2,868 matches
-
necesar pentru a ne stima pe poziția dreaptă de parcurs. ISUS ÎL CAUTĂ PE PETRU Doamne Isuse, ai pus înăuntrul nostru atâtea dorințe, și ni le-ai oferit deoarece ne-ai făcut pentru Tine. Omul este făcut pentru Tine „și neliniștită este inima noastră până nu se va odihni în Tine”. Îți mulțumim, Doamne, pentru că ne-ai făcut atât de măreți în dorințele noastre, ne-ai făcut fără margini. Îți mulțumim mai ales pentru că ni Te manifești, pentru că putem cunoaște că
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
puține decât noi, dar deoarece s-au obosit să-L caute, adică s-au săturat să facă aceeași meserie de om care caută adevărul. Vedeți, așadar, câte lucruri vrea să ne spună Isus prezent pe țărm, care lasă pe apostoli neliniștiți: „Dar de ce nu spune cine este?” Isus le spune să facă anumite lucruri, dar numai după aceea înțeleg cine este El. Ce spune Isus? Să analizăm bine cuvintele Sale: „Copilași, nu aveți ceva de mâncare?” Îi răspund: „Nu”. Atunci le
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
undă cu mine. Le-ar modifica fiindcă s-ar strecura în mintea lor, poate le-ar face să fie, într-o împrejurare sau alta, mai smerite, sau mai răbdătoare, sau mai știutoare, sau mai curioase, sau mai cutezătoare, sau mai neliniștite. O întrebare relativ ușoară: Ai aflat până acum, totuși, ce este poezia? Și dacă tot ai aflat, spune-ne și nouă o definiție... Chiar că e o întrebare ușoară. În sensul că e încuietoare e atât de complicată încât nimeni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
înapoi, cum au făcut majoritatea dintre cântăreții lui și o fac și acum, în deplină libertate. Și îi înțeleg foarte bine: acei ani din mijlocul marilor mulțimi, care nu aveau altă formă mai autentică de artă, să-și oblojească sufletul neliniștit și amenințat din toate părțile, fac parte din biografia lor și a milioanelor de oameni, ca și din propria ta biografie, după cum văd. Și asta nu se mai poate șterge din ființă niciodată. Cum nici din amintirea mea nu se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
acelei disperări prielnice și că, în plus, Dumnezeu îmi trimite din ceruri miresme ale morții și chemări suficient de clare și îmbietoare, să înțeleg și eu în sfârșit că mă aflu la acea limită de destin, dincolo de care spiritul meu neliniștit nu va putea trece pragul mai departe decât în brațele propriilor sale cărți și creații. Dar poate că n-am publicat până acum mai multe cărți și dintr-un instinct profund de onestitate, din responsabilitatea față de adevăr: să public cărți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
grijă cizmele înzăpezite și să viseze frumoas, ca noi toți, de altfel. Ce nu-mi place e chestia cu focile. Eschimoșii din pustietățile respective - oameni simpatici pentru care a te iubi cu o femeie înseamnă a râde cu ea - sunt neliniștiți: clientela lor obișnuită nu le va mai cumpăra conservele și pieile de focă, temându-se să nu fi fost contaminate. Specialiștii atomici îi invită și pe ei să doarmă liniștiți: focile sunt animale sedentare și e cu totul neserios să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
care se profila neverosimil în fața ei, ca o excrescență uriașă pe un copac plăpând. Ochii îi erau atât de întunecați, de negri și de vehemenți, că oamenii aceștia care-și suceau capetele ca să se holbeze în urma ei se întorceau rapid, neliniștiți, nemaifiind în largul lor dintr-un motiv necunoscut. Trecea printre ei fără să-i observe, de parcă nici nu erau acolo. Datorită felului în care își ținea gura și bărbia, pe chip i se citeau voința și hotărârea, cu toate că părea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
să vadă cum înaintau norii. Când fură, în cele din urmă, pregătiți pentru potop, rămaseră la fereastră să privească asemeni lui Kulfi și tuturor locuitorilor din Shahkot, aplecați pe balcoane și verande, de sub copertinele ricșelor; întregul oraș privea cu ochi neliniștiți, îndreptați în sus, până când o pală deosebit de puternică făcu frunzele să zboare ca păsările înainte de focul de armă, aducând primele picături de apă pe pământul uscat. Kulfi privea ploaia. Cădea repede și apoi din ce în ce mai repede. Umplea fiecare bucățică de cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pe iarbă, fie mai rău, împroșcând și scurgându-se, pe biata purtătoare a mâncării. — O, nu, spunea Sampath plin de tristețe, iar mațele care-i ghiorăiau îi țineau isonul. Era nevoie de mai multe încercări până să poată mânca ceva. Neliniștită, familia o privea pe Pinky urcând din creangă în creangă, ținând un vas cu linte sau niște naan între dinți. — Ai grijă, beti, ai grijă, dar, fleoșc! până să ajungă Pinky la Sampath, nu mai era decât o urmă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
își susținu din nou punctul de vedere. — Ideea e să lucrezi cu ce ai, chiar dacă asta înseamnă nimic. Dar oare exista nimic? Se uită în sus, către Sampath, îi privi fața, se gândi la ce spusese și se simți ușor neliniștit... Apoi, după o vreme, renunță să mai asculte sau să mai privească foarte atent. Închirie vechea lor casă din Shahkot unui secretar de la compania de fertilizare. Își deschise un nou cont la bancă și abordă firmele care ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de nebuni, murmură el. Odată cu trecerea anilor, descoperise că o înțelegea din ce în ce mai puțin în loc să o înțeleagă mai mult. Ce se petrecea în capul ei? se trezea uneori întrebându-se. Oare gândea ca o ființă umană? Vedea pe fața ei expresii neliniștite, fericite, pline de seninătate într-adevăr, dar oare se gândea la ce simțea, oare analiza și raționa? — Am dat din mîncare unui pui înainte, ca să mă asigur că nu e otrăvitoare, îl liniști ea. Unul după altul, puii fuseseră numiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
te odată, urlă brigadierul roșu de furie. Mută-și naibii sutele de valize. — Vai, Doamne, spuse perceptorul districtual, privind la agitația stârnită, eu însumi am semnat cererea de concediu de odihnă. Bănuiesc că a fost vina mea. Era din nou neliniștit și nefericit. Era clar că toate deciziile pe care le luase fuseseră neinspirate. Întâi bucătarul și insultarea cotletelor lui, apoi inspectorul sanitar șef și concediul lui. Și acum problema cu maimuțele se va agrava, va izbucni un scandal, tatăl lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cețurile groase de aburi până la ceaune care fierbeau pe foc, bolboroseau și sclipeau... Un bușel, un dram, o pintă, mormăia Kulfi în somn. O baniță, un hău, o bute, un gram, o tonă. Santal, roibă, cassia, rădăcină de iris. Devenise neliniștită. Nucă galică, baton de scorțișoară, nucșoară. Siminichie, fenicul, ouă de prepeliță, ouă de șarpe, ficat de mistreț, coadă de pisică sălbatică... Se răsuci din nou. Frunze de călțunași, flori de trandafir de munte, orhidee cicada! Se ridică în picioare. Florile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
eroi, cu un astfel de sfîrșit? Nu, hotărât, trebuie să ferim literatura să intre în asemenea impasuri, fiindcă, să fie clar! literatura de relație se află într-un impas, și nu literatura noastră pe nedrept numită evazionistă. Mă opresc aici, neliniștit. Dar de unde-mi vine neliniștea? Au existat parcă pe lume niște teritorii în care nu numai literații, ci întreaga populație, de multe milioane, a unor imperii, trăia în felul acesta... Aurul îl aruncau, râzând, unor străini care puseseră pentru prima
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
să zicem ca el că "este realmente magnifică", expresie care s-ar potrivi doar unor creații ca Mizerabilii, Război și pace, sau, la noi, " Scrisorilor" eminesciene, care, pe lângă puterea și profunzimea inspirației, ne fac să simțim incendiul înalt al conștiinței neliniștite a creatorilor lor, este o frumoasă carte fără cusur, datorită căreia putem să-i iertăm autorului ei toate păcatele, fără să-i inventăm însă virtuți pe care nu le-a avut. Ba chiar putem să ne punem întrebarea dacă nu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
rafinata cunoscută numai de puțini, care explică pesemne plăcerea pe care i-o făcusem eu cu uciderea minuțioasă și crudă a "calului" meu. Prin 1952, mă aflam la Tușnad într-un prim concediu adevărat din viața mea. Un prieten foarte neliniștit în conștiința lui, neliniște pe care n-o înțeleg nici azi, mă avertizase prin luna mai a aceluiași an că dacă nu scriu imediat ceva prin care să fac să dispară norii unei maladii literare inventate de care mi se
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
O, spiritul suferea și el fiindcă știa că o să fie gonit din casă, și să moară și el făcând să tresară o secundă marele spirit din care făcea parte și care guvernează universul." "Numai o secundă?" l-am întrebat eu neliniștit. "O, da! mi-a răspuns, și asta chiar dacă unii dintre noi reușim să prelungim această secundă prin urlete de sirene care să se audă pe o mare parte a pământului sau daca ne ridicăm statui curând după aceea ciocanele cu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
prin ușa secretă. În primul moment, privirea îi fu atrasă de strălucirea sticlei, sclipirile metalului și lucirea mesei celei lungi. O privire era tot ce avea nevoie Marin, acum. Se apropie de prizonier și îl inspectă. Ochii acestuia îl fixau neliniștiți, dar mai mult cu enervare decât cu teamă. Mă auzi? întrebă Marin. CEL LEGAT FĂCU UN SEMN AFIRMATIV DIN CAP. SPUI UNDE AI DUS INSTRUMENTUL DUPĂ CE AI PLECAT DE LA LABORATOARELE TRASK, UNDE M-AI LĂSAT PE MINE. TRASK RĂSPUNSE CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
fel de experiment asupra vieții și nici nu erau curioase. Am stat acolo trei ani. Cu cine te-ai întâlnit în cursul acestor trei ani? întrebă Marin. TRASK ÎL PRIVI CERCETĂTOR ȘI EZITĂ. SE VEDE CĂ URMĂREȘTI CEVA, SPUSE EL NELINIȘTIT. DAR ORICUM O SĂ-ȚI SPUN. ERAU OAMENI DINTRE CEI MAI REMARCABILI PE CARE I-AM CUNOSCUT VREODATĂ. CRED CĂ ERAU IDEALIȘTI, DAR AU RECUNOSCUT VALOAREA TEORIEI MELE REFERITOARE LA EXISTENȚA ÎN COMUN. M-AU ÎNCURAJAT SĂ FAC EXPERIMENTE. \ Cum ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
perfectă a imensei mașini gânditoare. Dar faptul că acționase atât de neîndurător confirma valoarea inestimabilă a invenției lui Trask. "Oare un om aflat în posesia unui asemenea aparat putea să se lase învins printr-o singură greșeală?", se întrebă el, neliniștit. Ceva mai târziu, în timp ce contempla dezolat ruinele care fuseseră altădată apartamentul lui Trask, sentimentul de neliniște pulsa în el cu același ritm cu care îl străbătea durerea provocată de circuitul fatal. Podeaua era relativ intactă, în cea mai mare parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
un covor. Cel puțin, așa avea impresia, dar se simțea altfel. Îl stăpânea o senzație de slăbiciune fizică. O slăbiciune care venea din stomac și îi afecta și mușchii și nervii. "Oare am trecut în alt corp?", se întrebă el neliniștit. Încercă să se miște; zăngăniră niște lanțuri; Încheieturile mâinilor îi erau legate cu o frânghie subțire și rezistentă; cătușe metalice îi încercuiau gleznele. Îl trecu un fior și hotărî să se destindă. \ Te-ai trezit? întrebă de lângă el vocea Rivei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
SPUSE EA CU VOCE JOASĂ, EXCELENȚA SA REFUZĂ SĂ DISCUTE ACUM CU TINE, DAR VREA SĂ VII LA ȘEDINȚA CONSILIULUI, MÂINE DIMINEAȚĂ, LA ORA UNSPREZECE. DOREȘTI SĂ ÎI TRANSMIT CEVA? ADĂUGĂ PE UN TON ȘI MAI SCĂZUT \ Draga mea, spuse Marin neliniștit, fii drăguță și roagă-l să nu ordone execuția lui Wade Trask înainte să stau de vorbă cu el. Un moment, răspunse secretara dispărând din nou. Când se întoarse, era evident că dictatorul o putea auzi, fiindcă avea un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
CĂ VA CERE NEAPĂRAT O EXPLICAȚIE SATISFĂCĂTOARE. ASTA E TOT. LA REVEDERE. SE AUZI UN ȚĂCĂNIT. 34 MERGÂND PE STRADĂ, CU RIVA ALLEN LÂNGĂ EL, MARIN SE SIMȚI STRĂBĂTUT DE UN FIOR LA AMINTIREA VORBELOR SECRETAREI DICTATORULUI. ÎȘI CLĂTINĂ CAPUL NELINIȘTIT. APOI SE OPRI ȘI O PRIVI GÂNDITOR PE TÂNĂRĂ. FATA PETRECUSE CINCI ZILE CU TRASK. OARE CE ÎI SPUSESE ACESTA? I SE PĂREA CĂ AVEA NEVOIE DE MAI MULTE DATE DECÂT POSEDA ACUM DACĂ VOIA SĂ SE PREZINTE BINE LA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
sus. Stăpânindu-se, adăugă gânditor: \ UN CONDUCĂTOR DE GRUP POATE FACE AȘA CEVA. Marin fu surprins. \ AM ÎNȚELES CĂ EXISTĂ UN SISTEM AUTOMAT PENTRU BRUIAJUL TUTUROR COMUNICĂRILOR NEOFICIALE, SPUSE EL PE UN TON AGRESIV ȘI PROVOCATOR. INTERLOCUTORUL LUI AVEA UN AER NELINIȘTIT, DAR VOCEA ÎI RĂMASE CALMĂ. \ AȘA ESTE, DOMNULE, DAR NUMAI DACĂ CINEVA NU PUNE ÎN FUNCȚIUNE CAMERA ÎN SERIE INFINITĂ CONSTRUITĂ DE TRASK. MAJORITATEA CONDUCĂTORILOR DE GRUP AU CÂTE UN EXEMPLAR ÎN APARTAMENTELE LOR PERSONALE, DEȘI NOI LE-AM SUGERAT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ACȚIONEZE FĂRĂ SĂ ȚINĂ CONT DE CONSECINȚE. Marin merse de-a lungul coridoarelor aproape pustii la acea oră a dimineții. Micul dejun i se aduse în birou; tocmai mânca, când fu introdus Scudder. Omulețul era în același timp furios și neliniștit. AȘADAR, TRASK A MĂRTURISIT, SPUSE EL CU ÎNVERȘUNARE. \ EI BINE, N-AM FĂCUT NIMIC, DAR SUNT DE ACORD SĂ-L ÎNZESTRĂM CU O HARTĂ. CE ESTE ILEGAL ÎN LEGĂTURĂ CU ASTA? ÎNTREBĂ MARIN SCURT. O AVEA COLONELUL GREGSON. ACESTA ERA UN OM
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]