6,179 matches
-
LUMINA! De-abia se-ntrezărește lumina din adâncuri Aerul de-nălțimi e prins în păienjenișul de alge ce mă țes și re-țes în putreziciunea adâncului de unde strig: Dezgoliți-mi lumina! UNDE? Se contopesc izvoarele subterane fără putință de împotrivire pe nevăzute neauzite și nebănuite albii ascunse cum fără putință de-mpotrivire iubirea zăgăzuită rupe stăvilarele cu un torent nestăpânit rostogolindu-te... Unde? protejat copyro/viorela codreanu tiron Referință Bibliografică: Nu-mi lăsa timp... să mi te aduc aminte și încă 3 poeme / Viorela
NU-MI LĂSA TIMP... SĂ MI TE ADUC AMINTE ŞI ÎNCĂ 3 POEME de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369709_a_371038]
-
astăzi a căzut în păcatul uciderii cu voie sau fără de voie și a lepădat pe cel zămislit într-însa.... vindecă-i durerile, sănătate și putere trupului și sufletului dăruiește-i și cu înger de lumină păzește-o de toată năvălirea nevăzuților vrășmași...". Despre Apa sfințită sau Agheasma - mare și mică - lucrare sfințitoare a Duhului Sfânt Introducere Agheasma sau Sfințirea apei este slujba cel mai des săvârșită în viața creștinului. Cuvântul agheasmă desemnează atât apa sfințită, cât și slujba de Sfințire a
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI, INDICII ŞI REFERINŢE, NECESARE ŞI UTILE, DESPRE TAINA SFÂNTULUI BOTEZ CÂT ŞI DESPRE APA SFINŢITĂ SAU AGHEASMA – MARE ŞI MICĂ [Corola-blog/BlogPost/369681_a_371010]
-
atitudine plină de severitate și cu amărăciune în suflet îi răspundea mamei sale; dar dumneata ce ești mamă, cumva vreo baroneasă ? Cobori din familie de plugari ! Vedeam șocul simțit pe fața dânsei la ironia lui Nicu și brusc se făcea nevăzută, el continuând să aibă aceiași atitudine față de noi; de bunătate și prietenie. Simțeam că are un character original plămădit pe un spirit de observație. Alteori, i se umpleau ochii de lacrimi și cuprins de emoție cu o sensibilitate veșnic ascunsă
VECHI AMINTIRI DESPRE ION de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368007_a_369336]
-
vacanțele cele mari din anul 1982 și 1983, pe când Ion era professor la Liceul din Ianca, a organizat o tabără de creație cu elevii talentați din liceu tocmai în Munții Apuseni. Cum îi plăcea lui să colinde locuri necunoscute și nevăzute, la întoarcere a venit și mi-a povestit desire pitorescul acestor locuri, mai ales despre stațiunile Stâna din Vale și Padiș. Aici, toți elevii au desenat și pictat iarăși el la rândul său, nu numai că a supravegheat și a
VECHI AMINTIRI DESPRE ION de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368007_a_369336]
-
devreme. Deși îi știam atelierul curat și ordonat, acum ochii mei nu puteau percepe ceea ce văde. O dezordine totală; pe lângă toți pereții atelierului lui erau așezate tablouri, după tablouri. Unele mai vechi, știute de mine, altele mai noi; multe chiar nevăzute vreodată. Parcă era o revoluție între ele ! L-am întrebat puțin mirată; - Vrei să deschizi o nouă expoziție la anul ?! - Da de unde, răspunde el: vreau să le fac un mic inventar fiindcă nu știu ce am și ce nu mai am. Totul
VECHI AMINTIRI DESPRE ION de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368007_a_369336]
-
semăna a om dar parcă dădea a animal după copite doar că în mână ținea o tavă argintie cu un pocal pe ea. Nu zise nimic, puse mâna pe pocal de parca o fură și își potoli setea. Vietatea se retrăse-se nevăzuta precum apăru. Nu înțelegea ce se petrece dar se simțea bine, totul în jur era atât de ... moale. Se ridică de pe patul ce o atrăgea că un magnet și se duse la geam, un geam ... Citește mai mult VisulO până pe
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
semăna a om dar parcă dădea a animal după copite doar că în mână ținea o tavă argintie cu un pocal pe ea. Nu zise nimic, puse mâna pe pocal de parca o fură și își potoli setea. Vietatea se retrăse-se nevăzuta precum apăru. Nu înțelegea ce se petrece dar se simțea bine, totul în jur era atât de ... moale. Se ridică de pe patul ce o atrăgea că un magnet și se duse la geam, un geam ... X. MÂNTUIREA ÎI, de Borchin
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
și infinită. Forma nedefinită își va relua rostul ei, substanța primordială își va modifica alcătuirea, iar începutul va fi și sfârșit și continuitate, în nepieirea harului originar. Timpul își roade marginile, se topește în esența individuală îndreptată mereu către chipul nevăzut al genezei, o operă inteligentă în care ne manifestăm fără voia noastră și unde avem marele noroc de a-l trăi, de a-l revela în sunetul de aur al necuprinsului cosmic. Orizontul în care ne așezăm de-a lungul
ENIGMATICUL NECUPRINS de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368124_a_369453]
-
Cu dorul de ducă adânc încrustat... În haina sa verde, vara întreagă La soare cu drag și cu dor s-a uitat. Acum ea se simte pe gânduri căzută În brațele toamnei duios azi clipește Și zboară în vânt cântând nevăzută De doruri, speranțe, întruna vorbește. Sărută cu lacrimi ramuri stinghere Ce dezgolite stau într-o rugă spre cer Să le fie redată frunza cea verde Și două anotimpuri asta o cer. Stropii de ploaie înscrie-n ungherele Timpului nostru ce
IUBIREA CA DESTIN de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368131_a_369460]
-
îi auzi pe cei care își făceau reclamă în gura mare, strigând cât puteau: „Smochine proaspete, cafea ieftină...” și, îndată ce deschizi din nou ochii, tot peisajul dispare aducându-te, fără să vrei, direct în mileniul III, când piețarii se fac nevăzuți și în locul lor apar supermarket-uri cu parcările pline. Loc prosper cândva, Galațiul încă își plânge micii afaceriști, suportând cu un stoicism acru prezentul înțesat de gâfâitul mașinilor cu mulți cai putere, fumul greu al combinatului comunist, precum și actualele lui
PARFUM DE ANOTIMP TĂCUT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368121_a_369450]
-
castele Naiv și tardiv genunea își cată odihna-n taverne Se rotesc universuri în neștiută imensitate Avide înghit găurile negre explozii solare O altă explozie cosmică, pare fatalitate! Anunță ritos că umanitatea terestră dispare Ascult, ascult tăcut la vaietul astrelor nevăzute Stană și sfinții privesc absurde confruntări pământene Exultă frenetic în veacul ce n-are pic de virtute Puterea abjectă ce-a pus la cale conflicte obscene New York 1 noembrie 2015 Referință Bibliografică: La porțile cerului / Virgil Ciucă : Confluențe Literare, ISSN
LA PORŢILE CERULUI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368172_a_369501]
-
nimeni. Au fugit nălucile din răscruci. Nopțile sunt încinse și ard orice până și visele. Se sufocă lumea, se distruge pământul, plânge cerul de mila noastră. Sunt răni pe care le vezi și faci ceva să fie vindecate, sunt răni nevăzute și ce poți face? Văd oameni îndoiți de greutatea arșiței și-mbătrânirea se accentuează. Trece fierbințeala prin ziduri și parcă din zi în zi sunt tot mai subțiri. S-au pus pe ars case, căpițe de fân adunate numai cu
ARSITA IMPOVARARII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368150_a_369479]
-
Mi-a spus: „Să nu uiți: Iisus Hristos, Dumnezeu și Om este taina tainelor - Acest Iisus Hristos...“ Aceștia sunt părinții noștri. Cu toate că ne-au părăsit, din punct de vedere fizic, ei rămân în sufletele noastre și ne veghează în chip nevăzut. Nu trebuie să-i uităm. Pentru că ne-am uita rădăcinile. Iar cine nu are rădăcini, poate fi smuls la prima adiere de vânt. Ucenic al Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae, Părintele Constantin Galeriu avea preocuparea constantă pentru dialogul știință - religie, teologie
ÎMPLINIREA A DOISPREZECE ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A PĂRINTELUI PROFESOR CONSTANTIN GALERIU DE LA BISERICA „SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/368148_a_369477]
-
ochii lui îngroziți, de unde se afla, din spatele unui cărucior, protejat de umbră. Și călăul, acel Philbert Schirach, ofițerul neamț, conducător al ghetoului, în a cărui prezență nefastă Maor simțea fiori reci pe șira spinării și amețea ca de o lovitură nevăzută, fusese el însuși cel care apăsase pe trăgaci. Asta nu putea să-și scoată din minte Maor Gruber. Cu sufletul mutilat, el se întoarce în ghetou, după ce rătăcise pe străzi și ulițe, încercând să-și scoată din memorie imaginea crimei
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
și revelează ceea ce este caracteristic în cel întruchipat, la fel procedează și mânuitorul cuvântului, semnatarul bucoavnei despre care vorbim. Autorul portretelor humuite din slovă scoboară adânc în lumea lăuntrică a modelelor sale, cunoaște, cât e putință, cele văzute și cele nevăzute, ascunzișurile, cu tainele lor ce merită a fi știute. Înainte de a oficia modelajul, creatorul chipurilor străbate un lung și minuțios drum al aflării a ceea ce definește sursa inspiratoare. Cercetează cu acrivie, când este cazul, arhive și cancelarii, dar, totodată, stă
CHIPURI DE IERI ŞI DE AZI ÎN RAMA VEŞNICIEI, COLECŢIA „MEDIA CHRISTIANA”, SERIA „LUMINA”, A EDITURII BASILICA, 2015... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368174_a_369503]
-
spre sala de mese. La intrarea lui, s-a declanșat infernul. L-a început nu înțelegea nimic, apoi copiii au început să strige organizat și să bată cu lingurile și castroanele în mese în același ritm, părea că o mână nevăzută dirija tot vacarmul. Piticul după ce primise „bip-ul„ de la Mihai, vorbise cu băieții de încredere care erau și liderii incontestabili ai copiiilor, apoi declanșase demonstrația teribilă cu zgomot asurzitor. Mareșalul s-a uitat la copii, la personalul de serviciu care
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362578_a_363907]
-
mâine la canton, să vedem cum facem!... Pădurarul plecă. Plecară și țăranii, nu mai aveau curaj să-l înfrunte pe pădurar, care mai avea și arma asupra sa. Totuși, încărcară în grabă în sanie lemnele deja tăiate și se făcură nevăzuți pe plai la vale, spre casă. Pădurarul știa ce-i așteaptă pe țăranii a doua zi, când vor veni la el. Dar el nu plecă acasă chiar atunci, căci mai avea o treabă de făcut. Trebuia să urce muntele până la
CASA PĂDURARULUI (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362661_a_363990]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > PÂNZA NEVĂZUTĂ A SPERANȚEI Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 1374 din 05 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Până unde se întinde pânza nevăzută a speranței Încotro-și îndreaptă firele țesute cu neîntinare? Întrebări la care nimeni nu găsește un răspuns
PÂNZA NEVĂZUTĂ A SPERANŢEI de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362746_a_364075]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > PÂNZA NEVĂZUTĂ A SPERANȚEI Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 1374 din 05 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Până unde se întinde pânza nevăzută a speranței Încotro-și îndreaptă firele țesute cu neîntinare? Întrebări la care nimeni nu găsește un răspuns ferice Și cu toate-acestea, sufletul se-mbracă-n binecuvântare. Până când mai ticăie al inimii ceasornic ne-nțeles? Încotro-și trimite sunetele alungindu-se
PÂNZA NEVĂZUTĂ A SPERANŢEI de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362746_a_364075]
-
și minte-ncing o horă-n valea armoniei, Plină de iluzii, de idei și de-al creației freamăt dulce Iară inspirația se deschide - o imaculată floare, Pe altarul minții-și scutură petalele și-apoi... se duce. Însă-n suflet pânza nevăzută a speranței se întinde Și în mreje-armonioase, binecuvântate iar te prinde. Referință Bibliografică: Pânza nevăzută a speranței / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1374, Anul IV, 05 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Curelciuc Bombonica : Toate Drepturile
PÂNZA NEVĂZUTĂ A SPERANŢEI de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362746_a_364075]
-
al creației freamăt dulce Iară inspirația se deschide - o imaculată floare, Pe altarul minții-și scutură petalele și-apoi... se duce. Însă-n suflet pânza nevăzută a speranței se întinde Și în mreje-armonioase, binecuvântate iar te prinde. Referință Bibliografică: Pânza nevăzută a speranței / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1374, Anul IV, 05 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Curelciuc Bombonica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
PÂNZA NEVĂZUTĂ A SPERANŢEI de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362746_a_364075]
-
mătușa de odinioară, slabă la fire, fără personalitate, puțin comunicativă. Cât o schimbaseră adevărul despre Artemie și, în special, necazul cu fiică-sa! În glas, i se bănuia și o atitudine cu tentă ostilă față de cei din jur, văzuți și nevăzuți, cărora ar fi vrut, parcă, să le spună că ea, ea, cea înșelată, cea perdantă altădată, era acum câștigătoare! Da. Dar nu e prea târziu?! se pomeni gândind cu voce tare Mira. Noroc avu că Marieta n-o auzi, turuindu
CAPITOLUL 16 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370097_a_371426]
-
în fapt, încălcări ale legilor nescrise, considerate sacre, transmise oral din generație în generație. Mama a fost cea care a transmis copiilor teama față de puterea celui care a creat acest ”tot” al văzutului, ca materie în continuă transformare și al nevăzutului, ca idee în universul profund și viu. Putem spune însă că omul satului, în lunga sa evoluție, a tot fost înzestrat cu trăsături deosebite printre care înțelepciune, blândețe, dreptate,bunătate. Caracteristici ce l-au făcut să domine în timpul atât de
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
de măr. Florile albe de măr sunt un simbol pentru această sărbătoare, dar și o frenezie a unui început care nu se va sfârși niciodată. Taina ajunului nașterii Domnului va rămâne un miracol al petrecerii neîntrerupte a creștinului cu lumea nevăzută și neștiută de dincolo. Trăirile acestor zile nu se pot descrie, iar puterea omului nu va putea înțelege niciodată, în adevăratul lor sens, cele șapte acte ritualice de comunicare cu realitatea divină, care pecetluiesc legătura dintre divinitate și om: botezul
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
și setea-mi de tine, Ce mi-a cuprins întregul univers. Mă-nvart ușor, printre atâtea flori, Ce multe stau să cadă, Pe covorașul verde, al ierbii, Cu stropi de apă, aduși de noapte, Cea care, m-acoperă cu vălu-i nevăzut, uneori, Făcând, ca să mă pierd, în labirintul întunecat, Fiindu-mi greu, ca să ajung la tine. Dar azi, întrebările-au fost puse, Răspuns am dat, cu-emoții de adolescent, Fiindu-mi și mai dor de tine. Acompaniat și însoțit de-atâtea
RUGĂMINTE FLORILOR de COSTI POP în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370228_a_371557]