2,473 matches
-
în care visătorul găsește arareori refugiu, cel mai adesea rezumându-se a fi un observator impersonal. Astfel întunericul devine aliat și dușman, personaj al textului cu care eul liric dialoghează: Iar mă învălui întunericule, iar/ Îmi torni în ochi glacială nepăsare;/ Mâhnitul tău drum e fără hotar,/ Mirajul lui mă vântură și mă doare" (Întunericul). Dorința de a ieși în afara timpului și zbaterea între limitele acestuia revin și aici obsesiv. Eul poetic se proiectează în ipostaza unei "păsări salbatice a Timpului
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
fund n-am putut să-l cuprind". Revine și aici obsesia acvaticului, redus la suprafața posibilă a unei oglinzi, dincolo de care se produce dedublarea. Nu numai că sunt aparent închise orice căi de acces, dar există și o sugestie a nepăsării, a detașării de propriul eu. Apropierea de ekphrasis se realizează și aici cu deosebirea pe care o subliniam că nu există la Tonegaru poeme care să descrie tablouri, imagini, ci aici se produce un proces de transformare a lumii în
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
dau curînd la cap”. Teoria violenței proletare era în vogă. Intărîtat, el îi întoarce „burghezului” porecla: „O, dormi în noaptea infinită,/ Burghez cu aer triumfal,/ Dar preistoric animal/ în rațiunea aurită”. Conflictul dintre ei e un conflict între mentalități, între nepăsare și nemulțumire. Satisfăcut de sine, mediocru intelectual („rațiunea aurită” nu-i altceva decît o traducere liberă, accentuat peiorativă, a formulei horațiene „aurea mediocritas”), „burghezul” e, de fapt, din perspectiva omului modern, adevăratul „monstru”, „preistoric animal”, retardat, purtat de instincte, fără
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
iubita cu ideea de cimitir, spațiu imaginar în care sînt plasate iluziile, visurile, sentimentele defuncte: „Acum, cînd nu ne mai iubim,/ Vino cu mine-n țintirim,/ Acolo unde, îngropate,/ Zac, coperite de uitare,/ Atîtea visuri înghețate/ De vreme și de nepăsare”4). Pentru Bacovia, cimitirul induce nu numai emoții inexplicabile, ci și îndemnul de a nu rata bucuriile clipei 5). O frază din „Bucăți de noapte” lasă să se înțeleagă că poetul trecuse ori se plimbase și noaptea prin cimitire. Iat
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cald, bere caldă, bragă și limonadă colorată; prin crîșme, soldații strîng în brațe țărance și servitoare grăsune și pline de sudoare”. Poemul e ritmat de exclamația „I... haa...”, pusă la începutul a patru paragrafe. Ea sugerează mirarea, amețirea, absența inhibițiilor, nepăsarea momentană de consecințele faptelor proprii, cheful, inconștiența. Intrat în mijlocul hărmălaiei, Bacovia se și animă, se și întristează, întrucît nu-și găsește locul în ea. E tolerant și, deopotrivă, moralizant; pe alocuri chiar sarcastic: ,,I... haa... la panorămi țăranii se civilizează
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fiecare din aceste două momente, populismul poartă cu sine atât beneficii, cât și riscuri. Segmentele marginale ale societății, pe care AMLO și-a propus să le reprezinte, au ajuns să fie luate în seamă, într-o mai mare măsură, însă, nepăsarea față de legile existente - manifestată în surdină atunci când acesta era primar, amplificată în opoziție - a fost prezentă atât în timpul mandatului de primar, cât și după, în timpul campaniei din 2006. Acest argument contrazice, într-o oarecare măsură, ipoteza 1, propusă de editori
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
nimeni de conținut. Se avântă în retorică la fel de des precum se avântă mai departe de limitele minților lor și nu știu unde se duc" (A[nger] 24). După cum notează Lynne Magnusson, Anger reprezintă fluența verbală a bărbaților nu numai ca semn al nepăsării lor față de reflecția adevărată a realității dar și a lipsei de control, ei "neștiind încotro merg". În felul acesta, ea caricaturizează și demitizează afirmațiile pe care unii scriitori le fac în legătură cu inspirația divină, o inspirație reflectată în tradiția poetică a
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Baudelaire, constată că eroul este veritabilul subiect al modernității. Timpului modern îi place să se recunoască în figură unui erou, constată Henri Meschonnic [p.19,106]. Eroul modern este un tip nou, divizat, nesigur și inconstant, o figură mixtă de nepăsare și energie, precizează și Miguel Abensour [p.45-46], care, cum arată Baudelaire, nu mai are nimic din eroismul "de sânge și de spadă". O ultimă incarnare a eroului modern este figură dandy-ului, caracterizat de Baudelaire drept "un Hercule fără
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
ei, în perioada decadenta, îi interesează în mod deosebit pe romancierii timpului 119. Morală Parizienei este una a negarii, incluzând un repertoriu de forme asemănător cu cele ale dandy-ului, care poate fi considerat omolog masculin al mondenei franceze: indiferență, nepăsarea, ignorarea convențiilor, provocarea, subversiunea, refuzul, capriciul, tupeul, insolenta, impertinenta, cinismul [v.Babeți, p.184]. Dar contestarea pe care o practică este subtilă, plină de tact. Structura morală a Parizienei se caracterizează prin maximalizarea posibilităților de afirmare. Pariziana este o nouă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
majorității celor cărora li s-a deschis apetitul politic după evenimentele din 1989, zboară spre „cortina de fier” instalată după încheierea celui de-al doilea război mondial, la care lucrase, lucru deja uitat, și Winston Churchill, dar din neatenție și nepăsare față de o bună parte a Europei, lăsase sforile cortinei în mâinile lui Stalin. Ideologi, exegeți și istorici, care bătuseră din palme după cortina trasă de Stalin, vin acum să acrediteze ideea că deosebirea dintre vestul și estul Europei ține exclusiv
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
punem întrebarea dacă am fi rezistat în istorie având o altă mentalitate și o altă conștiință. Ce n-am fi făcut fără spiritul de libertate și de neatârnare? Suntem și toleranți și înclinați spre contemplare și poezie, cultivăm cu detașare „nepăsarea și fatalismul” care ne vin din Orient . S-ar putea cu portretul moral făcut românilor din secolele IX - X să nu placă, deși unele trăsături se regă sesc și astăzi la românii secolului al XXI-lea, însă nu trebuie să
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
Gheorghidiu fierbe Înăbușit. Excursia devine o tortură pentru el. Fiecare gest al soției ia proporția unui cataclism al geloziei, În conștiința lui. Despărțirea devenită iminentă, risca anularea personalității eroului. A fost o despărțire chinuitoare, cu căutări Îndelungi, cu momente de nepăsări parțiale, cu intenții de Împăcare, cu hotărâri Întrerupte, cu aruncări orbești În mocirlele instinctuale, pentru a se răzbuna. Noua lui experiență nu-i scoate din suflet dragostea pentru Ela; ea e o componentă a ființei lui. Împăcarea a fost „o
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
la cumpărături și-și spun că prea puțin le pasă de asemenea idei, că oricum NATO, că oricum UE... Bărbații tocmai s-au oprit din bătut covoare și trag cu sete dintr-o țigară, dau din mână a lehamite, a nepăsare, spunându-și că oricum NATO, că oricum UE... Copiii nu discută, n-au ei preocupări dintr-astea. Joacă fotbal, se distrează, își trăiesc copilăria. Vorba reclamei, totul e bine, că doar nu suntem animale. Iar eu nu pot decât să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
adesea, mai ales de la melomani români exasperați, clișeul care spune că fiecare popor își are soarta pe care o merită. E un clișeu, într-o măsură și o supapă pentru a vărsa surplusul de frustrare față de o nesimțire și o nepăsare ce par imposibil de dezrădăcinat, inclusiv în viața muzicală. Și mai rău, și mai adevărat mi se pare inversul formulării: soarta nemeritată pe care au avut-o și o au adesea cei cu care ne mândrim. Mă gândeam la toate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
52 el, pentru binele și mântuirea altora. Și un stoic ar fi suferit chinurile lui Hristos, dar le-ar fi suferit cu mândrie și dispreț de semenii lui; și Socrat a băut paharul de venin, dar l-a băut cu nepăsarea caracteristică virtuții civice a anticității. Nu nepăsare, nu dispreț: suferința și amărăciunea întreagă a morții au pătruns inima mielului simțitor și, în momentele supreme, au încolțit iubirea în inima lui și și-au încheiat viața pământească cerând de la tată-său
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Și un stoic ar fi suferit chinurile lui Hristos, dar le-ar fi suferit cu mândrie și dispreț de semenii lui; și Socrat a băut paharul de venin, dar l-a băut cu nepăsarea caracteristică virtuții civice a anticității. Nu nepăsare, nu dispreț: suferința și amărăciunea întreagă a morții au pătruns inima mielului simțitor și, în momentele supreme, au încolțit iubirea în inima lui și și-au încheiat viața pământească cerând de la tată-său din ceruri iertarea prigonitorilor. Astfel a se
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
aripile aceleiași prietenii care ne-a legat odată... Am simțit aceeași dulce mireasmă răspândită altădată de lungile noastre spovedanii. Spunându-mi că o să-mi scrii am așteptat un răvaș de la tine. Dar zilele au trecut și trec mereu cu aceeași nepăsare, și eu, omul care am dorit să am în fiecare om un prieten, sunt uitat de toți. (sublinierea aparține lui M.D. - nota ed.) [revista Dacia literară, Anul XXIII, serie nouă din 1990, nr. 104-105 (5-6/2012)] 189 20 de ani
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
52 el, pentru binele și mântuirea altora. Și un stoic ar fi suferit chinurile lui Hristos, dar le-ar fi suferit cu mândrie și dispreț de semenii lui; și Socrat a băut paharul de venin, dar l-a băut cu nepăsarea caracteristică virtuții civice a anticității. Nu nepăsare, nu dispreț: suferința și amărăciunea întreagă a morții au pătruns inima mielului simțitor și, în momentele supreme, au încolțit iubirea în inima lui și și-au încheiat viața pământească cerând de la tată-său
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Și un stoic ar fi suferit chinurile lui Hristos, dar le-ar fi suferit cu mândrie și dispreț de semenii lui; și Socrat a băut paharul de venin, dar l-a băut cu nepăsarea caracteristică virtuții civice a anticității. Nu nepăsare, nu dispreț: suferința și amărăciunea întreagă a morții au pătruns inima mielului simțitor și, în momentele supreme, au încolțit iubirea în inima lui și și-au încheiat viața pământească cerând de la tată-său din ceruri iertarea prigonitorilor. Astfel a se
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
aripile aceleiași prietenii care ne-a legat odată... Am simțit aceeași dulce mireasmă răspândită altădată de lungile noastre spovedanii. Spunându-mi că o să-mi scrii am așteptat un răvaș de la tine. Dar zilele au trecut și trec mereu cu aceeași nepăsare, și eu, omul care am dorit să am în fiecare om un prieten, sunt uitat de toți. (sublinierea aparține lui M.D. - nota ed.) [revista Dacia literară, Anul XXIII, serie nouă din 1990, nr. 104-105 (5-6/2012)] 189 20 de ani
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
vizitat de avocatul angajat de către ambasadă. Încet-încet, evitând să-i răspund la provocări, am reușit să pot stabili cu el o punte subțire de comunicare și să-mi dau seama că, în spatele acelui comportament când de sfidare, când de totală nepăsare, se ascundea în realitate o teribilă teamă de ceea ce urma să i se întâmple. Pentru o zi-două, am fost chiar mândru de perspicacitatea pe care o dovedisem, dar foarte repede mi-am dat seama că, de fapt, aveam încă mult
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
adevăr, în aceste condiții, ceea ce spun scepticii: o nouă manipulare, o nouă perdea de ceață, o diversiune. Doar dacă informatorii rămași nu vor fi atât de invidioși pentru respectul pe care cei demascați și l-au recăpătat, prin uitare, generozitate, nepăsare, încât să declanșeze o epidemie de autodezvăluiri și defecțiuni. Firește, într-o asemenea primejdie, nu cred. Ce are de făcut societatea civilă, presa, noi toți, în fața unei asemenea stări de fapt? Mă refer la cei optzeci, sau patruzeci sau douăzeci
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
citit bine. Cu Ceaușescu. Unde mai găsim noi un Andrei Gheorghe, (cel cu filmul despre creierul uscat la soare al lui Eminescu, în care cea mai deșteaptă scena ni-l prezintă aruncând pe fereastră cărțile lui Negoițescu, Vianu, Călinescu...), cu nepăsarea lui aparte, dură, bărbătească, arătându-ne iar și iar o secvență în care-l întreabă ca-n romanțe, pe președintele suspendat al României: "Îți pare rău?" (Constănțeni amândoi, au păscut pesemne oile împreună, ce contează ce a urmat în destinul
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
unui personaj detestabil". Să cauți salvarea de plictiseala și lipsa de sens a scrisului tot în scris, iată o situație într-adevăr fără ieșire. În care s-ar zice că-l menține de-acum inerția... socială: "Incredibil cât de multă nepăsare față de scris, față de vechea mea plăcere a însemnărilor zilnice s-a adunat în mine în ultimii trei ani. Culmea, ca scriitor trăiesc un moment de apogeu. Și ce dacă! Mi se pare lipsit de sens. Nu mai pot să scriu
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
ia vreo inițiativă și, cînd e silit s-o facă, nu poate realiza totuși nimic. Viața sa decurge de parcă n-ar trăi-o; gîndurile îi devin din ce în ce mai neguroase și mai întunecate; se ferește de legăturile cu ceilalți.... La început, sinte nepăsare, apoi necaz și în cele din urmă greașă față de tot ce e bun și frumos"65. Nu numai că nu poate fi luată nici o inițiativă într-o asemenea stare, dar situațiile de acest fel sînt deosebit de penibile, deaorece nu se
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]