3,370 matches
-
din umeri. Niciodată nu l-au pasionat aparatele foto. Carnetele lui de notițe, Însă, sînt Înfiorător de precise, de cele mai multe ori. Sherrill ezită un moment la ușă, Încercînd să-și aducă aminte codul de intrare; Neva se apleacă peste ea, nerăbdătoare, și Îl formează singură. Lumini care simulează soarele de după-amiază se aprind În momentul În care intră În casă și o voce plăcută de bărbat le spune „Bine ați venit acasă, Neva și Sherrill! Cine sînt oaspeții voștri?“ — Wakefield și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și numai zece oameni a trăit, bunica era doar o fetiță. Mama și tata ei a fost omorîți atunci de soldați. Bunica s-a dus să trăiască lîngă Mosul, unde a Întîlnit un zidar pe nume Yssan. — Mamă, spune Susan nerăbdătoare, poate ar trebui să Începi mai dincoace. Poate domnul Wakefield e obosit. — Nu, protestează Wakefield, continuați, doamnă Petrovici. Povestea Diavolului Îl interesează. Își Închipuie pentru o clipă ce față ar face doamna Petrovici dacă i-ar spune că Îl cunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
nu era deloc sigură că voia să audă ce avea de zis. — Eu trebuie să plecă — Fran, nuă În vocea lui Jack era o notă neașteptată de durere care o făcu să se oprească o clipă. Dar Miriam o privea nerăbdătoare. Nu, sincer. Trebuie să plec. Distracție plăcută. Și mersi pentru Guinness, Jack. Sunt sigură că mi-a făcut bine. Miriam se așeză. — Sper că n-am spulberat nimic. Jack nu-și ridică privirea de la pahar. — E în regulă. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
vizită și lăsîndu-mă pe spate În scaun, În vreme ce taxiul pleca. M-a sunat a doua zi dimineață și ne-am Întîlnit la prînz. În mod normal, mi s-ar fi tăiat tot cheful, m-aș fi gîndit că e prea nerăbdător, dar nu mai eram vreo fătucă de douăzeci de ani capricioasă. Aveam treizeci și trei de ani și destulă experiență ca să fiu În stare să recunosc un om bun atunci cînd Îl vedeam. Am ajuns să iubesc foarte multe lucruri la Dan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
zice că vă potriviți de minune. — Ha, ha, al naibii de amuzant, am răspuns, dar mă făcuse să zîmbesc și, În ciuda faptului că sufeream un atac de panică vestimentară după altul, făcîndu-mi planuri pentru ziua cea mare, m-am trezit că eram nerăbdătoare să sosească. Oare nu era aceasta familia pe care, În definitiv, mi-o dorisem Întotdeauna? 3 Părinții lui Dan locuiau Într-o casă mare, În stil victorian, pe o stradă liniștită și Înverzită, la granița dintre Hampstead și Belsize Park
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
am gîndit, de vreme ce arătam ca orice fată obișnuită? În ultima clipă mi-am prins părul În coadă și mi-am aruncat pe umeri un pulover de un verde intens. — Gata! i-am strigat lui Dan, care era la parter, bătînd nerăbdător din picior. Am alergat În jos pe scări, iar el a Început să rîdă. — Ce e? Arăt groaznic? De ce rîzi? Rahat. Mă duc Înapoi să mă schimb. — Nu, Ellie! Începu el să se scuze. E doar din cauză că arăți exact ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
vreodată. — Nu-i spune, țipă Linda ca din gură de șarpe. Nu-i spune absolut nimic. De parcă aș fi avut vreo intenție. — Desigur, n-am voie să-ți suflu o vorbă despre ea, continui. Dar v-ați distrat? Întreabă el, nerăbdător să mă reîmprietenesc la cataramă cu Linda, ca să nu vin acasă și să mă văicăresc, iar el să fie silit să mă asculte vorbind-o de rău pe maică-sa. — Ne-am simțit foarte bine, confirm eu, fără să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
spun că sînt prea tineri ca să joace rolul de bunicuțe și bunicuți cu părul alb, dar sînt convinsă că Linda abia așteaptă un nepot. Am certitudinea absolută că, fiind de la natură o persoană caldă și cu instinct matern, ea e nerăbdătoare să țină iarăși În brațe un bebeluș, să inspire parfumul lui unic, În timp ce-și ascunde fața În scobitura delicată a gîtușorului său nesigur. Abia așteaptă să Împingă cu mîndrie un cărucior, să-și transforme camera de rezervă Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
astea, deschid ușile șifonierului și, așa după cum mă așteptam, e plin pînă la refuz cu hainele celor doi. — Rahat! șuier eu, așezîndu-mă pe pat, În timp ce Dan pare Îngrijorat. — Îmi pare rău, oftează el, cuprinzîndu-mă cu un braț. Știu că erai nerăbdătoare să stai În camera asta, dar o să fie bine, o să ne distrăm . Știu, știu, mă port Îngrozitor. Mai ales că asta e vacanța lor și ei plătesc. Dar voiam așa de mult să stau aici. — Păi, hai să ne uităm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
că citește o carte, privind cu jind spre Tom la fiecare două secunde. — Nu, refuz eu, dar, cum Tom Începe să se agite În brațele mele, nu mă pot abține să nu spun: Linda? Vrei să-l ții pe Tom? Nerăbdătoare să ajungă la noi, Linda aproape că se prăbușește la pămînt. Parcă i-ar fi teamă să nu mă răzgîndesc. — O să-l duc Înăuntru, spune ea. O să ne jucăm. Hai, scumpule, bunica o să-ți arate ce ți-a pregătit. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Mă prefac că am și eu o viață. — Să te sun mai Încolo? — Da. Sper să am mai multe de raportat. La cinci și douăzeci, Dan intră În bucătărie, cu Tom. — Ai vreun plan acum? Întreabă el. — Nu, răspund eu nerăbdătoare. Poate prea nerădătoare. Vreau să vorbim mai mult, am nevoie de asta. Nu-mi vine să cred că destrămarea unei căsnicii se petrece cu atît de puțină durere. Am nevoie de lacrimi, de durere, de jale. Nu se poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
n-o să mă gîndesc la viitor, ci numai la noaptea asta. Somonul e Împachetat și la frigider, așteptîndu-și Învelișul de legume și foetaj pufos, salata stă cuminte și proaspătă În pungă, iar prăjitura cu lămîie, piesa mea de rezistență, e nerăbdătoare să audă oftatul de plăcere care o va Întîmpina. Ca o ironie, deși la vremea respectivă nu mi-am dat seama, realizez că e și preferata lui Dan. Poate că nu port haine noi, nu În seara asta, dar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
brațul În jurul taliei ei și-o conduce gentil printre mese. Linda admiră priveliștea și suspină la vederea unei asemenea frumuseți. Nici habar nu are că sîntem aici. ZÎmbim larg, iar eu sînt atît de entuziasmată de această surpriză, atît de nerăbdătoare să văd ce față va face, că practic mă zvîrcolesc pe scaun. Apoi, privesc În jurul mesei și realizez că Împărtășim aceeași senzație. Fiecare are pe chip un rînjet pînă la urechi, iar cei mai mulți au lacrimi În ochi. Michael se oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
acum: convinge-l pe Rotari să te trimită la papa Onoriu. El poate să-i submineze autoritatea, ațâțându-i pe catolici. Făcând o plecăciune, m-am retras cu un pas înapoi, fără să-i răspund la îmbrățișare. Rodoald mă aștepta nerăbdător. Misiunea noastră a luat sfârșit. Rotari ne-a poruncit să mergem s-o luăm pe Gaila și să o readucem la curte. Dulcea mea prietenă s-a dovedit mai dură decât fierul unei săbii. Nici măcar rugămințile fiului ei n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mereu între ei doi. Nimeni dintre cei de la curte nu ți-a uitat frumusețea și grația. Eu și fiul tău te implorăm să vii cu noi și să aduci cu tine primăvara în negura înghețată din Pavia. Rotari își așteaptă nerăbdător grădina în floare. Pentru prima oară am văzut împreunate în ochii unei ființe umane disperarea iubirii și hotărârea neclintită de a-și lipsi de ea iubitul. S-a adresat fiului ei: - Rodoald, du-l de-aici pe Stiliano, căci m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să-i fii un unchi bun, așa cum i-ai fost frate bun tatălui său. Cu ochii șiroind de lacrimi, i-am sărutat mâinile și am plecat. Am ajuns la Pavia odată cu bezna. În fața palatului erau aprinse numeroase torțe, și Rotari, nerăbdător, ne aștepta laolaltă cu toată curtea la intrarea principală. Rodoald călărise însoțind carul gol, fără să scoată vreun cuvânt. Regele mi-a ieșit în întâmpinare și a înțeles după expresia feței mele că situația nu era cea dorită de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a mărit taxele de despăgubire pentru stingerea unor litigii, crezând că în felul ăsta încăierările de răzbunare se vor împuțina. În privința reducerii cazurilor care presupuneau pedeapsa cu moartea, prea puțin pe placul longobarzilor, toate meritele îi revin lui Adeodato. Rodoald, nerăbdător să-și vadă mama de a cărei întoarcere auzise, a fost adus de la Trento. Prezența Gailei a reușit să pună frâu, fie și parțial, exceselor sale. Avea doar treisprezece ani atunci când a trebuit să înduplec o slujnică tânără să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
spuse Emma. Maja răspunse cu o grimasă amabilă, dar rece. Surorile se grăbeau să intre În clase și toți părinții erau Împrăștiați prin curte. Era jenant să fie văzută În compania ăsteia. Puteau crede că se frecventau. Camilla Îl smulse nerăbdătoare pe orb din Îmbrățișarea mamei. Îi auzi pe copii șușotind Între ei. Blonda palidă În cizme și blană din piele de câine mergea alături de el - și continuă să surâdă prietenoasă. Maja Înțelese că femeia Își căuta cuvintele și, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
părea să poată cumpăra o astfel de casă. Îl făceau să-și piardă vremea. Aștept un copil, spuse Maja dintr-o dată. Și apoi nu-i mai dădu ocazia să spună nimic, ajungându-l din urmă pe agentul care o aștepta nerăbdător la intrarea dormitorului. Aris se clătină ca și cum i-ar fi dat un pumn În cap. O, nu, asta nu. În 1998 se Înscrisese În Asociația pentru Extincția Umană Voluntară. Într-o după-amiază, când se odihneau prea aproape unul de altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
trebui să se uite la actele tale pentru a ști că leșul acela Întins pe asfalt ești tu. Și totuși, nici măcar fanteziile acestea nu-l Încântau. Imagina o soluție chiar mai crudă. Te voi Împinge sub roțile metroului când privești nerăbdătoare spre gura tunelului și surâzi când vezi apărând farul primului vagon - te voi Împinge sub roți când Încă surâzi. Nu, era insuportabilă imaginea trupului zvelt al Emmei zdrobit și făcut bucăți În tunelul acela care pute a cauciuc ars. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
al meditației. Este o carte frumoasă, bine scrisă, care aduce în actualitate lectura voluptoasă, grija față de poveste și o memorabilă invenție stilistică. Ioan Groșan Zogru 1. Nu-i rămânea decât să-l aștepte pe Andrei Ionescu. Era mulțumit și nemulțumit, nerăbdător și totodată dornic să se pregătească pentru întâlnire. Voia să fie ceva memorabil și care să-i dea satisfacția de care avea nevoie. Niciodată nu-și imaginase că va ajunge până aici, că își va pierde până-ntr-atâta cumpătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
grajdului. Cică Pampu ar fi posedat, Doamne, ferește!“. Bucătăreasa nu știa mai mult, iar Ghighina voia amănunte și spera să le afle de la Pampu. Evident voia să-i arate și rochia cea nouă. Stătea în foișorul de la poartă, gătită și nerăbdătoare. Abia ajungea cu bărbia la parapetul de sus. Era o ființă mărunțică și în mișcare permanentă. Pampu, de cum o auzise, grăbise pasul și din două-trei sărituri ajunsese la ea. O privea cu uimire și atent la toate emoțiile care veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
a ajuns într-un coridor tapetat cu mici desene, în casa unui negustor, unde a stat până în 1837, când a pierit în marele incendiu. Către seară s-a întors la Cotroceni și-a intrat vijelios în Alecu Moruzi. 17. Era nerăbdător și totodată vesel, gândindu-se la întâlnirea cu Zoe ca la marele moment al adevărului. Era o noapte frumoasă de vară, iar prin fereastra odăii înalte se vedea luna butucănoasă și neîmplinită. - În sfârșit, suntem singuri, draga mea, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de acea zi pierdută în negura amintirilor. Au trecut patru ani, dar ei i s au părut o veșnicie. Era un început de toamnă cald și liniștit, cu emoții și se gândea că se apropia ziua când va începe școala. Nerăbdătoare, își verifica în fiecare zi ghiozdanul numărând caietele, creioanele și tot ce mama îi cumpărase. Se îmbrăca în uniforma nouă, admirându-se în fața oglinzii cât de bine îi stătea gătită școlărește. Atunci a primit vestea. Nu concepea că i se
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a comandat o cafea cu apă. Mie îmi era atât de foame, încât mi-a venit să întreb chelnerița dacă nu are niște sânge. În schimb, am comandat niște apă plata cu lămâie. Ce ai mai aflat? l-am întrebat nerăbdătoare. E complicat. Se pare că înjunghie oamenii cu o armă necunoscută. Pur și simplu le scoate inima din piept. Nu e nici cuțit, nici pistol, nici șurubelniță. E ca și cum îi înjunghie cu mâna, cu o forță supraomenească. Omoară oriunde și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]