7,995 matches
-
credință prin calea aceasta a necazurilor, a pătimirilor, a suferințelor, a încercărilor. La acestea ajungem nu pentru că vrea Dumnezeu, ci din cauza rătăcirii noastre, a lipsei de credință, de angajare în Biserică, de trăire autentică a Crezului și a Botezului propriu. Neputințele ne duc la tot felul de încercări. Acestea trezesc în noi conștiința că avem nevoie de Dumnezeu, că numai Dumnezeu ne poate salva din aceste situații uneori limită. Foarte mulți credincioși creștini botezați, dar care nu au practicat în viața
INTERVIU CU MITROPOLITUL SERAFIM JOANTA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366824_a_368153]
-
Astăzi lumea este atât de rătăcită, trăim într-un fel de haos spiritual. Părintele Stăniloae o numește calea negativă de cunoaștere a lui Dumnezeu. Calea pozitivă e cea prin providență, și cea negativă e judecata. Iar judecata asta este: necazurile, neputințele, greutățile vieții. Dacă nu te întorci la Dumnezeu de bunăvoie, contemplând natura, văzând în toate voia lui Dumnezeu, iubirea lui Dumnezeu față de oameni, ajutorul lui Dumnezeu care este permanent, îl vei cunoaște pe Dumnezeu prin judecata Lui în viața ta
INTERVIU CU MITROPOLITUL SERAFIM JOANTA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366824_a_368153]
-
nevoia de limpezire a reverberațiilor care stau să ne cuprindă firea și opțiunea, gândirea și fapta, raporturile personale în societate, „tot ce mișcă” până la urma urmei ... Unghiurile adesea neguroase ale existenței zilnice ne cuprind într-o uriașă acoladă a ignoranței, neputinței de a (ne) explica manifestări cu tentă coercitivă, ieșite de sub tatonarea și „hamurile” liberului arbitru care, vrem nu vrem, ne-a „îmbarcat” în atelajul complicat al alcătuirii sociale care este statul, de orice tip, esență, formă și oricând va fi
ESEU DESPRE PUTERE (I) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366891_a_368220]
-
-le, bietele, într-un ghem de omăt agățat pe crengile înghețate și moarte și pe care se depuneau fulgi mari și scânteietori de zăpadă, cumva conservându-le seva dătătoare de viață pentru clipe mai prielnice. Vroiam să le ajut în neputința lor de a-și lua zborul, dar nu am găsi nici o modalitate pentru a nu le tulbura siesta... Mă gândeam să le bag în casă, puteam să ajung cu mâna până la ele dar mă gândeam că le voi strica habitatul
JURNALUL UNUI OM NEÎNSEMNAT (FRAGMENTE) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366910_a_368239]
-
însuși responsabilităților care decurg din grija pentru conștiința turmei sale. Păstorul duhovnicesc care nu se neglijează și își amintește cele ce se cuvin lui, aflându-se într-o adunare, nicidecum nu se va lepăda caracterul cuviincios, fiindcă acesta este cu neputință de îndepărtat de la el, deoarece nu îi îngăduie aceasta însăși vrednicia preoțească, care este nedespărțită de cuvioșie. Chipul preoțesc de neschimbat îl constrânge pe preot să se armonizeze cu multă luare aminte și atenție cu relațiile din obștea lui și
DESPRE PARINTELE PAULIN LECA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366832_a_368161]
-
care nu se ostenesc să-L cunoască pe Dumnezeu și poruncile Lui, iar pentru cei ce-L cunosc și-L iubesc ea este o binefacere, este sfârșitul durerilor și suferințelor trupului, al muncilor istovitoare, al neînțelegerilor cu cei necredincioși, al neputinței noastre de a ne desăvârși, este mântuirea sufletului nostru din înclinările păcătoase ale trupului stricăcios, este întrevederea cu Dumnezeu, pacea și ordinea veșnică. Ce frumoasă este deci moartea și binecuvântată! Demonul, cel ce gelozește puterea Crea �torului și care, vrând
DESPRE PARINTELE PAULIN LECA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366832_a_368161]
-
și au îndrăgit sărăcia; au băut săracii și s-au îmbogățit în nădejde; au băut cei bolnavi și s-au făcut sănătoși; au băut cei muncitori și simpli și s-au făcut înțelepți. Fără îndoială, lucrul pare astăzi aproape cu neputință. Dar viitorul este - cu siguranță - al acestei înțelegeri. Vremurile mari pe care le străbatem gem de toate făgăduințele și Pronia le are pe ale Sale, uimitoare și neașteptate: încă de pe acum sunt semne că duhul ne apropie de pragul sfintei
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]
-
sunt mai prejos de firea rațională, sunt ei înșiși iraționali, ca si patimile care îi stăpânesc. Cei ce nu au acest discernământ natural, posedă o cunoștință deșartă, potrivnică credinței, care este goală de orice grijă după Dumnezeu și aduce o neputință rațională în cugetare, punându-o sub stăpânirea trupului. Sfântul Maxim Mărturisitorul numește acest discernământ natural -dreapta judecată. La ea, mintea ajunge prin făptuire sau prin practicarea virtuților. Dreapta judecată duce la puterea de deosebire a virtuții de păcat. Sfântul Isaac
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
Pornind de la ea, ne urcăm înțelegerea spre ținta înțelepciunii. Iar după ce am dobândit-o pe aceasta, ne aflăm în imediata apropiere de Dumnezeu însuși, nemaiavând decât înțelepciunea ca mijlocitoare a unirii cu El. Însă adaugă Sfântul Maxim Mărturisitorul - este cu neputință să ajungă la înțelepciune cel ce nu s-a scuturat mai înainte, prin temere și celelalte daruri intermediare de urdorile neștiinței și de praful păcatelor". Sfântul Isaac Sirul arată că actul credinței ne convinge să credem în Dumnezeu. Ea produce
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
cunoaște. Chiar pe treptele cele mai înalte, cunoașterea experimentală ori simțirea lui Dumnezeu este, în fapt, "o recunoaștere a însăși tainei, o cunoaștere apofatică, o sesizare într-un mod superior a bogăției Lui infinite, căci tocmai de aceea este cu neputință de înțeles și exprimat". În trăirea sau experierea apofatică a tainei divine sunt cuprinse: conștiința ființei lui Dumnezeu, care depășește orice accesibilitate, experiența lucrărilor Sale, precum și neputința exprimării depline a acestora". Despre perspectiva ascetică a cunoașterii creștine Cunoașterea lui Dumnezeu
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
un mod superior a bogăției Lui infinite, căci tocmai de aceea este cu neputință de înțeles și exprimat". În trăirea sau experierea apofatică a tainei divine sunt cuprinse: conștiința ființei lui Dumnezeu, care depășește orice accesibilitate, experiența lucrărilor Sale, precum și neputința exprimării depline a acestora". Despre perspectiva ascetică a cunoașterii creștine Cunoașterea lui Dumnezeu are un caracter pozitiv, creator și, în acelasi timp, progresiv, ea dezvoltându-se în raport cu eforturile noastre ascetice, în vederea dobândirii nepătimirii. Am menționat deja că specificul spiritualității răsăritene
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
zâmbind apologeții vorbei te îmbie la visare și uiți mereu de tine răsufli fără gând dar așezându-ți fața cu tâmpla peste munte înlătura-vom grija de-a fi mereu grăbiți atlasu-l porți pe umeri povara cea din glie străfudul neputinței irumpe prin visări dar vie ți-e dorința să lași mărinimie și să o dai Acelui ce poate mântui. Foto tehnica - Art Colaj Media- realizat de autor din imagini preluate - sursa Internet poem publicat inițial pe F.b. 17 aprilie
POEM HIERATIC XXV POVARA CLIPEI de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367588_a_368917]
-
spre a-și cerceta ființa ca să afle dacă a reușit să guste vreodată fericirea. Cu siguranță i-au răspuns prima dată lacrimile și i-au arătat primul lui contact cu lumea văzută, mai târziu i-au arătat primul suspin din neputința de a se face înțeles în absența cuvintelor, pe urmă fiecare durere, de la primul pas făcut pe pământ, până la fiecare colț de stâncă ce-i tăia calea în urcușul său spre desăvârșire. Dezamăgit de lacrimile clipei ce i s-au
CALEA SPRE FERICIRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367592_a_368921]
-
prăvălii și la oameni. Spune-mi ce mai dorești/ Și-am să-ți aduc imediat. Nu am bani./ Nu am bani”. Leonard Cohen cântă, prin versurile lui de o viață, iubirea, eșecul ei, prietenia, trădarea, revelațiile religioase, spiritualitatea, sexul, puterea, neputința, acceptarea sorții, a vieții așa cum e ea, bună sau rea. Leonard Cohen murmură melodic Omenescul. Vagabondul înțelept cântă parcă într-o tavernă. Sau chiar pe stradă. Citez din „Bogie Street”: „Un gât de vin, o țigaretă/ și-acum o șterg
CUVINTE DESPRE LEONARD COHEN, CÂND SOARELE A INTRAT IN MARE... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367614_a_368943]
-
timpului, în vârful otrăvit săgeții cu mască nedorită îți vor umbri în suflet al tau soare așa cum vară - tânără mireasă -, e dusă-n în păcat de timpul hain și-n ierni mai hâde-o-ndeamnă să-și afunde a sevei neputința ce-odat’ robuste frunze mai hrănea blajin frumusețea ninsă-i goliciune, în os bătrân cu ger de dor pătrunde din tinerețea noastră mai rămâne sudoarea-mpotrivirii-nchisă-n șip de sticlă frumosul chip cu riduri moi-pâgâne se rătăcește primitiv în pâcla Dar florii ce
ACESTE ORE ÎMBRĂCATE-N CĂLDURA GINGAȘĂ A VIEȚII de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367689_a_369018]
-
icoana ce plânge în altarA.S.13 iulie 2014... VIII. "MĂ RĂSTIGNESC PE FLOAREA VIEȚII..", de Alexandru Florian Săraru, publicat în Ediția nr. 1181 din 26 martie 2014. "Sentința nouă, repetată, mărește numărul de gratii, Ecoul spasmic, înghețat, își recunoaște neputința, Organele, în fața morții, se dovedesc niște pramatii, Iar anticorpii de speranță îmi părăsesc pe rând ființă. Din vise scurte, transhumate rămâne pumnul de cenușă, Un răsărit târziu de soare, atinge, maltratează pleoapa Acum o să cobor pe geam, desi intrat am
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
morții timpurii, rămâne doar orizontală, Ventriculul din mușchiul greu, acceptă până și rugina Mă răstignesc pe floarea vieții, dar nu îmi voi ceda petala. A.S. ... Citește mai mult "Sentința nouă, repetată, mărește numărul de gratii,Ecoul spasmic, înghețat, își recunoaște neputința,Organele, în fața morții, se dovedesc niște pramatii,Iar anticorpii de speranță îmi părăsesc pe rând fiinta.Din vise scurte, transhumate rămâne pumnul de cenușă,Un răsărit târziu de soare, atinge, maltratează pleoapaAcum o să cobor pe geam, desi intrat am fost
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
viață inegale, mi-e răstignita suferință Organele din trupu-mi palid mă ceartă așteptându-și rândul Capturi de timp din mintea treaza îmi maltratează conștiința Prin clipe lungi de rugăciune îmi odihnesc trupul și gândul În echilibrul alterat, balanța-mi plânge neputința Am deficit de nopți prea albe dar am surplus de zile negre În dimineața timpurie păcatu-și caută sentința Celulele de rugăciune mă rog să le păstrez integre În lumea plină de secunde minutul lung își cere dreptul Penultimă clipă contează
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
la așa ceva, atunci stăteam și mă uitam pe geam, ori la vreo colegă, ori mă gândeam la „nemurirea sufletului. Apoi, nu o dată, având formal caietul deschis în față, mai însăilam niște versuri, uneori ieșea ceva, alteori mă simțeam umilit de neputința mea imediată, dar neînfrînt. Nu întotdeauna, cred, știam pe ce lume trăiesc!... Zic că nu veneam la toate cursurile, dar prezent trebuia să fiu, căci altfel riscam sancțiuni severe. Numărul de absențe intra nu numai în răspunderea mea ci, din
ÎNTÂLNIRILE MELE CU... „DIAVOLII” de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367704_a_369033]
-
și al fricii lui Dumnezeu ci al neglijenței și al delăsării duhovnicești. Și, îndată ce se "denunțau"ca pacătoși, amânarea Botezului din motive de "nepregătire"și "nevrednicie"apărea ca o lipsă de grijă față de Sfintele Taine. Este pur și simplu cu neputință să găsești un text patristic pe care să se sprijine ideea ca acela care nu se poate împărtăși cu vrednicie este mai bine să se abțină de la aceasta. Sfantul Ioan Casian scrie: "Nu trebuie să nu primim Sfânta Împărtășanie, fiindcă
DESPRE SPOVEDANIE SI EUHARISTIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366876_a_368205]
-
la smerenie, la această treaptă pe care literatura patristică o consideră virtutea prin excelență, ca antipod al mândriei luciferice. Nu ajunge numai cunoașterea intelectuală, acea pătrundere a realității exterioare. Ci prin discernământ dobândim cunoașterea înterioară sau lăuntrică și ne recunoaștem neputința, slăbiciunea, vulnerabilitatea. Fiindcă "precum, atunci când lipsește lumina, toate sunt neguroase și întunecate, tot așa lip �sind smerita cugetare, toate ale noastre sunt deșarte". Iar smerita cugetare ne arată că ascultarea poruncilor date de Stăpân face cugetul elastic și maleabil la
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
geamurile prăfuite ale camerei mele de lucru.. Rece și transpirată ziua trecuse, înclinându-se maiestuos nopții, care punea stăpânire peste Bucureștiul zdrențuit de neliniști și păreri îngrozite de trăire neclară. Strada locuinței mele zăcea nemișcată, acoperită de valtrapurile ude ale neputinței de a înțelege mesajul de liniște și răbdare, față de tot răul impus vieții de fiecare zi, a celor care au prins, prin vrerea unora dintre noi să țină, până la noile alegeri, frâiele trăsurii țării noastre. Eram oare pregătit să înțeleg
DE CE ÎMI PLÂNGE ZIUA CE-A TRECUT (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366973_a_368302]
-
comanzi? Cine te crezi? Comenta astfel până se sătura, văzând că o ignor, se plictisea și își găsea altceva de făcut. Îmi vărsam nervii pe toată lumea și toata lumea își vărsa nervii pe mine. Eram ca într-o mascaradă a neputinței de a face liber ceea ce vrei. Nimănui nu-i păsa de tine sau de principiile tale. Era o artă a supraviețuirii, să poți să taci, să faci doar ceea ce ți se impune și niciodată ceea ce vrei. La mijlocul lunii decembrie am
LOVITURI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366890_a_368219]
-
primit, în loc tihnit pentru odihna trupului meu obosit, nu de vârstă, ci de timpul pe care l-am trăit printre ei, cei care nu m-au înțeles și mi-au umbrit cu aripile indiferenței lor ființa, ducându-mă încet la neputința de a ști ce mă mai doare. Stai în picioare, mamă, lângă mine și mă privești cu atâta drag, dar nu îmi spui nimic. Te-ntreb: îți mai aduci aminte, mamă, ce mici erau copilele mele și cum în brațe
E NOAPTE ŞI E FRIG, IUBITĂ MAMĂ (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366972_a_368301]
-
autoritate colectivă de stat sau familială. În basmul popular românesc se avansează două posibilități de autoritate: individuală superficială, care poate fi negativă sau pozitivă, depinzând de situația de fapt și individuală carismatică. Basmul Sarea în bucate prezintă un caz impus, neputința tatălui de a înțelege compararea dragostei fiicei sale mezine cu semnificația sării în bucate. Împăratul decide alungarea celei mai mici fete fără să discearnă importanța acestui produs alimentar în prepararea mâncărurilor: Atunci a întrebat-o pe fata cea mică: - Și
CONCEPTUL DE AUTORITATE ÎN BASMUL POPULAR ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366963_a_368292]