2,128 matches
-
mental. - Cred că nu mă interesează episodul, l-a Întrerupt Faulques, fără să se oprească din frecatul picturii cu degetele. E prea puțin original și prea previzibil. Markovic a tăcut un moment, analizându-i spusele. - Râdea, știi? a continuat brusc. Nenorocitul râdea, iar noi Îl băteam În fața părinților. Ne privea cu ochii larg deschiși, ca și gura din care Îi curgeau bale, și râdea Înainte. Ca și cum ar fi vrut să se pună bine cu noi. - Și, firește, n-aveau bani sub
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
voi exersa destul? Dar cum să mă jertfesc pentru scris, Înainte de a fi aflat dacă sunt bună sau nu? Și, mai presus de orice, E ÎN STARE O FEMELĂ EGOISTĂ EGOCENTRICĂ GELOASĂ ȘI LIPSITĂ DE IMAGINAȚIE SĂ SCRIE MĂCAR UN NENOROCIT DE RÂND CARE SĂ VALOREZE CEVA? Ar trebui să-mi subliniez (Doamne, ce mai Împroșcăm În jur cu vorbe!) egoismul de a mă pune În slujba altora - prin muncă socială sau de alt fel? Aș deveni atunci oare mai sensibilă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
acest Brutus ne apar sub o lumină nouă. De exemplu, sună de-a dreptul îndoielnic protestele de căință pe care Ovidiu vrea să-l facă să le creadă: "Ah, desigur eu mă căiesc de vina mea. Afirm în caz că afirmațiile unui nenorocit mai au vreo valoare afirm că mă căiesc și că în interiorul meu sunt torturat de ceea ce am făcut. Oricât de dureros mi-ar fi exilul, vina mea este încă și mai gravă: suportându-mi vina, mă resemnez că am meritat
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de Maximus nu este mai mare decât geniul tău (v. 99-104). Cum se observă, sunt elogiile pe care le știm deja din scrisorile precedente și din Fasti -. " În timp ce alții [se referă mai mult ca sigur la însuși Augustus] lovesc în nenorociți, pentru că doresc să fie temuți, și poartă săgețile (spicula) înmuiate în fiere caustică, casa ta este obișnuită să vină în întâmpinarea celor care imploră ajutor, printre care te rog să mă incluzi și pe mine" (v. 105-108). În sfârșit în
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ușurează durerile, ca prin niște rețete potrivit după chipul și asemănarea patimii, drept ierburi și alifii: pentru că În Spitalul Amorului numai astfel de doftorii alină durerile. Priimiți dară acest Spital al Amorului și preumblîndu-vă Într-Însul veți vedea mulțime de nenorociți tînguindu-se În dureri, pe carii nedefăimîndu-i să luați de pildă patimile lor și să vă păziți a, nu Încăpea Într-Însele.” CÎntecele de lume propriu-zise nu mai păstrează distanța ironică. Pann nu se deosebește prea mult de ceilalți autori din
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
muierea lui rea: „Bici de foc muierea mea, Una voi eu ș-alta ea, CÎnd voi dulce, ea amar, Eu cer apă, ea-mi dă jar. Eu zic cald, ea zice frig, Și-mpotrivă-i n-am să strig. Doamne, nenorocit fui! Vai de nunta ce făcui.” În Îndreptarul bețivilor, unde Pann face o clasificare a tipurilor de bețivi, aflăm ( În CÎntarea a 9-a) și ceata muierilor care beau prin bordeile măhălești ale Bucureștilor. Aici se petrece cu lăutari, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
netăcînda Și dureroasele munci. Unde-s dulcile-ți cuvinte Ș-Întru tot mierosul glas, Cu care p-al tău părinte Veseleai În orice ceas? Te-am pierdut, ah! vai de mine! Te-am răpus, soarele meu, Am rămas fără de tine, Nenorocitul de eu. De acum dar te voi plînge Și țărîna-ți voi uda PÎna moartea ne va strînge Sufletul cînd Îmi voi da.” Adaosurile, din care am citat versurile de mai sus, reproduc și Îmbogățesc, repet, sumarul CÎntecelor de lume. Apar
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
în satul Neva del Rey, avurăm o bătălie scurtă cu banda din Lampessinado pe care am pus-o pe fugă. Făcurăm cîțiva prizonieri care fură trecuți prin sabie, căci găsiserăm în drum mai mulți infanteriști de-ai noștri spînzurați. Acești nenorociți se lăsaseră prinși pe cînd părăsiseră pentru o clipă convoiul [...]. "[Parquin face alți prizonieri]. Am aflat că aparțineau trupelor de guerilă ale unui preot, călugăr răspopit, oameni dintre cei mai de temut, care interceptau drumul între Valladolid și Salamanca; el
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
venea chef să poarte cercei din os de rechin? dulgherul îi sfredelea loburile urechilor. Pe-un alt marinar îl apuca durerea de dinți? Dulgherul își scotea cleștele și, izbind cu pumnul în tejghea, îi poruncea marinarului să se așeze acolo; nenorocitul se mișca bineînțeles înainte de terminarea operației și, atunci, învîrtind mînerul menghinei de lemn, dulgherul îi făcea semn să-și vîre falca acolo, dacă voia să-i scoată măseaua. Și astfel, dulgherul era gata la orice și făcea toate lucrurile cu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
aveau temelii s? n?toase. Depresiunea a s? dit s�mburele �ndoielii chiar �n solidele democra? îi parlamentare, cum ar fi Fran? a. Iorga �l cîtă pe A. Tardieu, care scotea �n eviden?? deteriorarea democra? iei parlamentare. Iat? ce scria Iorga: �Nu un nenorocit ca mine, care lupt? aici pentru aceste idei (democrate) ? i este l? sat singur �n lupta lui at�ț de cei suspu? i c�ț ? i de cei de r�nd, spune acest lucru, ci un democrat francez, un democrat incontestabil de talia
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
F)idel, la toate execuțiile dușmanilor politici ai tatălui. Noi am scăpat ca prin minune de... implementarea formulei. Minunea s-a numit 22 decembrie '89 și sîntem (aproape) cu toții beneficiarii acesteia. Megalomania cîrpaciului analfabet a mers pînă în buza glonțului, nenorocitul crezînd probabil că moare ca un erou. Ne-a rămas însă pe cap un alt personaj, un fel de fiu adoptiv (paricid, totuși), măcinat de aceeași megalomanie, nițel mai abil disimulată, care de zece ani ca avînd mandat de moștenitor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
anticipatelor, deci al înlăturării definitive de pe scena politică a unui sistem ticăloșit a fost amînat de drama inundațiilor. Predilectă, se-nțelege, în falsele retorici ale pesedismului perdant și ale acoliților lui de conjunctură. Ascultîndu-i de fariseicii retori ai compasiunii pentru nenorociții din calea apelor, doar naivii (și ei de nuanță nostalgic roșie) ar fi putut crede în ardoarea aleșilor lor, orice om cu mintea întreagă dîndu-și seama de procedura joasă a profitului propagandistic. Supus și unor inimaginabile tertipuri... de palat, demnul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care o face Comitetul nu trebuie considerată ca venită din partea unei autorități cu drept de a adăposti pe cineva acolo pentru banii ce plătesce și în proporție cu acei bani ce din partea autorităției chemată de lege a nu lăsa pe nenorociții lipsiți de mijloace să piară fără adăpost, ci a-i trimite la institutele filantropice datoare a le îngriji fără plată. 3) că onor Epitropia cere ca toți bolnavii să fie plătiți de Comuna sau Judeciul în care locuiesce, atunci tot
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
plăti o subvenție mai cuvincioasă și echitabilă pentru întreținerea alienaților în arătatele ospicii". Dar credem că am exemplificat suficient aceste diferende de pe urma cărora sufereau bolnavii, despre care, pe o adresă de refuz de internare fără bani, prefectul de Iași menționase: "nenorociții care se trimet spre internare de către Comitet sunt acei lipsiți cu totul de orice mijloace și ajutor și alt adăpost pentru ei nu există". Ca urmare a tratamentului calificat, mișcarea bolnavilor devenise mai vie după 1890. Lunar, cifra bolnavilor variază
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Ministeriu constatează prin Ofițiu nr. 21466 și s-ar fi lăsatu pe uliți acuma cu răceala de față, în o noapte sau două ar fi devenitu un cadavru". Prefectul încheie: "De aceia daru Prefectura neavându unde plasa pe niște asemenea nenorociți până la deslegarea nemijlocită a se da, cu toate rezoanele ce-și dă Epitropia, totu ei se va trimete" (ss. indescifrabil). Dr. Cihac, la care a ajuns spre rezolvare acest diferend, a scris în rezoluția sa (nr. 28472): "Epitropia nu are
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
căpătat de numirea de ospicii de "corecție". Peste 4 ani, ele au fost desființate. Nu avem suficiente informații, până acum, despre aceste case. Aflăm doar dintr-un raport al vornicului Anastasie Panu către Grigore Ghica, Domnul Moldovei, că viața acestor nenorociți era îngrozitoare. Ziua erau mânați la cerșit, iar noaptea dormeau "la butuc". Un început de reformă, schițat sub domnia lui Grigore Ghica (1849-1856), a fost proiectul efectuat de vornicul Anastasie Panu și de specialistul penalist, angajat în acest scop, francezul
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
dracului dacă dosarul ăsta nu are toate paginile... goale..., goale-goluțe... fără nici un cuvînt pe ele..., fără nici o virgulă... nici un punct..., fără... Fir-ai al dracului și tu, Gh. P. doi... Ia să-l vedem și pe ăsta... Hai sictir, ramolit nenorocit, circar de doi bani, cabotin jalnic ce ești! Îmi joci mie scheciuri despre demnitate și curaj, mă tragi tu de limbă, cu dosarul deasupra capului..., mă scamator de bîlci... Îmi faci mie farse?! Ei, lasă că-ți arăt eu ție
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
numeroase, a construi o gospodărie falnică și trainică, a economisi, ar fi fost pentru strămoșii noștri acte de o neprevedere adevărat copilărească pe acele vremuri. Experiența nefericită, repetată în toți anii, și de sute și sute de ani, îi convinsese, nenorociții, că, de la o clipă la alta, rodul muncii lor oricât de frumos și de bogat, ogoarele lor oricât de mănoase, pomii lor oricât de falnici, via lor oricât de verde și rodoasă, vitele lor oricât de grase, uneltele lor de
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
79, neînfricat și incoruptibil. Lumea pentru care luptă este, însă, idealizată și idilizată: singurele ființe demne de o soartă mai bună sunt Safta, Filoftia și acarul Păun, personaj care amintește de "bietul Pim-Pim" din caragialiana Cronică fantastică. Ca și acel "nenorocit chinez care sosește asudat și gâfâind cu o hârtie în mână și năvălește pe scara principală a Casei Justiției [...] în toate diminețile"80, acarul Păun este victima-simbol a sistemului juridic absurd și corupt, care îl învinuie cu paradoxala justificare: "Ai
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
că ai fi om cumsecade. Ce? De ce râdeți? Vă cunosc eu pe toți; știu bine că aici sunteti multi hoți. Ce? Nu? Nimeni nu a furato? Mă sufoci, mă omori... Spune, spune o dată, cine e? ... A, nu știi? Vai, vai nenorocitul de mine! Sunt pierdut. S-a sfârșit cu mine!...”. Actul final din Avarul îl surprinde pe Harpagon în cea mai adâncă disperare, încercând să-și recupereze caseta eu cei zece mii de galbeni : “ Hoții ! Hoții ! Asasinii ! Ucigașii ! Dreptate sfântă, Cerule drept
Caleidoscop by Gicuța Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93242]
-
mai de jos, zvîrlit de soarta lucru, -N speranță-i încă, nu trăiește-n frică: Schimbarea cea de plîns e din mai bine; Ce-i cel mai rău se-ntoarce-n rîs. Deci, bun venit, Tu aer insubstanțial ce-mbrățișez! Nenorocitul ce-ai suflat în ce-i mai rau Nimic dator furtunii-ți e. (Intra Gloucester, condus de un bătrîn) Dar cine vine? Tata, ca cerșetor dus? Lume, lume, -o, lume! Stranii schimbări de nu ne-ar face să te-urîm, Viața
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Presei. Voia să-i spun două vorbe despre... Înghit În sec. Faptul că ești În picaj. A zis că ești pe punctul de a-i pierde și pe cei de la Foreland. — E o minciună sfruntată! irumpe mînios glasul lui Luke. Nenorociții ăștia de la Arcodas intoxică presa cu tot felul de aberații. — Dar nu pot să-ți facă rău efectiv, nu? zic speriată. — Atîta timp cît am și eu un cuvînt de spus, nu, zice Luke extrem de hotărît. Se pare c-au
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
cristelnițe și, în general, la tot ce ține de mamele lor de dușmani. (AC, 14, aprilie 2008, p.23) Exemplul reprezintă un caz special de utilizare substantivală autonimică a grupului invectiv mama lor de..., echivalent aici cu o calificare depreciativă: nenorociții/neisprăviții de dușmani. 3.2. Analiza chestionarului Dacă în textele recente, selectate din literatură, din presă sau de pe internet, au fost urmărite în special aspecte legate de comportamentul sintactic al structurii, chestionarul conceput pentru adolescenți (cu vârsta cuprinsă între 12
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
a referentului și că este purtătorul unei predicații de calificare depreciativă cel mai adesea (apreciere ironică, blamare, insultă, injurie). Observația nu este pe deplin motivată, pentru că există în cadrul realizărilor tiparului zona aprecierilor valorizante, sfera bogată a compasiunii (bietul/săracul/sărmanul/nenorocitul/nefericitul de el), precum și posibilitatea descrierii unei proprietăți evidente ale unui obiect, care sare în ochi emițătorului: o enormitate de casă, o imensitate de teren. 2 Austin, F., 1980, "A crescent-shaped jewel of an island: Appositive nouns in phrases separated
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
foame și, când va fi condus ca pharmakòs, să fie biciuit de șapte ori peste membrul viril. Din aceste fragmente și din comentariul lui Tzetzes putem reconstitui ce se Întâmpla cu un pharmakòs Într-o cetate ionică, probabil Efes. Un nenorocit, ajuns la capătul puterilor din cauza sărăciei și a disperării, era ales de oraș pentru a fi jertfit, prin torturi inumane, ca un țap ispășitor pentru toate păcatele cetății, după ce se v-a fi bucurat timp de un an de mâncare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]