3,439 matches
-
Zăcea în pat. Mama era la el. Mai târziu masa a fost strânsă. W. a apărut în halatul lui vechi de casă, pe care îl purtase în clinica de ochi, cu papucii trași pe picioarele goale, străbătând coridorul cu pași nesiguri, ochii îi zvâcneau, nu ne priveau pe noi cum stăteam în ușa camerei noastre; în spatele lui mergea mama, cu fața ei de marmură. Pe urmă W. s-a așezat în fotoliu, a deschis Biblia, a citit fără să citească, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
groaznică decât noaptea în care Mark și cu mine am hotărât să ne despărțim. Și atunci a fost groaznic, dar prezența lui Mark în camera de oaspeți era o reminiscență de continuitate între trecutul meu tare ca piatra și viitorul nesigur. Chiar și-n ultima săptămână, când totul era atât de nefiresc, eram tot împreună într-un mod care avea sens pentru noi. Continuam să vedem filme, deși le alegeam cu mare grijă, evitându-le pe cele care ar fi stârnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
simțim șleampete, cu blugii ei care sfidau logica și bluzele ultramulate. Dar apoi s-a schimbat complet, devenind o iubită fidelă pentru Phil și o prietenă destul de bună pentru mine și Lisa. Și totuși, încă ne făcea să ne simțim nesigure. Rotunjimile ei erau mult mai vizibile decât ale noastre, zâmbetele ei mai cunoscătoare. S-a măritat cu Phil imediat după facultate, lucru destul de neobișnuit pe atunci, și iat-o peste douăzeci de ani, mamă casnică a trei copii și unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
la numai câteva zile după ce a pretins că e distrus din cauză că l-am părăsit? — Și el ar putea spune același lucru despre tine, dacă ar ști că ai întâlnire cu un bărbat în seara asta. Lisa îmi sugeră acest lucru nesigură pe ea, nevrând să mă jignească, acum că abia mă recâștigase. — Diferența este că... Dar brusc diferența îmi apăru neglijabilă. Eu voiam un copil, Mark voia o altă femeie. Cine eram eu să spun că una dintre dorințe era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pereche dintre pantofii Mariei în care puteam să stau în picioare. Erau maro cu auriu și cu tocuri de 18 cm. Bun, asta nu e adevărat. Dar erau sigur mai înalte de 3 cm, ceea ce mă făcea să mă simt nesigură și să mă ia cu amețeli. Poate amețeala era un simptom de stres posttraumatic. Cu siguranță mă simțeam ca și cum aș fi fost târâtă pe un câmp de bătălie. Deși nu existase vărsare de sânge, a fost dureros să fiu prinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
îmi place de voi. Sunteți nerăbdători să călăriți mâine dimineață? — De-abia aștept! Vii și tu cu noi? Te rooog! — Da, Eddie, te rugăm! Trebuie să vină cu noi, nu-i așa, mami? Ed se uită la mine peste masă nesigur. — Eu aveam de gând să călăresc. Dar totul depinde de Jenny, de fapt. —Uraaaa! strigară copiii. Nici moartă nu aveam de gând să stau în cameră în timp ce Ed călărește cu Gwyneth Paltrow și copiii ei perfecți. Aș putea veni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
am așezat în autobuz, lăsând cu grijă un mic spațiu între noi. Déja vu, am spus eu. —Ce anume? a întrebat Mark posomorât. —Toate astea. Am pierdut o grămadă de bani cu afacerea pe care tu contai. Un viitor financiar nesigur. Riscuri mari. Dar e o diferență de data asta. Mark m-a privit cu speranță. —Care este? —De data asta nu există secrete între noi și vom depăși toate problemele împreună. S-a relaxat un pic, suficient cât trupul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
unde, apărătoarea mea de ploaie, foaia de cort și, mai rău, carabina, mă înarmaseră cu un pistol automat de fabricație italienească, o armă care, dacă s-ar fi ivit prilejul de a fi folosită, s-ar fi aflat pe mâini nesigure. Îmi aduc aminte de o adunare de căști de oțel ce umbreau fețe ursuze de bărbați și altele speriate de băieți, printre care - a treia din stânga - s-ar număra și a mea, dacă ar exista vreo fotografie a acestui pâlc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lumină, emoție, sfială și dezrobire. Nu mai poți tălmăci fragila-ți durere de pe încheietura mâinii. Un rug de cuvinte aprinse între iubire și indiferență. Nimic nu mă mai pândește de parcă iubirea-mi ca o punte salvatoare pe un peron din ce în ce mai nesigur... Mâinile mele-n trupuri șterg parfumul dezastrului... Un ospăț înfruptat în văzduhuri bându-mi otrăvuri tot mai departe; Cu o sete nebună a unui timp neliniștit unde iubirile se devoră-n noapte... LUMINA GEAMĂTULUI În brațele timpului sunt ruina unei
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
am înțeles că nu se află la noi, în România, îl întrerupse George, un băiețel mărunt, cel mai scund din clasă. Muntele despre care doriți să aflați câte ceva se numește..., se numește... Sfântul Munte Athos, îndrăzni Mariana să vorbească, oarecum nesigură, roșie la obraji și cu privirea în pământ. Cum? Sfântul? o întrerupse Sandu lungindu-și gâtul ca pentru a o vedea mai bine pe fată ori pentru a o auzi. Un munte poate fi sfânt ca oamenii? continuă el privind
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
Era minunat să știu că părinții mei mă iubeau. Doar că asta nu reprezenta un substitut pentru pierderea bărbatului care era sufletul meu pereche, prietenul meu cel mai bun, iubitul meu, singurul meu punct de sprijin într-o lume complet nesigură. Într-un final am ajuns acasă. Unde totul arăta la fel. Și de ce să nu arate la fel? Viața, în ciuda tuturor așteptărilor, merge înainte. Și totul mirosea la fel. Era un sentiment așa de familiar și de liniștitor. Am cărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Anna m-a privit cu admirație. — Deci ce cauți aici? m-a întrebat ea într-o doară. N-am știut că vii. Nu mi-a spus nimeni... ei, cel puțin cred că nu mi-a spus nimeni, a continuat ea nesigură. N-am mai fost pe-acasă de vreo săptămână. —Ei, Anna, a fost o decizie luată rapid, i-am spus eu oftând, pregătindu-mă pentru o explicație lungă și chinuitoare a circumstanțelor tragice. Dar înainte să apuc să încep să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ca să pun în dulap niște semințe de pin. —Și ce faci cu el? m-a întrebat ea uitându-se la busuioc de parc-ar fi fost radioactiv. —E o plantă, i-am replicat eu răbdătoare. Biata mama! Înțelegeam cât de nesigură și de amenințată se simțea. —Ei, nu poate să fie cine știe ce de capul ei dacă n-au putut s-o pună la ghiveci, mi-a declarat ea triumfătoare. S-o fi simțind ea nesigură și amenințată, dar ar face bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
răbdătoare. Biata mama! Înțelegeam cât de nesigură și de amenințată se simțea. —Ei, nu poate să fie cine știe ce de capul ei dacă n-au putut s-o pună la ghiveci, mi-a declarat ea triumfătoare. S-o fi simțind ea nesigură și amenințată, dar ar face bine să aibă grijă ce zice, m-am gândit întunecată. Imediat mi-am regretat gândul. Ce naiba? Mă simțeam aproape fericită. Nu era nevoie să fiu rea cu nimeni. Nu era nevoie să mă supăr pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
printr-un univers ostil. Că eram lipsită de posibilitatea de a mă ancora de ceva. Deși detest să recunosc, mă simțeam un om redus fără soțul meu și fără salariul lui cel gras. M-am urât pentru că eram atât de nesigură și de dependentă de el. Ar fi trebuit să fiu o femeie a anilor ’90, puternică, impertinentă și independentă. Genul de femeie care are opinii, care se duce la film de una singură, căreia îi pasă de mediul înconjurător, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu pot să fiu acuzată c-am fost necivilizată, m-am gândit mândră. —Pa, mi-au strigat ele în cor. Pa, Kate. După asta mi s-a făcut rușine. Erau niște fete drăguțe. Eu aveam o problemă. Eram geloasă și nesigură. Mă comportam ca un copil, eram excesiv de sensibilă și de alintată. Am început să mă lupt să-mi croiesc drum către ieșire, încărcată cu un copil, sacoșe și cantități uriașe de resentimente, străduindu-mă să par demnă și nepăsătoare în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
un antrepozit, nu știu unde, și doar așteaptă semnalul. Cred că Pierce aștepta să dispară o anumită amenințare. De data asta nici o linie nu se mai intersecta nicăieri. O expresie Îi stăruia În minte: motivația profitului. Pornografia era prin excelență o treabă nesigură, iar nouă kilograme de heroină prelucrată produceau milioane. Yorkin spuse: — Încă ceva și sigur picăm la pace. Pierce are În preajma casei un seif minat. Are bani, droguri și tot felul de lucruri Îndesate acolo. Ed continua să se gîndească la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pe care le-au dus, la biblioteca facultății i s-a spus, dar nu crede sau, în orice caz, prea puține au ajuns acolo. Copiii erau mari de acum, fata studentă și băiatul mergându-i grăbit pe urme, dar încă nesiguri de ce vor face și unul, și celălalt. Și mai nesigură de ce-avea să facă era ea, pentru că trecuse de prima tinerețe, când abandonase studiul, și acum trebuia să-și găsească de lucru. Stând în spatele perdelelor grele pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a spus, dar nu crede sau, în orice caz, prea puține au ajuns acolo. Copiii erau mari de acum, fata studentă și băiatul mergându-i grăbit pe urme, dar încă nesiguri de ce vor face și unul, și celălalt. Și mai nesigură de ce-avea să facă era ea, pentru că trecuse de prima tinerețe, când abandonase studiul, și acum trebuia să-și găsească de lucru. Stând în spatele perdelelor grele pe care le lăsase în urma ei în acea casă, auzea glasul ascuțit al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
alunecând și incapabilă să se prindă de ceva, prăbușindu-se în nesimțire, ci condusă cu adevărat - pe un drum ca oricare altul, nu înțelegea de cine, dar acel cineva avea o forță nemaipomenită de atracție, încât își simțea picioarele înaintând nesigure, bucăți de fier atrase de un magnet, într-un spațiu nedefinit ce doar după o vreme a devenit șir de încăperi deschizându-se una în cealaltă, foarte largi, cu pereții din sticlă, încât vedea până departe, un fel de coridor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
deoparte toate discurile, nemulțumită. Altceva căuta. Răscolește în cufăr, e convinsă că a păstrat înregistrări cu Leonard, dar nici pe astea le căuta, și cu alți tenori, dar nici pe astea nu le căuta. În urechi îi răsună un scârțâit nesigur de vioară și glasul subțire, sincopat, rupt parcă uneori, hodorogit al țiganului nemaipomenit care înnebunise Bucureștii. Zavaidoc. Asta căuta. A apucat-o dintr-odată un dor să-l audă cântând, își amintea sala de concert în care fusese cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se sprijine zdravăn, cu mâinile care tremurau și ele, ori să ceară ajutorul cuiva; sau, mai ales, când i se făcea rău, după orice fleac pe care îl înghițea și trebuia să se ducă la baie, chiar și pe picioare nesigure, să verse totul. Toate acestea puteau însemna o mulțime de lucruri, dar ea nu mai voia să știe. Nu era ușor. Însă e mai ușor să nu te mai gândești la boală decât să fii bolnav - de asta era sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cinematograf. Îmbulzindu-se spre și dinspre Gara de Nord. Din nou formând o masă informă în stațiile de autobuz, tramvai, troleibuz. Despicând norișorii delicați de praf. Învelindu-se în lumina filtrată de arborii parcurilor. Înaintând printre frunze ruginii sau îngălbenite ce pluteau nesigure, smulse de adiere din copacii bulevardelor. Același fel de mulțime în oricare parte a orașului, preocupată, grăbită, frământată, vociferând, tropăind, trăind. Aceeași mulțime fără de care orașul n-ar fi fost așa cum este: imens, enervant, obositor, prăfos, aglomerat, acaparator, obsedant și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
murdari pe care prinsese în ace cu gămălie peisajele nordice, aisberguri, fiorduri, păduri, lacuri înghețate, vălătuci de nori și de ninsoare ca niște fantome. Cu gândul la același lucru: după atâția ani... în vreme ce mușchii obrazului îi palpitau într-un ritm nesigur. Atunci Ioana Sandi izbucnind: „Nu mai ajungi odată să înțelegi lumea?! Pleacă odată în Portugalia la festivalul ăla și te liniștește! Nu te mai gândi!“. Dar acum i-ar fi răspuns: de nici un folos n-a fost drumul acesta, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ăsta se petrecuse cu ani în urmă și avea rădăcini și mai vechi, poate încă din anii lui de școală, în vremea războiului și imediat după război, când i se spusese ori înțelesese singur mai degrabă că vremurile tulburi sau nesigure vor trece, se vor reașeza lucrurile și va fi nevoie de oameni capabili și nu făcea altceva decât să se cufunde seară de seară în cărțile groase de matematică ale tatălui său și poate moștenise de la el înțelegerea și aplecarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]