2,353 matches
-
care familiile le-au fost ferfenițite, văduvele au nevoie de certitudini privind soarta soților lor, dar au nevoie și de încurajări care să le redea încrederea în viață, dar poate și de un examen al contextului, așa cum și ceilalți, martorii nepăsători, au. Alexandru Șafran este o voce care face să se trezească în urechile ascultătorilor glasul conștiinței adormite. Creștinilor le este strigată inadmisibila lor somnolență într-un moment când neamul care le-a dat psalmii pe care ei îi psalmodiază la
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
care „spun că sunt moderni”. Pentru el, „modern a fost Peguy, care se ruga în autobuze, un erou și un entuziast; s-a dus să moară cu trupul pentru cetățile trupești într-un război lumesc pe carel socotea drept”. Modernitatea nepăsătoare pusă pe ronțăit nu-i trezește admirație nicicând. Ronțăiala, campingul, tocarea clipei nu-i inspiră vreo scamă de respect. Caută cultura, este împătimit de cunoaștere. Oamenii pe care-i întâlnește și care-i devin prieteni intră într-o fericită chimie
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
constituție liberală pe care ei înșiși n-o practică în țara lor”. într-un alt raport, din 7 noiembrie 1831, Blutte emite considerații puțin măgulitoare la adresa țăranului român. Acesta din urmă era comparat cu negrii din Indiile occidentale, leneș, vindicativ, nepăsător de viitor și muncind numai cât să-și asigure existența imediată. Era aceasta consecința stării grele în care se găsea de mai bine de un secol și pentru remedierea căreia nu mai avea nici o speranță. Consulii protestează și împotriva taxelor
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
lumina ce apare nevăzută, și cum s-ar putea vedea albul translucid care iese la vederea nimănui? Vedere imposibilă a posibilului totuși de văzut în lumina înaltă a imaginii: "Eu am plutit spre bagdadii, deodată,/ Spre zeul zugrăvit, care privea/ Nepăsător, pe lada înstelată/ Din podul alb cum, făr-a fumega,/ Ardea o lumânare așezată". Cineva privește, poate vedea spectacolul nevăzutului. E nevoie însă de o plutire spre înaltul unei alte vederi, spre ochiul unui zeu care vede24. Zeu zugrăvit pe pânza
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
e desprinsă de esență, învăluită în grija nefirească a aparenței. Ceea ce se vădea odată, în starea naturii înduhovnicite, printr-o vedere nepătată, clarvedere, conturează - contrapunctic - tabloul adamic al originarului, Imaginea asemănării fără fisură: " Firescul demult petrecut se/ vădește neprețuit privilegiu:/ "Nepăsător stam dinaintea Timpului, la fel/ cu nenăscuții (Cu adevărat fără vreun ajutor,/ dibuiai cărările îngerilor?), Cel-pururi-de-față/ mă făcea părtaș la înțelepciunea sa; astfel/ puteam prealesne întrezări Firul cu plumb, cel/ dinaintea zidirii, spre a pricepe întocmirea/ văzduhului, temeiurile abisului. Cu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
spinării,/ ne îndepărtează unul de altul definitiv"), - în schimb, imaginea rezistă prin propria lumină, deschide spațiul median al unei mijlociri: Nu vom sfârși în niciun paradis/ în niciun infern dragostea mea/ ne vom târî sub o piatră și vom aștepta/ nepăsători tunetul". Nici...nici pune tocmai imposibilitatea disjuncției, nu a lipsei de perspectivă. Perspectiva se deschide între, dar de data aceasta ca relație, o punte de legătură, a unei manifestări prelungite până la sfârșit. Sfârșitul manifestării nu înseamnă însă ultimul apariției. Căci
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în lumina lividă/ și noptatecă" par să fie cele cunoscute, "în acest aer de îngropăciune,/ să fie aceleași, și totuși parcă acum întâia dată întâlnite" (Noapte pierdută, vol. Alte versuri, VE, p. 315). 13 Căderea ireversibilă în "ochiul/ cel mai nepăsător al timpului - cel care numai răsfrânge/ lunecătoarea trecere fără sfârșit, și niciodată nu-i dă înțeles" ("O, menadă, i-aș spune, la vederea ta...", vol. Poeme vechi, nouă, VH, p. 347). 14 Invers, când vedem cu ochii minții, văzând de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
vieții casnice. Dispoziția lui Martin fluctuează după cursul acțiunilor la bursă, dar e conștient de asta și mă protejează pe cât posibil. Spre rușinea mea, sunt în urmă rău cu cititul; mă înspăimântă reîntâlnirea cu atâtea posibilități pe lângă care am trecut nepăsătoare. Într-un fel, cred că îmi tezaurizez o indiferență croită să contracareze teama de penibila lor evocare. Ei, dar cel puțin e-n pas cu ultima modă, încercă ea să diminueze de circumstanță gravitatea constatării. − Și de ce nu? Dacă ți-
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
probabil sub inspirația realității înconjurătoare, mintea unuia dintre arhitecți se lansă discret în încercarea de a distinge modul cum cele trei lucrează împreună. Pe măsură ce omul deznădăjduiește, el devine insensibil la diferența dintre eșec și reușită, din ce în ce mai lipsit de grijă, mai nepăsător. Deriva lui socială înspre margine se accentuează, iar obscuritatea crescândă îi protejează metamorfoza periculoasă. Nu mai primește atenție - implorări, solicitări, somații, avertismente, sfaturi - ceea ce îl descurajează de la a-și mai acorda el însuși o asemenea grijă lipsită de ecou social
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
în mijlocul unei mult mai vaste și profunde indiferențe. Tot așa cum, la începuturi, sfințenia creștină își căutase măsura în Deșertul Nubian, virtuțile locuirii sedentare aveau încă de trecut proba acestui caz extrem de necredință în ea. Cu fiecare casă pe lângă care treceau nepăsători, nomazii răneau fără voie orgoliul edililor ce-o concepuseră: o grație umilită se lamenta reținut în răcoarea adâncă a zidăriei. În pauza de prânz de după ședință, Ian își împărtăși nedumerirea lui Bart, care-l însoțea în restaurantul de la parterul clădirii
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
adevărat în furt și în miraculoasa lui putere de regenerare, ceea ce nu era defel cazul. Ar fi dorit s-o dorească pe Ondine mai presus de sine și de legea ce-l definea, s-o dorească barbar, ilicit, suveran de nepăsător față de restul lumii, vertebrat doar de pasiunea-i egoistă, capabil de pustiirea a tot ce i-ar fi stat în cale, demn de ea dincolo de orice dubii. Și nu-i stătea în cale decât eul lui priponit de obiceiuri civilizate
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
plimba un avion Rata scurt ca un dop cu aripi de liliac. Am închis ochii așteptând să mă doboare; doream să fiu doborâtă cât mai repede deoarece nu mai puteam suporta chinurile așteptării. Am deschis ochii și-l văd evoluând nepăsător. " Vede crucea roșie ", mi-am zis, și îl admiram cât este de civilizat. Acum mă gândeam, eram nedumerită de ce se plimbă în zona noastră atât de jos. Ce este cu vânătoarea sau cu antiaeriana de nu-l semnalează? Sau poate
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
De fapt, după lăsarea cortinei, "când, o jumătate de ceas mai târziu, cuplul se desparte, se găsește întotdeauna cineva care să se apropie de doamna respectivă și care s-o întrebe pe un ton nemulțumit sau ironic, sau indulgent, sau nepăsător: Ai flirtat destul în seara asta?" Compliment cu o nuanță de reproș, semn al unei admirații în care se împletește o discretă dezaprobare, cuvinte care implică, în orice caz, o recunoaștere a caracterului seducător al protagoniștilor flirtului. "O a doua
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
din plăcerea pentru pasele iscusite, pentru fentele savuroase, pentru atacurile neașteptate și parările abile ale scrimei amoroase, flirtul sfârșește uneori prin a deveni un duel dramatic, în care unul dintre adversari, rănit de moarte, îl vede pe celălalt îndepărtându-se nepăsător, mulțumit de a fi învins, fără să-i pese de roadele victoriei". Cu siguranță, avem a face aici cu o metaforă. Pe cât erau moraliștii de siguri că flirtul reprezenta o boală morală și fizică, aducătoare de degenerescență, pe atât se
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Necazul este că Bab, prea timidă, prea tânără, de familie bună, nu îndrăznește să-și declare sentimentele, în vreme ce tânărul, în ceea ce-l privește, cultivă o atitudine ambiguă. Când îi dă lui Bab mici semnale încurajatoare, când se arată "rece, arogant, nepăsător". La petrecerile-surpriză, se întâmplă uneori să danseze cu ea un tangou foarte strâns, ținându-i mâna în a sa, dar se și joacă cu ea: o privește drept în ochi, face un pas spre ea ca și cum ar intenționa s-o
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
asta, pe vremea copilăriei mele. Peste Napoli se lăsase seara, umedă și răcoroasă. Trecînd prin fața unui birou de schimb, mi-am amintit că nu mai am bani nici cît să iau tramvaiul pînă la gară. Și am intrat, udă și nepăsătoare, purtînd după mine insuportabilul miros de capră plouată. În fața mea, la ghișeu, două făpturi rotofeie, roșcovane și... uscate mașinile fiind parcate în fața ușii schimbau un teanc de bancnote. Păreau flamanzi sau elvețieni, sedentarismul îi înfășurase în straturi călduțe de osînză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
bolnavă de plictiseală - I 1). Ea îi cere să nu se laude cu iubirea lor (stăpânește-ți mândria... altfel mă plictisești - I 1), fiindcă l-a ales dintr-o toană. La vestea că soțul ei ar fi murit, se arată nepăsătoare (Nu simt nimic... Încerc să trec pragul vieții noi dormind - I 6) și ezită cu privire la viitorul relației cu Egist (Nu știu decât că trebuie să încep totul din nou - I 7). Îi reproșează amantului neliniștea (dacă taci mereu, nu mai
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
arăta drumul către Kolonos, Oedip nu acceptă să ia asupra lui o altă vină : Cine sunt eu ? Purtătorul tuturor păcatelor din cosmos ? Ori de câte ori zeii gândesc un păcat nou, eu sunt acela cu care îl încearcă. Eu sunt unealta petrecerii lor nepăsătoare (I 2). Bătrânul respinge sugestia Antigonei că acest act ar reprezenta ispășirea greșelilor sale : Răscumpărare ? Dar ce trebuie eu să răscumpăr ? (I 3). Eroul se știe nevinovat și aruncă întreaga răspundere asupra zeilor capricioși și răi care l-au obligat
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
mic (p. 13). În timpuri de glorie sau de declin, contemporanii autorului sunt la fel de indiferenți la crimele stăpânirii ca și cei ai lui Petronius și Nero : la vârste istorice diferite, privind la flăcările care cuprind cetatea, și unii și alții, nepăsători, ne drapăm toga (p. 13). Gustul spectacolului, pasiunea pentru distracții superficiale și indiferența la problemele morale definesc în egală măsură publicul și pe prezentatorul piesei, maestrul în arta plăcerilor portretizat de Tacit : Cine putea s-aducă pe scenă oameni morți
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
încă din tipografie.” Vasile Ghica 589. „Și-a pus spiritul la regim. Citește cărți de umor fără pic de sare.” Vasile Ghica 590. „O carte prost scrisă poate însemna mai mult decât o armată înfrântă.” Vasile Ghica 591. „Suntem din ce în ce mai nepăsători la scris. Doar cărțile noastre nu ajung în mâinile lui Dante, Shakespeare, Goethe, etc.” Vasile Ghica 592. „O carte te mângâie pe creștet.” Vasile Ghica 593. „O carte lucrează totdeauna bine, dar așteaptă să fie pusă la muncă.” Mircea Cârloanță
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
de depozitare a câtorva mii de volume, ci și un lucru viu, cald și familiar. Nu cred în afirmația autorului <<Mizerabililor>>, că “les livres sont des amis froids et surs”. Prieteni siguri, neîndoielnic, nu și prieteni reci, adică indiferenți sau nepăsători. E destul să privești cu atenție rafturile care acoperă pereții, ca să-ți dai seama că emană din ele fluide liniștitoare. Nu te simți niciodată singur printre cărți. Nu există prezențe mai prietenoase, lucruri mai în stare să-ți țină tovărășie
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
-n praznic. Răsunetul evenimentelor care agită țările, continentele, popoarele, și chiar și zăngănitul armelor ajung aici slăbite, parcă ireale. E și ăsta unul dintre farmecele Bugazului. Asta locotenentul remarcase deja și nu-i displăcea. Nici la frumusețea peisajului nu rămânea nepăsător, doar că îi era teamă de singurătatea lungilor seri de iarnă ce vor veni. Ieșirile cu camarazii, sfârșind cel mai des cu chefuri monstre, nu ar fi, în niciun caz, suficiente să i le umple, mai ales dacă o femeie
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
se albăstrească, în primul rând, puloverul gri perlat, sub care tresaltă două obiecte rotunde de o mărime deasupra mediei, pe care, în alte circumstanțe, nu ar ezita să le ia drept sâni. Își întinde mâna să pipăie sferele care dansează nepăsătoare sub pulovărul gri, contaminat cu albastru: dacă temperatura li se dovedește anormal de ridicată, sunt cu siguranță cele două obiecte neidentificate care i-au strivit pieptul în momentul decolării. Vai! sferele dansează prea departe, oricum, nu la îndemâna lui, s-ar
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
din opera lui Victor Hugo, își extinde preferințele pentru clasicii francezi, îi citește în original pe Horațiu și Leopardi. Cum la Berlin nu s-a simțit așa de bine ca la Viena, își grăbește întoarcerea în țară. La Iași, fire nepăsătoare pentru viața materială, încearcă "un fel de întoarcere la natură gen J.-J. Rousseau", se afundă din nou în lecturi o dată cu primirea direcției Bibliotecii centrale. Eminescu reprezintă o sinteză genială, rezultat al contopirii influențelor de tradiție autohtonă și a celor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
prin scris, folosindu-se de limbajul care depășește expresia obișnuită, banală. Sub munte, sub pădure, sub zăpezi ai putea dibui lucruri și fenomene fantastice, poate niște povești și legende care să te transporte în alte lumi. Ochiul meu a rămas nepăsător, incapabil, n-a fost ispitit să vadă ceea ce uneori se vede dincolo de munte, de zăpezi, de păduri. Doar printr-un miracol m-aș fi minunat de frumusețea palatului de sticlă ivit într-o dimineață a acelui februarie, dintre brazii înalți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]