile. Migrena lui Dante se Înrăutățea, În acele zdruncinături chinuitoare. Prin deschiderea laterală, zări cum se perindau fațadele aspre ale vechilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
stâlpi ce se pierdea În Întunericul din Înalt. Parcă Încercau să lumineze o figură din fața lor: un bărbat Înalt, indiferent la agitația celorlalți. Stătea cu capul Îndreptat spre naos, ca și când ar fi scrutat În tenebre, așteptând sosirea cuiva. Era ceva nefiresc În nemișcarea lui. Parcă un lințoliu Îi acoperea trăsăturile, făcându-le nediferențiate. Bărbatul stătea În picioare, cu mâinile Împreunate la spate. Dante era stupefiat. Pe chipurile zbirilor care se Înghesuiau Împrejur Își citea propria incredulitate. Bărbatul părea să fie, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
acestora? Indică o sfâșiere pe ceafă. Poate că a fost atacat pe la spate și a leșinat. Apoi, l-au sufocat. — L-au strangulat? — Nu asta i-a pricinuit moartea, zise poetul, cercetând funia care Îi menținea capul În acea poziție nefirească. Nu era strânsă atât de tare Încât să Îi Împiedice respirația. Și, Într-adevăr, pe gât nu exista decât o ușoară urmă roșiatică. -În timp ce Își pierduse cunoștința, atacatorul i-a legat mâinile la spate, prinzându-i gâtul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
un alt scop. Era posibil ca eșecul anchetei sale, Întemeiată pe convingerea să exista o asemănare logică Între formele crimei și mintea asasinului, să se fi datorat tocmai acestui fapt. Atrocitatea asasinatelor Îi sugerase practica unui cult diabolic. În postura nefirească a victimelor citise cumplita răsturnare a preceptului creștin al odihnei veșnice, voința de a păstra stăpânirea asupra trupurilor inclusiv dincolo de pragul tenebrelor. Dar dacă, dimpotrivă, asasinul era altcineva? Dacă el Încerca, În felul său pervers, să completeze opera pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se zbuciumă-n zadar Nici ochii mei cu geometrii impure Privindu-ți urma de impleticite gambe Ca un balans prin spațiile pure Sau prin apus de colorate stambe Să nu uiți ziua cu fundă de arnici Când amețit de-o nefirească fugă Ca într-un vis de toamnă apus aici Genunchi-mi plec ca într-o rugă Nici șoaptele în vânt ca suferințe Sau gândurile prinse-n țipătul obscur Ale neânțelesei neputinte Când vreau să ți le spun sub cerul pur
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ar trebui să-l conduci pe directorul artistic și să te asiguri că s-a prins care e treaba cu nenorocita aia de carte! Tu ar trebui să controlezi procesul ăsta, Claire. M-am auzit înghițind în sec. Vivian avea nefireasca abilitate de a face ca până și numele meu să sune ca o insultă abjectă. — De ce sunt eu singura de aici care pricepe? a țipat ea de peste birou. Ochii ca de jad îi scăpărau. În nouăzeci și nouă la sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
a scos imediat din dulap două căni supradimensionate și a turnat, în fiecare, cafea aburindă. — Perfect, mulțumesc, a zis Luke, înlănțuind cana cu palmele și inhalând aburii calzi. — Iubito? Ești acolo? m-a întrebat Randall. Da, am răspuns, trezindu-mă, nefiresc, la realitate. Ok, deci... ne vedem peste câteva ore. — Grozav. Ne vedem atunci. Te iubesc, ursulețule. Eu am tăcut. — Îmmm, și eu pe tine. Pa. și am închis. — E așa de frumos aici! a exclamat Luke. Genul ăsta de natură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ajuns pentru a judeca o relație. Dar cum să străpungă tăcerea ei ostilă? Și ce să afle? Cum să-i smulgă rochia asta Îmbrăcată parcă pe ascuns pentru o sărbătoare ea Însăși clandestină? Când, Într-un târziu, ajunse la concluzia nefiresc de simplă că lucrul cel mai Înțelept era să o accepte așa cum era, se simți sfârșit, epuizat. Din nou a lui! Dar nu ca obiect de colecție, ci ca parte a propriei sale ființe. Trăia bucuria cu care, trezindu-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]