3,633 matches
-
Era, acum, un soi de consimțire în felul lor de a suporta boala. Singur copilul se zbătea din toate puterile. Rieux, care din timp în timp îi lua pulsul, fără necesitate de altfel și mai degrabă ca să iasă din nemișcarea neputincioasă în care se afla, simțea, închizând ochii, cum agitația aceasta se amesteca cu tumultul propriului său sânge. El se confunda atunci cu copilul condamnat la supliciu și încerca să-l susțină cu toată puterea sa încă nealterată. Dar, un minut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Grigore! Adio, scump și neprețuit coleg și prieten de nădejde, însumând optzeci de ani această prietenie și colegialitate! în momentul de față, când colegul Vasile Balosin din Călienii Vrancei se afla în stare de orbire de peste doi ani și vădit neputincios, doar eu, cu îngăduința Celui de Sus mai țin un pic umbră pământului. Încă un motiv în plus ce m-a determinat să grăbesc apariția acestui volum și să-l ofer posibililor mei cititori. Nu am cuvinte de mulțumire față de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ajunge sub apă. De aici alte necazuri pe biata mamă adoptivă care, în nenorocirea abătută ca din senin, vede cum apa i-a pătruns în casă, că i a udat și înnoroiat lucrurile făcute cu truda unei vieți și asista neputincioasă la fisurarea zidului casei și pericolul unei iminente prăbușiri a construcției. E nevoită să închidă casa, să plece în ospeție la o rudă, într-un oraș îndepărtat, de unde în cele din urmă se trezește că ajunge ca pensionară într-un
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
U.R.S.S., poate și din întreaga lume, care a contribuit la distrugerea, nimicirea milioanelor de oameni nevinovați, la deportările în Siberia a sutelor de mii de familii din cei mai buni intelectuali, preoți, gospodari harnici, împreună cu copii, femei, bătrâni bolnavi, neputincioși. La mitingul de doliu se vorbea despre marea pierdere, despre tatăl tuturor popoarelor, despre genialul generalissim, iubitul nostru tovarăș Stalin... Unii plângeau, alții tăceau... Plângeam și eu pentru că din porunca lui ni s-a furat copilăria și tinerețea, pentru că din
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
lui Dumnezeu... — Continuă, Kathy. Mă întreb uneori dacă, dacă... Mă întreb dacă nu cumva lui Brett îi place să fiu dependentă. —Înțeleg. Maggie observă că Brett tăcuse. Și de ce crezi asta? Nu știu. Poate că se simte bine când sunt neputincioasă sau ceva de genul ăsta. Știi că prima lui soție era alcoolică, nu? Dar știi și că, imediat ce și-a revenit, Brett a părăsit-o? —E scandalos să o amesteci pe Julie în povestea asta. Maggie mâzgălea notițe, menținând permanent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
negocieri la care participase mai demult. —Edward, ce ai de zis despre toate astea? —Poftim? Îmi cer scuze. Brett. Îmi pare rău. Brett. Ce părere ai despre toate astea, despre afirmația că ți-ar plăcea să o vezi pe Kathy neputincioasă? Cred că ăsta e cuvântul pe care l-a folosit. Neputincioasă. Brett vorbi o vreme, dezmințind acuzația și insistând pe ideea că a vrut s-o părăsească pe Julie cu doi ani înainte, dar că lucrul ăsta nu i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
despre toate astea? —Poftim? Îmi cer scuze. Brett. Îmi pare rău. Brett. Ce părere ai despre toate astea, despre afirmația că ți-ar plăcea să o vezi pe Kathy neputincioasă? Cred că ăsta e cuvântul pe care l-a folosit. Neputincioasă. Brett vorbi o vreme, dezmințind acuzația și insistând pe ideea că a vrut s-o părăsească pe Julie cu doi ani înainte, dar că lucrul ăsta nu i s-a părut corect decât după ce aceasta și-a revenit. Maggie dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să-i copleșească pe acești oameni cu puterea furiei ei, dar simți un altfel de impuls crescând în ea - dorința de-a se micșora, de-a dispărea de sub ochii lor. Aproape goală dinaintea lor, orbită, nu se simțise niciodată mai neputincioasă. Mâinile se puseră din nou pe treabă, atingând-o peste tot, cercetându-i spatele, subsuorile, părul. Tot nimic. Vocea se auzi din nou. —OK. Sutienul îi căzu primul, nu sfâșiat, ci desfăcut ușor, o parodiere a atingerii unui iubit, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să se gândească la o căsătorie? Numai cineva naiv ca ea putea fi atât de lipsit de lealitate. Bătrânul fascist îl va hăitui cu persecuțiile lui până când nu va rămâne din el, Ignatius J. Reilly, cândva intact, decât un fragment neputincios dintr-o ființă umană. Fascistul acela bătrân ar fi depus mărturie pentru domnul Levy, sperând ca viitorul său fiu vitreg să fie aruncat în închisoare iar el să aibă mână liberă să-și satisfacă poftele perverse și bătrânești cu nebănuitoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mai aproape de mine decât vâna gâtului meu. Ajută-mă să rezolv dilema asta. Dă-mi fie fericirea celor neștiutori, fie puterea de a suporta știința. Ți-aș fi recunoscătoare, orice ai hotărî, Însă, te rog, nu mă face atotștiutoare și neputincioasă În același timp. După rugăciunea aceea, mătușa Banu s-a dat jos din pat, și-a pus halatul și cu pași repezi și ușori s-a Îndreptat spre baie să se pregătească pentru rugăciunea de dimineață. S-a uitat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Meditații și opuscule În micuța colecție cartonată de Clasici francezi scoasă de Hachette. Îi spuneam: atenție, două semi-remorci vin una după alta, apoi, obstacolul fiind depășit, declamam În gura mare ca să acopăr zgomotul motorului de 2 CP: „Smerește-te, gîndire neputincioasă! Amuțește, natură stupidă, Învață că omul Îl Întrece infinit pe om“. Atenție, tată, te depășește acum un camion. „Ce va face omul În această stare? Se va Îndoi el de tot? Se va Îndoi el dacă veghează, sau dacă Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de curajul unui alpinist pentru a le escalada pe fiecare. Pentru ca apoi, acestea să nu mai aibă nicio consistență, asemenea mlaștinilor pe care întregul oraș fusese odată construit. Nu mai era în stare să facă vreun pas și se uită neputincioasă la picioare și la hăul care se deschidea între două trepte. Închise ochii și se trase înapoi amețită. Avea capul greu și se forță îndelung până găsi puterea să îl ridice și să privească înainte, unde, chiar în fața ei, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
o casă de pe Strada Bolșaia Morscaia. ă La ce număr? ă Da, era și un număr. Virginski își duse mâna la nas și continuă: Aveți perfectă dreptate, casa avea și număr. ă Ai fost vreodată pe-acolo? Virginski se uită neputincios la picioarele sale. ă Am nevoie de papuci noi. Porfiri îl urmări cu privirea. ă Sunt perfect de acord. ă șapte. Numărul casei. Mi-am amintit. Are un șapte în el. Este ori șapte ori șaptesprezece ori șaptezeci. Ori șaptesute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
schimbe pe unul de țigări. Brusc deveni atent la stigătete stridente venind dinspre stație. Cu vinovăție grăbită, puse biletul înapoi în cutie, o închise și o încuie. Strigătele continuau, se amplificau și se apropiau vertiginos de biroul său. Porfiri privi neputincios cum Katia, menajera Annei Alexandrovna, intră pe ușă, ducându-l de ureche pe un băiat de nouă sau zece ani, negru la față și îmbrăcat într-o livrea murdară. Băiatul protesta amarnic: ă Mă omori! Dă-mi drumul! ă Ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Dmitri a atins cu picioarele niște hârtii și răsturnă o călimară care dădu drumul unui șuvoi negru pe birou. Apoi se ridică cu un echilibru perfect și din doi pași fulgerători fu în partea cealaltă. Din spatele biroului, polizeisky-ul ridică mâinile neputincios însă își umflă obrajii cu admirație spontană. Cât timp durară toate astea Porfiri își aprinse o țigară. ă L-ați lăsat să vă scape, îl acuză Katia când Porfiri se întoarse în camera biroul său. După tot necazul prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
constant în mișcare. Fiindcă Ulitin nu spuse nimic, Nikita sări jos de pe capră. Își lovi mâinile, dădu din cap, apoi se opinti în furtună și, pe loc, dispăru din vedere. Ulitin se simți brusc singur. Auzea caii mișcîndu-se și tremurând neputincioși. Noptea trecută, împreună cu Drozdov, vorbiseră despre suflet și despre chestiunea supraviețurii după moarte. Cu încrederea oarbă a tinereții, rezolvară problema dincolo de orice dubiu. Drozdov era medic și era gata să garanteze personalitatea este un dat fiziologic. Argumentul era irefutabil. Din moment ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
probele de la dosar. ă Bineînțeles că nu am. Aceste abureli fără sens nu sunt de niciun folos. Pentru Dumnezeu, Porfiri Petrovici! Ce-ai făcut până acuma? ă Am urmărit piste. ă și unde te-au dus? Porfiri își ridică brațele neputincios. ă Foarte bine că mă voi ocupa eu acuma de caz. Porfiri încuviință supus. ă și care va fi pasul următor, excelența voastră? Liputin păru să fie distras de o zgârietură pe colțul biroului lui Porfiri. După o vreme îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
soarta unuia mai amărât decât ei. Cu toate astea, în ochii lor se putea citi sentimentul comunității și chiar al solidarității. Deși victima le era mai mult ca sigur străină, toți păreau să ia moartea acestuia personal și aruncau priviri neputincioase și resentimentare înspre trăsura care aștepta. În același timp, totuși, un licăr de triumf pe care nu-l puteau reprima, dar pe care nu îndrăzneau să îl conștientizeze le apăru în ochi. Era triumful viilor asupra celor morți, iar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
o iubește. Cred că doar se folosește de ea. Tocmai mi-a spus că m-a invitat la târgul ăsta de artă doar ca să muncesc gratis pentru el și să-l ajut astfel să economisească bani. — Serios? — Mda. Kitty ridică neputincioasă din umeri, apoi Își lăsă geanta În rulotă. Când se Întoarse la Diane, Îi veni brusc ideea că trebuia să răsplătească pe măsură tot ajutorul pe care i-l dăduse și sincronizarea perfectă de care avusese parte. Trebuia să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
era cel mai logic. Auzea de parcă ar fi venit de sub podele zgomotul surd al barosului spărgând argila, dar astăzi zgomotul loviturilor i se părea diferit, poate pentru că tatăl nu era însuflețit de simpla nevoie de a munci, ci de mânia neputincioasă că n-o va mai face. O să dau telefon, murmură Marta, tot gândindu-mă la asta o să mă amărăsc la fel de mult ca și el. Ieși din bucătărie și se îndreptă spre camera tatălui. Aici, pe măsuța unde Cipriano Algor își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
galbenă, au prosperat ca număr, s-au multiplicat, acoperă tot globul pământesc, în timp ce oamenii cu pielea roșie, cei pentru care s-a chinuit atât și pentru care a suferit o mare de dureri și de temeri, sunt, în zilele noastre, neputincioasele dovezi ale modului cum un triumf se poate transforma, după un timp, în preludiul înșelător al unei înfrângeri. A patra și ultima tentativă a primului creator de oameni care și-a băgat creaturile în cuptor, cea care aparent i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nici o ironie în aceste cuvinte, în ele răsuna doar o oboseală pe care ne-ar plăcea s-o numim infinită dacă acest calificativ n-ar fi în mod evident disproporționat. Oricum, nu munca trupului o obosise, ci faptul că asista neputincioasă, fără să poată face nimic, la supărarea amară și la rău ascunsa tristețe a tatălui, la schimbările lui de dispoziție, la pateticile lui elanuri de siguranță și de autoritate, la afirmarea categorică și obsesivă a propriilor îndoieli, ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
în timp ce eu, ca să nu izbucnesc în lacrimi, îmi înfigeam dinții până la sânge în degete. „Te omor, striga tata disperat, te omor”. Îl înfruntam: „Asta și vreau. Ca să intri la pușcărie”. El mă privea lung și aproape mă înduioșa furia lui neputincioasă. Se congestiona la față, arăta ca un rac fiert, iar buzele căpătau un tremur nervos. Cred că nu l-am iubit niciodată mai mult ca în asemenea momente când el mă ura. Și, în ciuda a tot ce se întâmplase, aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fi cerut, dar îndată ce mirosea că Moașa avea chef să-l înșele, turba. Ieșea din arhivă, încuia ușa și patrula pe coridorul unde se afla camera Moașei. Se agita ridicol și agresiv, cu ochii lui de viezure bulbucați de furie neputincioasă, de gelozie și de suferință și ai fi zis că, văzând-o pe Moașa, vom asista la o scenă violentă, cu reproșuri amoroase. Când colo, în clipa aceea Arhivarul se fâstâcea, se înroșea tot, își recăpăta aerul supus și devotat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fi decât un truc. Și există o limită a rezistenței în fiecare. Când e atinsă, nu mai ai poftă să te justifici. Dureri de cap, proastă dispoziție, ghinion, fleacuri. Nu. Destinul e un sac de antrenament pentru atâția lași și neputincioși, m-ar lăsa și pe mine în marea lui nepăsare să-l insult, dând vina pe el și pe fleacuri, dar nu vreau să profit de asta. Prefer să spun că eu însumi am transformat fleacurile în catastrofă, din vanitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]