4,818 matches
-
ne simțim unii de ceilalți. Cu toții ținem la dumneata enorm... Un zgomot bine știut - pocnetul mic al plăcuțelor de fildeș -, doamna Mironescu își face vânt cu evantaiul, din ce în ce mai repede, vădit enervată. Oare această deranjantă situație va mai lua sfârșit niciodată ? Neplăcute și vulgare lucruri i-a fost dat să îndure ! Și tot atât de neplăcut este și că pielea ei fără încetare transpiră. Deși se lasă seara, broboane mici de transpirație tot îi mai încolțesc pe frunte, la rădăcina părului blond, în adâncitura
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai iasă, dar poate că și boala ! Dar iată, totuși, că domnul Ialomițeanu are astă-seară obligațiuni și tocmai de aceea a și venit la noi mai devreme și de aceea nu s-a îndurat până în ultima clipă să ne dea neplăcuta veste, iar acum nu vrea decât să-și ia rămas bun de la doamna, de la domnișoara ! Iar acei stropi de noroi pe manșeta de pantaloni sunt tot acolo, sunt chiar o enigmatică certitudine, dar fața Profesorului rămâne impenetrabilă. Rictusul nervos i-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
insistat să fiu primit și aproape am forțat-o pe madam Ana să-mi deschidă. Nu aveam, de fapt, nimic să-i spun, în afara veștii despre telefonul domnului Ialomițeanu, pe care i-am și dat-o, poate cu o intonație neplăcută și silindu-mă să-i prind expresia feței. Sophie era teribil de palidă (de fapt, mai degrabă pământie) și m-a privit comme une bête traquée, ochii ei având însă aceeași expresie de încăpățânare ce mă înverșunează. Mă înverșuna în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mă gândesc serios dacă nu este într-adevăr nebună. Gândindu-mă, am ajuns să fiu aproape sigur că moștenește o formă de neurastenie. Dar ce se mai poate spera când ne tratăm unul pe celălalt de neurastenici ? în chioșc era neplăcut. Un miros de muced provocat de umezeala celor câteva zile de toamnă, pânze lipicioase de păianjen peste tot, praf cât vrei, frunze uscate ! O pasăre mi se găinățase în creștet, probabil când am trecut pe sub nuc, și încă mă mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
semne că mă afecționează. A devenit iar grijulie și astăzi chiar (voi povesti) mi-a probat grija ei. Nu-i prima oară când observ că oamenii care îți păstrează cu ranchiună în suflet mii de reproșuri și ajung chiar la neplăcute manifestări față de tine sunt capabili să șteargă a doua zi cu buretele, privindu-și cu lejeritate faptele proprii grave, iar a treia zi să ia da capo totul, negăsindu-și în această comportare haotică nicio vină. Nu doar la femei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
manșeta (Adevărul, Steagul etc.), apoi Thaïs al lui Anatole France. Deocamdată, a pus teancul pe banchetă și s-a mulțumit cu Thaïs ; citind, capul i se lăsase încă și mai tare spre stânga, spre mine adică, pentru că percepeam un iz neplăcut al gurii, ieșindu-i prin buzele întredeschise și de un indecent roșu vânăt, ce se amesteca însă, într-un mod inimaginabil, cu un parfum Heliotrope blanc, cu care își îmbibase batista și reverele. L-am recunoscut, amintindu-mi că se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
convențională, pentru că, scrutându-mi altminteri sufletul, am fost conștient că nu-mi resimt în niciun fel vinovăția. De fapt, răul exista în alăturarea celor două doamne, pe care doar eu o știam exact ce înseamnă. Brusc, mi-am amintit o neplăcută întâmplare a primei mele tinereți, când doar prea marea inocență mă împinsese într-un alcov devenit faimos în Bucureștiul acelui timp. Ani în șir mi-am refuzat amintirea penibilelor tandreți, a grațiilor veștejite ce nu reușeau să mă inspire și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nimeni nu a crezut că Margot n-a știut nimic în afară de cei ce își închipuie că el nu i-a spus de teamă că are să-l denunțe ! Și nu-i adevărat ! El obișnuia să-i dea în ultima clipă veștile neplăcute. Poate intervine ceva, poate lucrurile capătă alt curs, și atunci te indispun degeaba dacă te anunț din vreme. Iată cum se scuza ! Da, pentru o profesiune tracasantă, cum era a lui, putea fi o scuză. Și sunt convinsă : nu de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
iarăși ! Să nu crezi că n-a avansat Niki și această propunere. Să vindem casa și cu banii să luăm un apartament la bloc, două camere... Ivona ia o țigară din pachet și scapără bricheta zâmbind silit : amintirea îi e neplăcută. — De la un timp, îi șuierase, atentă să nu ridice tonul, ca nu cumva Muti să îi audă de sus, certându-se, de la un timp pari pregătit să lichidezi totul în câteva ore. Casă, familie, trecut... — Astea-s vremurile, ce vrei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de confuzie, când, cu mâinile încleștate în umerii ei subțiați, am simțit-o că renunțase să se mai opună. Desigur însă, nu cu autoritara Muti aveam acum de-a face, ci cu un biet copil, silit să ia o doctorie neplăcută... Și scena îmi dă și acum un vertij și o impresie de artificialitate, pentru că o mai trăisem într-adevăr de multe ori până atunci ! Același zăngănit al linguriței lovindu-se de dinții încleștați, același îndemn mieros, hai, hai, deschide gura
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
gravi, în jurul mesei olandeze rotunde. Ați rămas numai voi singuri aici, tu și domnul Ialomițeanu, și vă vorbiți în șoaptă, pentru că tu îl ții aici ascuns. Sssst ! Să nu vă audă de alături Musafirii ! Ce frig ! Ce liniște ! Ce lumină neplăcută ! Nu ți-e foame, dar te străduiești să mănânci cuviincios, îți mesteci fără chef torta și nu-l pierzi din ochi pe domnul Ialomițeanu. De ce oare l-ai mai ascuns aici, când știi că Niki acum acum are să pice și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
așa, nu cum făcuși : că poftim, că intră, te rog, că sucită, că învârtită ! Nu ! — Uite la Vica, drăguța de ea ! Ai dreptate ! Numai firea mea indecisă este de vină ! Numai neputința mea de a spune în față omului lucrurile neplăcute ! Dar, mai ales, știi ce regret ? Ivona trage pachetul de țigări mai aproape, scoate una, o aprinde. — Regret teribil tot ce i-am spus despre Clemența ! Pur și simplu nu-mi dau seama ce m-a apucat ! Doar știam cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de luați lumină” slujba continuând în Biserică. Încărcătură spirituală este din ce in ce mai profundă .Există și anumite obiceiuri pe care nu le am putut înțelege, spre exemplu, ”de ce băieții ard părul fetelor cu lumânarea ?” ,nu am putut sa imi explic acest gest neplăcut. Slujba continua până la ora 5:00 încheie postul și se poate gusta din delicioasele preparate. Se dă și de pomană, dar după ce totul este sfințit. Drumul înapoi acasă este mult mai diferit din Vinerea Mare. Acum tinerii merg pe drumul din
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN MÂNJEŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Bianca Cărăuşu () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2079]
-
a afectului mai mare decât media la copiii de aceeași vârstă; capacitate mai mică de a se obișnui la noi stimuli sau de adaptare la schimbare; latentă mai mare decât media copiilor de aceeași vârstă în a răspunde la situații neplăcute; dificultate mai mare de a fi liniștiți; regularitate mai mică a ciclurilor biologice. Vulnerabilitatea ar fi produsul interacțiunii caracteristicilor temperamentale ale copilului cu persoanele și experiențele din mediul său. Teoria socializării primare a lui Oetting și colaboratorii 30 își propune
Repere în asistență sociala. Ghid de practică by Anca Tompea, Ana Maria Lăzărescu [Corola-publishinghouse/Science/1039_a_2547]
-
să intervină, atunci orice creștere în performanță sau în aparenta satisfacție față de post este prost înțeleasă. (...) Angajații din aceste companii vor raporta că le place să muncească pentru compania lor, dar "plăcutul" pare să fie doar un pic peste absența "neplăcutului", iar satisfacția lor doar puțin peste absența insatisfacției". (Herzberg, Mausner, Snyderman, 1959/2008, p. 118). 7. Organizațiile de tip birocratic limitează posibilitățile de motivare a angajaților deoarece funcționează pe baza procedurilor de lucru și impun standarde cu privire la ceea ce trebuie făcut
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
e WC- ul. I se indică șirul de cabine aflat la 20 de metri În spatele dormitoarelor. Neizolate, fără ferestre și cu uși batante care abia dacă Îți oferă intimitate, stînd ghemuit deasupra unei găuri În pămînt, sînt o perspectivă destul de neplăcută. — La iarnă o să ne scîrțîie crivățul pe la coaie, zice cineva. Ne adunăm la ferestre și ne uităm increduli la priveliștea neispititoare. — N-o să vă scîrțîie, pentru că pînă atunci n-o să le mai aveți, rîde un caporal de undeva din spate
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu grijă poteca fragilă a adevărurilor inofensive, apoi, plictisit de această conversație al cărei rost nu-l Înțeleg, Încep să răspund la Întîmplare. La un moment dat, Începe să vorbească iar despre mine În termeni elogioși, alt set de lingușeli neplăcute pe care le Încasez fără să suflu, după care mă pune În raport cu cererile Patriei, care are nevoie de serviciile unor oameni ca mine. O ține așa o vreme și suspiciunea se transformă la Început În iritare, apoi Într-o stare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
După cum Îl văd că arată, am convingerea că și el a dormit la fel de prost ca mine. Seara, În dormitorul mare și Întunecos, nu prea se găsesc motive de veselie, e o atmosferă destul de crispată, ici și colo au loc episoade neplăcute cu veterani care Încalecă un răcan și Îl pun să le frece bocancii sau să facă deja obișnuitele genuflexiuni cu 3-5 valize În brațe În timp ce ia șuturi În cur sau palme peste cap. Eu deocamdată nu am parte, se pare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Încercînd să priceapă de la ce s-a iscat bătaia. Adorm, Încercînd la rîndul meu să Înțeleg de ce curajul omului funcționează pe sărite. În fața CI-stului m-am predat cu o ușurință despre care am convingerea că Îmi va da o stare neplăcută pentru tot restul vieții. Probabil că În acest caz elementele, nefiind abstracte, conțineau o amenințare mult mai recognoscibilă. Probabil că În celălalt caz lucrurile, deși mai neguroase și cu efecte mai urîte, conțineau acea doză de nefiresc pe care Îți
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să treacă mîine- dimineață pe la corpul de gardă să vorbească cu comandantul gărzii. Plec din Bărăgan, ies pe poarta unității după ce mi-am luat la revedere În fugă de la băieți. Portocală a făcut În așa fel ca momentul să fie neplăcut și foarte scurt. Iau iar la picior cei trei sau patru, sau cinci kilometri de drum pînă la șoseaua principală, dincolo de care e cantonul. Senzația de familiaritate e de Înțeles, am mai fost pe aici acum o săptămînă. Dar probabil
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
voia mea la ororile și mizeria altor timpuri. Nu mai știu a cîta oară o recitesc, plăcerea e de fiecare dată aceeași. Toată această Încremenire durează deja de prea mult timp și, avînd În vedere circumstanțele, Începe să devină extrem de neplăcută. Măcar de-atîta lucru pot să-mi dau seama. În plus, de vreo două ore de cînd l-am deschis, nici o voce de om venind din difuzor nu s-a exprimat altfel decît hăulind și chiuind de dragoste (pentru mîndra satului
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu o Îngăduință superioară. Între noi e o diferență de vreo 12 ani, care nu ne ajută. Dar mai e și altceva. Emil e un alt soi de ani mal. Deși poate fi generos, ți-o servește cu o condescendență neplăcută. E plin ochi cu arii de operă și colecționează timbre rare, iar În familia lui se vorbește frecvent despre ascendentul astral și despre presopunctură. Îmi amintesc foarte bine cum poate să arate o duminică În jurul mesei ovale din livingul lor
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o galaxie Îndepărtată, sub un munte de cenușă și tăciuni stinși. Ca să mă asigur că lemnele se vor aprinde, arunc cîteva căni de petrosin peste jar, apoi o mînă de vreascuri și un braț de lemne. Scăunelul Îmi trezește amintiri neplăcute (e scăunelul pe care Marcel Îl folosește În mod regulat Într-un ritual de igienizare, care ar trebui să fie intim, dar nu e), Îl dau deoparte și Îmi instalez veghea de cazangiu așezîndu-mă pe călcîie, lîngă ușa de fier
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
în pavilionul balnear și în care zeița se naște din aburul izvorului fierbinte. Opera a supraviețuit și a fost jucată și prin 1930, pe o muzică scrisă de parohul bisericii St. Olaf. (Faptul a stârnit pe atunci un tărăboi cam neplăcut.) Dintre stabilimentele balneare construite în secolul al XVIII-lea, nu a mai rămas decât sala pompelor, azi deconectată de izvor și folosită pentru întruniri și concerte - denumită Sala Ennistone. Izvorul în sine a fost victima unor periodice accese de puritanism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
își întrevedea un viitor de londonez. Ura, din toată inima și din tot sufletul său, Irlanda, irlandezii și pe sine însuși. Doctorul Johnson scrie că atunci când un om afirmă că-i sângerează inima pentru patria lui, nu încearcă o senzație neplăcută. Cu Emma, însă, lucrurile stăteau altfel. În copilărie, nu însemnase mare lucru pentru el faptul că locuința străbunicului său fusese arsă de „rebeli“. Avea admirație pentru combatanții din 1916 și pentru lupta de eliberare a Irlandei. De fapt, Irlanda făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]