2,347 matches
-
nefiind îndeplinită condiția de noutate a problemei de drept), a examinat jurisprudența instanțelor naționale în problemele de drept care formează obiect al prezentei sesizări de recurs în interesul legii, constatând caracterul neunitar al acesteia. 3. S-a atașat, în dovedirea practicii neunitare, jurisprudență consistentă provenind de la toate curțile de apel din țară. 4. Cazuistica judiciară analizată vizează următoarele ipoteze circumscrise metodologiei de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, respectiv în condiții speciale: a) În litigiile în care s-a solicitat
DECIZIE nr. 12 din 23 mai 2016 privind examinarea recursului, având ca obiect posibilitatea constatării pe cale judiciară sau a obligării angajatorului la încadrarea activităţii desfăşurate în condiţii deosebite sau speciale de muncă, după 1 aprilie 2001. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/276864_a_278193]
-
privindu-l pe titularul sesizării. 31. Este îndeplinită și condiția privind respectarea cerințelor de ordin formal prescrise de prevederile art. 515 din Codul de procedură civilă, date fiind anexele memoriului de recurs în interesul legii din care rezultă că practica neunitară se identifică la nivelul tuturor curților de apel din țară, fiind ilustrată prin hotărâri judecătorești definitive (dacă litigiul s-a judecat potrivit Codului de procedură civilă adoptat prin Legea nr. 134/2010 ), precum și prin hotărâri judecătorești irevocabile (dacă judecata s-
DECIZIE nr. 12 din 23 mai 2016 privind examinarea recursului, având ca obiect posibilitatea constatării pe cale judiciară sau a obligării angajatorului la încadrarea activităţii desfăşurate în condiţii deosebite sau speciale de muncă, după 1 aprilie 2001. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/276864_a_278193]
-
text legal insuficient de clar formulat și având în vedere amploarea personalului plătit din fonduri publice, Curtea de Apel București a apreciat că este imperios necesară o interpretare uniformă a normelor juridice menționate, pentru a se evita apariția practicii judiciare neunitare, prin pronunțarea unor soluții diametral opuse în procese întemeiate pe aceleași premise. 16. Curtea de apel a mai arătat că nu au rezultat, în legătură strictă cu această chestiune de drept, alte aspecte relevante de menționat din jurisprudența Curții de
DECIZIE nr. 23 din 26 septembrie 2016 privind interpretarea art. 1 alin. (1), (2) şi (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/276837_a_278166]
-
al părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept 18. Recurentul-reclamant a solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile prin care să se dea o interpretare unitară chestiunii de drept enunțate, indicând existența unei practici judiciare neunitare în cauze cu un obiect similar. 19. Deși legal citată și informată asupra problemei de drept asupra căreia Curtea de Apel București intenționa să formuleze sesizare, recurenta-pârâtă nu a transmis un punct de vedere, potrivit art. 520 alin. (1) din
DECIZIE nr. 23 din 26 septembrie 2016 privind interpretarea art. 1 alin. (1), (2) şi (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/276837_a_278166]
-
nouă. Pentru a se concluziona, și din această perspectivă, asupra noutății chestiunii de drept este necesar a se enunța scopul legiferării acestei proceduri a hotărârii prealabile ca mecanism de unificare a practicii, anume acela de a preîntâmpina apariția unei practici neunitare (control a priori), spre deosebire de mecanismul recursului în interesul legii care are menirea de a înlătura o practică neunitară deja intervenită în practica instanțelor judecătorești (control a posteriori). Este cert că un act normativ recent adoptat sau recent intrat în vigoare
DECIZIE nr. 23 din 26 septembrie 2016 privind interpretarea art. 1 alin. (1), (2) şi (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/276837_a_278166]
-
enunța scopul legiferării acestei proceduri a hotărârii prealabile ca mecanism de unificare a practicii, anume acela de a preîntâmpina apariția unei practici neunitare (control a priori), spre deosebire de mecanismul recursului în interesul legii care are menirea de a înlătura o practică neunitară deja intervenită în practica instanțelor judecătorești (control a posteriori). Este cert că un act normativ recent adoptat sau recent intrat în vigoare are mai degrabă un potențial de a conține chestiuni de drept noi care sunt susceptibile să genereze practică
DECIZIE nr. 23 din 26 septembrie 2016 privind interpretarea art. 1 alin. (1), (2) şi (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/276837_a_278166]
-
deja intervenită în practica instanțelor judecătorești (control a posteriori). Este cert că un act normativ recent adoptat sau recent intrat în vigoare are mai degrabă un potențial de a conține chestiuni de drept noi care sunt susceptibile să genereze practică neunitară, decât un act normativ intrat în vigoare de mai mult timp; cu toate acestea, nu se poate nega de plano, doar pe baza criteriului vechimii, că un astfel de act normativ mai poate genera chestiuni noi de drept, întrucât este
DECIZIE nr. 23 din 26 septembrie 2016 privind interpretarea art. 1 alin. (1), (2) şi (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/276837_a_278166]
-
ale curților de apel se constată că norma a cărei interpretare se solicită pe calea acestei sesizări reprezintă o chestiune de drept nouă, care necesită o dezlegare prin pronunțarea unei hotărâri prealabile, dat fiind potențialul său de a genera practică neunitară și în scopul înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății, în timp ce dificultatea ei poate fi apreciată ca fiind una serioasă. În plus, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 , astfel cum a fost
DECIZIE nr. 23 din 26 septembrie 2016 privind interpretarea art. 1 alin. (1), (2) şi (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/276837_a_278166]
-
un act normativ relativ recent intrat în vigoare, dar cu toate acestea, norma a cărei interpretare se solicită are un semnificativ potențial de aplicare, astfel încât este util a se interveni pe calea mecanismului hotărârii prealabile, pentru a se preîntâmpina practica neunitară ori extinderea ei (în raport cu numărul mic de hotărâri judecătorești definitive pronunțate deja în aplicarea acestei norme). Pentru toate aceste argumente, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept reține că sesizarea de față întrunește condițiile
DECIZIE nr. 23 din 26 septembrie 2016 privind interpretarea art. 1 alin. (1), (2) şi (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/276837_a_278166]
-
incomplet, fie pentru că nu este corelat cu alte dispoziții legale, fie pentru că se pune problema că nu ar mai fi în vigoare. 43. Examinând sesizarea pendinte, punctele de vedere și argumentele exprimate de instanțele naționale care prefigurează existența unei practici neunitare cu privire la problema de drept ce face obiectul sesizării, chestiunea de drept supusă dezbaterii apare ca fiind una veritabilă, existând o dificultate reală de interpretare care necesită o rezolvare de principiu pe calea procedurii prevăzute de art. 519 și art. 520
DECIZIE nr. 25 din 10 octombrie 2016 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/276932_a_278261]
-
întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunțare asupra recursului în interesul legii. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele: 1. Problema de drept care a generat practica neunitară Prin recursul în interesul legii promovat de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a arătat că în practica judiciară națională nu există un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 12
DECIZIE nr. 15 din 26 septembrie 2016 privind recursul în interesul legii referitor la interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 12^1 din Legea nr. 506/2004. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/276789_a_278118]
-
și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 12^1 din Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice, cu modificările și completările ulterioare, s-au evidențiat două orientări, conturând astfel caracterul neunitar al practicii judiciare sub acest aspect. 3. Soluțiile pronunțate de instanțele judecătorești 3.1. Într-o primă orientare a practicii, instanțele au admis solicitările procurorilor de autorizare a transmiterii datelor stocate de furnizorii de rețele publice de comunicații electronice sau
DECIZIE nr. 15 din 26 septembrie 2016 privind recursul în interesul legii referitor la interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 12^1 din Legea nr. 506/2004. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/276789_a_278118]
-
dovedită prin anexarea respectivelor soluții divergente la cererea formulată de titularul sesizării. Întrunirea acestei din urmă cerințe are însă ca premisă caracterul "actual" al problemei de drept care face obiectul judecății, iar acest fapt presupune nu doar constatarea existenței unei jurisprudențe neunitare, ci și raportarea acesteia la eventualele modificări legislative intervenite până la data soluționării recursului în interesul legii. În măsura în care până la data soluționării sesizării chestiunea de drept a fost tranșată legislativ, fie prin modificarea normei juridice care anterior a fost interpretată și aplicată
DECIZIE nr. 15 din 26 septembrie 2016 privind recursul în interesul legii referitor la interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 12^1 din Legea nr. 506/2004. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/276789_a_278118]
-
adoptarea altor dispoziții legale care lămuresc problema de drept în discuție, dispare însăși premisa recursului în interesul legii, care în esență vizează existența unei reglementări îndoielnice, lacunare ori neclare, necesar a fi lămurită sub aspectul interpretării, pentru înlăturarea unei aplicări neunitare a acesteia. Or, în raport cu datele concrete ale cauzei, Completul competent să judece recursul în interesul legii constată că în ce privește sesizarea ce face obiectul prezentei cereri condiția anterior menționată nu este îndeplinită. Astfel, chestiunea de drept pusă în discuție vizează admisibilitatea
DECIZIE nr. 15 din 26 septembrie 2016 privind recursul în interesul legii referitor la interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 12^1 din Legea nr. 506/2004. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/276789_a_278118]
-
procurori în temeiul art. 12^1 din Legea nr. 506/2004 , după intrarea în vigoare a Legii nr. 235/2015 . Deși procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dovedit, într-adevăr, existența unei practici judiciare neunitare cu privire la problema de drept ce face obiectul cererii, soluțiile divergente anexate cererii de recurs în interesul legii privesc exclusiv solicitările de date prelucrate de furnizorii de rețele publice de comunicații electronice sau de furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate
DECIZIE nr. 15 din 26 septembrie 2016 privind recursul în interesul legii referitor la interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 12^1 din Legea nr. 506/2004. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/276789_a_278118]
-
vizează aplicabilitatea dispozițiilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 , cu modificările și completările ulterioare. Câteva curți de apel (București, Cluj, Galați, Pitești, Ploiești) au comunicat și punctele de vedere teoretice ale judecătorilor, care prefigurează formarea unei practici neunitare. 39. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu s-a verificat și nici nu se verifică, în prezent, practica judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în
DECIZIE nr. 40 din 14 noiembrie 2016 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/277756_a_279085]
-
fie pentru că nu este corelat cu alte dispoziții legale, fie pentru că se pune problema că nu ar mai fi în vigoare. 49. Examinând sesizarea pendinte, punctele de vedere și argumentele exprimate de instanțele din țară, care prefigurează existența unei practici neunitare cu privire la problema de drept ce face obiectul sesizării, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept apreciază chestiunea de drept supusă dezbaterii ca fiind una veritabilă, existând o dificultate reală de interpretare, care necesită o
DECIZIE nr. 40 din 14 noiembrie 2016 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/277756_a_279085]
-
nu mai există alte chestiuni prealabile, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunțare asupra recursului în interesul legii. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele: I. Problema de drept care a generat practica neunitară. Orientările jurisprudențiale divergente 1. Prin sesizarea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a arătat că nu există un punct de vedere unitar în practica judiciară privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 915 alin. (2) din
DECIZIE nr. 20 din 24 octombrie 2016 privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 915 alin. (2) din Codul de procedură civilă, cu privire la înţelesul noţiunii de "acord" al părţilor din cuprinsul tezei a doua a acestui text de lege, respectiv condiţiile de formă pe care trebuie să le îndeplinească convenţia părţilor cu privire la alegerea instanţei care ar urma să soluţioneze acţiunea de divorţ, în situaţia în care nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa pe teritoriul României.. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/278452_a_279781]
-
făcut, până la momentul pronunțării prezentei decizii, obiectul controlului de constituționalitate. III. Opinia Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție 19. Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, titularul sesizării, a constatat existența practicii judiciare neunitare a instanțelor judecătorești asupra problemei de drept semnalate și, prin Hotărârea nr. 16 din 24 iunie 2016, a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării asupra problemei de drept deduse judecății, fără ași exprima opinia cu privire la orientarea
DECIZIE nr. 20 din 24 octombrie 2016 privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 915 alin. (2) din Codul de procedură civilă, cu privire la înţelesul noţiunii de "acord" al părţilor din cuprinsul tezei a doua a acestui text de lege, respectiv condiţiile de formă pe care trebuie să le îndeplinească convenţia părţilor cu privire la alegerea instanţei care ar urma să soluţioneze acţiunea de divorţ, în situaţia în care nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa pe teritoriul României.. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/278452_a_279781]
-
asupra cauzei, pârâții au invocat și lipsa de obiect a acțiunii în considerarea împrejurării că pe parcursul procesului și-au stabilit domiciliul pe raza localității Agigea. 11. În cursul judecății, părțile s-au prevalat de hotărâri judecătorești care atestă o practică neunitară a instanțelor din raza teritorială a Tribunalului Constanța cu privire la problema de drept în discuție. 12. Prin sentințele civile pronunțate în cele două cauze, Judecătoria Constanța a respins excepțiile și acțiunile ca neîntemeiate. În esență, instanța de fond a reținut că
DECIZIE nr. 39 din 7 noiembrie 2016 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicată, cu modificările şi completările ulterioare. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/278500_a_279829]
-
și Justiție, instanțele naționale au comunicat că nu au identificat hotărâri judecătorești care să vizeze problema de drept în discuție, cu excepția Curții de Apel Constanța care a învederat că la nivelul Tribunalului Constanța și al instanțelor arondate există o practică neunitară. 33. În cadrul primei orientări jurisprudențiale s-a apreciat că cerința prevăzută în art. 21 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, poate fi îndeplinită și ulterior emiterii actului, fiind vorba despre o
DECIZIE nr. 39 din 7 noiembrie 2016 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicată, cu modificările şi completările ulterioare. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/278500_a_279829]
-
inventarul de practică judiciară rezultă că s-au conturat două opinii diferite la nivelul instanțelor de judecată din județul Constanța. La nivelul altor instanțe au fost exprimate opinii teoretice diferite care sunt de natură să prefigureze posibilitatea apariției unei practici neunitare (sunt instanțe care apreciază că neîndeplinirea condiției este motiv de nulitate, altele care o consideră o condiție rezolutorie). 44. Problema de drept supusă dezlegării se încadrează în sfera noțiunii de "chestiune de drept", în sensul prevăzut de art. 519 din
DECIZIE nr. 39 din 7 noiembrie 2016 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicată, cu modificările şi completările ulterioare. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/278500_a_279829]
-
și Justiție până la data la care instanța s-a pronunțat, respectiv 8 martie 2016. Așadar, s-a considerat că este vorba de o chestiune nouă, sub ambele aspecte, întrucât, în practica judiciară, nu s-a cristalizat o jurisprudență unitară sau neunitară. Deși problematica contractelor colective de muncă are reflectare în practica judiciară, aceasta nu a formulat până în prezent răspuns la cele două aspecte ale chestiunii ridicate, situație la baza căreia stă specificul prezentului litigiu, în care, deși părțile înfățișează poziții procesuale
DECIZIE nr. 17 din 13 iunie 2016 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru interpretarea art. 1, art. 21 şi art. 26 lit. h) raportat la art. 64 din Legea nr. 94/1992 , a dispoziţiilor art. 132, art. 138 alin. (5), art. 142, 148, 151 şi 152 din Legea nr. 62/2011 şi a prevederilor art. 229 alin. (4), art. 254 şi 268 alin. (1) lit. d) din Codul muncii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/277929_a_279258]
-
a relevat că nu s-a cristalizat o jurisprudență unitară și constantă în legătură cu chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită, situație care justifică interesul în formularea unei cereri pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile în scopul prevenirii apariției unei practici neunitare, iar analiza deciziilor pronunțate oferă indicii referitoare la posibilitatea apariției unei practici neunitare din această perspectivă. Așa fiind, condiția noutății se verifică, devenind actuală cerința interpretării și aplicării normei de drept respective. 36. Textul art. 519 din Codul de procedură
DECIZIE nr. 17 din 13 iunie 2016 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru interpretarea art. 1, art. 21 şi art. 26 lit. h) raportat la art. 64 din Legea nr. 94/1992 , a dispoziţiilor art. 132, art. 138 alin. (5), art. 142, 148, 151 şi 152 din Legea nr. 62/2011 şi a prevederilor art. 229 alin. (4), art. 254 şi 268 alin. (1) lit. d) din Codul muncii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/277929_a_279258]
-
chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită, situație care justifică interesul în formularea unei cereri pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile în scopul prevenirii apariției unei practici neunitare, iar analiza deciziilor pronunțate oferă indicii referitoare la posibilitatea apariției unei practici neunitare din această perspectivă. Așa fiind, condiția noutății se verifică, devenind actuală cerința interpretării și aplicării normei de drept respective. 36. Textul art. 519 din Codul de procedură civilă mai prevede condiția ca Înalta Curte de Casație și Justiție să nu
DECIZIE nr. 17 din 13 iunie 2016 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru interpretarea art. 1, art. 21 şi art. 26 lit. h) raportat la art. 64 din Legea nr. 94/1992 , a dispoziţiilor art. 132, art. 138 alin. (5), art. 142, 148, 151 şi 152 din Legea nr. 62/2011 şi a prevederilor art. 229 alin. (4), art. 254 şi 268 alin. (1) lit. d) din Codul muncii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/277929_a_279258]