2,731 matches
-
comerciale și bănci. Au profitat de pe urma creșterii arenzilor ca proprietari de pământ. În 1749, la Paris, tot cei care aveau un venit de peste o jumătate de milion de livre erau nobili. În porturile ca Bordeaux, burghezia era mai bogată decât nobilimea locală. Burghezii nu aveau titlu nobiliar și nici nu erau țărani sau muncitori urbani. Se implicau în industrie. Negustorii se numărau printre burghezii bogați, comerțul exterior fiind în Franța cel mai dinamic sector economic, cu o creștere a volumului schimburilor
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
proveneau din rente și veniturile proprietăților funciare. Burghezia deținea un sfert din pământ în Franța și posedă și drepturi senioriale, fiind o formă de proprietate care putea fi cumpărată de oricine. 15% dintre seniori erau burghezi. Burghezia nu se opunea nobilimii și nu contesta sistemul de privilegii până în 1788. Acceptă valorile nobiliare și dorea să se bucure de sistemul de privilegii, prin dobândirea unui titlu nobiliar pentru care tot se străduiau să le obțină. Majoritatea funcțiilor care confereau titlu nobiliar cereau
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
de secretar al regelui, care conferea direct noblețea ereditară. Negustorii care făceau averi uriașe îi concurau pe nobili abandonând comerțul cât mai curând posibil și investind banii în terenuri, funcții, rente, întrucât comerțul era considerat nedemn sau dezonorant. Burghezia și nobilimea au devenit membre ale unei elite unice, avute, existând prea puțină ostilitate burgheză față de nobilime. Dacă burghezia era cea mai bogată componentă,țărănimea era cea mai numeroasă. Circa 85% din populația Franței trăia în mediul rural și majoritatea o alcătuiau
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
concurau pe nobili abandonând comerțul cât mai curând posibil și investind banii în terenuri, funcții, rente, întrucât comerțul era considerat nedemn sau dezonorant. Burghezia și nobilimea au devenit membre ale unei elite unice, avute, existând prea puțină ostilitate burgheză față de nobilime. Dacă burghezia era cea mai bogată componentă,țărănimea era cea mai numeroasă. Circa 85% din populația Franței trăia în mediul rural și majoritatea o alcătuiau țăranii. Dețineau 25-45% din suprafețele de teren. Era un mic strat de 600 000 de
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
decis constituirea Stărilor Generale. Primele două ordine privilegiate dispuneau de un număr mai mare de voturi decât starea a treia. Conducătorii burgheziei ai stării a treia n-au acceptat și au luptat împotriva aristocraților, militând pentru egalitate și desființarea privilegiilor nobilimii și clerului și instaurarea unui sistem în care se promovau în funcțiile superioare după merit și nu după origine, în care toți să plătească impozite după aceleași norme și în care toți să fie egali în față legii. În lupta
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
care să inspire cu încredere celor care acordau împrumuturi. O parte din banii percepuți ca impozite nu ajungeau la rege. Astfel, fără o restabilire a controlului asupra finanțelor, nici o reforma fundamentală nu putea fi realizată. Chiar și dacă clerul și nobilimea ce beneficiau de privilegii și scutiri ar fi plătit impozite, deficitul nu putea fi redus. Jacques Necker, un bancher protestant din Geneva, a fost numit director general al finanțelor, pentru cunoștințele sale în domeniul financiar și pentru abilitatea să de
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
moțiunii, numai un singur vot a fost contra ulterior. Regele susținea că nici un impozit nu va mai fi impus fără consimțământul reprezentanților națiunii, "les lettres de cachet" vor fi abolite și va fi inițiată libertatea presei. Nu permitea că privilegiile nobilimii și clerului să fie discutate în comun și urmau să fie desființate vămile interne, la gabelle et la corvee. Dar Starea a Treia nu era satisfăcută, astfel, regele a ordonat deputaților să se disperseze și să se întrunească separat. 151
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
cantoanelor, orașelor și comunelor au fost abolite. Toți cetățenii erau eligibili în toate funcțiile, indiferent de origine. La terminarea ședinței de la ora 2 dimineață în ziua de 5 august, deputații au sărbătorit victoria. Decretele din august au marcat sfârșitul puterii nobilimii și al privilegiului înnăscut, instaurând o societate bazată pe egalitatea civilă, toți francezii având aceleași drepturi și îndatoriri, având acces la orice profesie (benefic mai ales pentru burghezia care era mult mai bine instruită), un funcție de abilitățile acestora, și plăteau
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
inspirație pentru liberalii din întreaga Europă în secolul al XIX-lea. Regele nu a împărtășit entuziasmul general pentru schimbările care se desfășurau. La 5 august, i-a scris arhiepiscopului din Arles că nu va consimți niciodată la spolierea clerului și nobilimii și că nu va ratifica decretele prin care sunt jefuite. Nu putea utiliza forța împotriva Adunării pentru că nu mai putea conta pe armată, astfel încât a adoptat o politică de ne-cooperare refuzând să promulge decretele din august, Declarația drepturilor. A
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
perioadă Mozart compune într-un ritm neobișnuit, lucrează cu obstinație la splendidele cvartete dedicate lui Haydn și la opera "Nunta lui Figaro", după o piesă a lui Beaumarchais, operă revoluționară, ca muzică și conținut istoric, reușind să depășească dificultățile din partea nobilimii. În timp ce Mozart termină compoziția operei Don Giovanni, tatăl său se îmbolnăvește și moare la 28 mai 1787. Leopold a jucat un rol important în educația muzicală a fiului său, instruindu-l încă din copilărie și contribuind astfel la dezvoltarea geniului
Wolfgang Amadeus Mozart () [Corola-website/Science/297669_a_298998]
-
atins în 1297, când aceștia au înființat Parlamentul Irlandei. În prima jumătate a secolului al XIV-lea însă, foametea și ciuma din Europa, care au dus și la intensificarea rebeliunilor conducătorilor gaéli care încercau să recucerească pământurile bogate acaparate de nobilimea normandă și , au condus la declinul puterii normande, cu timpul autoritatea engleză restrângându-se la o zonă fortificată în jurul Dublinului. Normanzii din afara acestei regiuni au fost în timp asimilați de irlandezii autohtoni, preluând de la aceștia limba irlandeză, dar și obiceiurile
Irlanda () [Corola-website/Science/297681_a_299010]
-
Angliei a unui lord-locțiitor din afara familiei și chiar din afara insulei. După mai multe conflicte, Irlanda a intrat în întregime sub dominație engleză la începutul secolului al XVII-lea, la sfârșitul domniei Elisabetei I și la începutul domniei lui Iacob I. Nobilimea irlandeză care a acceptat în cele din urmă autoritatea Londrei era însă predominant catolică, în timp ce noii coloniști ce veneau din Anglia erau protestanți și erau favorizați la alegerea în structurile de putere din Irlanda. La 1640, Parlamentul irlandez era dominat
Irlanda () [Corola-website/Science/297681_a_299010]
-
detronarea în Revoluția Glorioasă din 1688, el fiind înlocuit de parlamentariștii englezi, susținuți de olandezi, cu Wilhelm de Orange. Deși susținut de Franța lui Ludovic al XIV-lea, Iacob al II-lea a fost înfrânt, și odată cu el și visurile nobilimii irlandeze de redobândire a vechilor privilegii. Capitularea iacobiților catolici irlandezi la Limerick în 1691 a marcat începutul unei perioade de dominație protestantă, în care puterea în țară a aparținut unei minorități de nobili și clerici protestanți anglicani, singurele categorii ce
Irlanda () [Corola-website/Science/297681_a_299010]
-
Poloneze, în 1596, când regele Sigismund al III-lea de Vasa a mutat curtea din Cracovia în Varșovia. În anii următori orașul s-a extins până la suburbii. Câteva districte private independente au fost stabilite, proprietățile aristocraților și cele ale micii nobilimi erau conduse după propriile reguli. De trei ori, între anii 1655 și 1658 orașul a fost sub asediu. În 1700, Marele Război Nordic a izbucnit. Orașul a fost asediat de mai multe ori și a fost obligat să plătească dări
Varșovia () [Corola-website/Science/296628_a_297957]
-
de Paris al Estului. Varșovia a rămas capitala Federației Polonezo-Lituaniene până în anul 1795, când orașul a fost anexat de către Imperiul Prusac și transformat în capitala provinciei Prusiei de Sud. Eliberat de armata lui Napoleon în 1806, Varșovia a devenit capitala nobilimii nou create a Varșoviei. În urma Congresului de la Viena din 1815, Varșovia a devenit centrul Congresului Polonez, o monarhie constituțională sub o unire proprie cu Imperiul Rus. Universitatea Regală a Varșoviei a fost creată în anul 1816. Datorită violării repetate a
Varșovia () [Corola-website/Science/296628_a_297957]
-
Bistrița și Sighișoara), construcția unor noi cetăți de piatră sunt doar câteva dintre măsurile inițiate de regalitate. Pe fondul procesului de reconstrucție se fac resimțite, începând cu a doua jumătate a veacului al XIII-lea, tendințe centrifuge în sânul marii nobilimi maghiare și, în special, a voievozilor Transilvaniei. În timpul voievodului Roland Borșa (1282-1294) și al urmașului său Ladislau Kán al II-lea (1294-1315), stările au instaurat un regim congregațional, menționat în izvoare ca "regnum Transilvanum", autonom față de Regatul Ungariei. Aceste evenimente
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
Valachorum. Cauza principală a răscoalei a constituit-o nerespectarea dreptului de strămutare de pe o moșie pe alta, a dreptului de moștenire a iobagului, și dijma episcopală. O consecință a revoltei țărănești a fost semnarea actului constitutiv al uniunii între marea nobilime, cler, orășenii sași și răzeșii secui Unio Trium Nationum. Un impact masiv asupra societății transilvănene l-a avut și răscoala țărănească în Regatul Ungariei contra nobilimii feudale din 1514 condusă de secuiul din mica nobilime Gheorghe Doja. Decesul prematur al
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
O consecință a revoltei țărănești a fost semnarea actului constitutiv al uniunii între marea nobilime, cler, orășenii sași și răzeșii secui Unio Trium Nationum. Un impact masiv asupra societății transilvănene l-a avut și răscoala țărănească în Regatul Ungariei contra nobilimii feudale din 1514 condusă de secuiul din mica nobilime Gheorghe Doja. Decesul prematur al regelui Matei Corvin, marea răscoala țărănească de la începutul secolului XVI și ofensiva militară masivă a Imperiului Otoman spre centrul Europei, concretizată prin victoriile înregistrate de turci
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
constitutiv al uniunii între marea nobilime, cler, orășenii sași și răzeșii secui Unio Trium Nationum. Un impact masiv asupra societății transilvănene l-a avut și răscoala țărănească în Regatul Ungariei contra nobilimii feudale din 1514 condusă de secuiul din mica nobilime Gheorghe Doja. Decesul prematur al regelui Matei Corvin, marea răscoala țărănească de la începutul secolului XVI și ofensiva militară masivă a Imperiului Otoman spre centrul Europei, concretizată prin victoriile înregistrate de turci la Belgrad (1521), Petrovaradin (1526) și la Mohács (29
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
lui Cazimir, datorită lipsei de moștenitori, tronul Poloniei a fost ocupat de monarhi din casa Anjou, luând sfârșit, astfel, perioada Piaștilor. În anul 1370 Ludovic I al Ungariei a fost încoronat ca rege al Poloniei. În timpul domniei sale a început supremația nobilimii în viața politică a țării. Nobilimea a primit primul privilegiu general în Košice, în 1374. După moartea lui Ludovic d'Anjou, în 1382, a început cea mai lungă perioadă de interregn din istoria Poloniei. În cele din urmă, fiica lui
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
tronul Poloniei a fost ocupat de monarhi din casa Anjou, luând sfârșit, astfel, perioada Piaștilor. În anul 1370 Ludovic I al Ungariei a fost încoronat ca rege al Poloniei. În timpul domniei sale a început supremația nobilimii în viața politică a țării. Nobilimea a primit primul privilegiu general în Košice, în 1374. După moartea lui Ludovic d'Anjou, în 1382, a început cea mai lungă perioadă de interregn din istoria Poloniei. În cele din urmă, fiica lui Ludovic, Jadwiga de Anjou, a fost
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
și emigrarea evreilor a adus beneficii într-un stat în curs de dezvoltare. Cea mai mare creștere a numărului evreilor a avut loc în secolul XIX, când ei au constituit 7% din întreaga populație poloneză. În general, regii Poloniei și nobilimea erau amabili cu evreii, pe când țărănimea și Biserica Romano-Catolică nu. În timpul existenței statului unit polono-lituanian, în secolul al XVI-lea Polonia a devenit monarhie electivă, a cărui rege era ales pe viață. La moartea acestuia se organizau alegeri. Această situație
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
moștenitor. Nefiind stabilită nici o metodă de alegere a regelui, în această eventualitate, a fost nevoie de mai mult timp pentru a decide metoda de alegere a noului rege. În final, după lungi dezbateri, s-a decis să se permită întregii nobilimi poloneze să aleagă un nou rege. Nobilimea s-a adunat în Varșovia și a votat într-o „alegere liberă”, vot ce s-a efectuat după moartea regelui. Primele alegeri poloneze au avut loc în 1573. Patru oameni au fost candidați
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
a regelui, în această eventualitate, a fost nevoie de mai mult timp pentru a decide metoda de alegere a noului rege. În final, după lungi dezbateri, s-a decis să se permită întregii nobilimi poloneze să aleagă un nou rege. Nobilimea s-a adunat în Varșovia și a votat într-o „alegere liberă”, vot ce s-a efectuat după moartea regelui. Primele alegeri poloneze au avut loc în 1573. Patru oameni au fost candidați pentru rege: Henric de Valois ("Henryk Walezy
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
de Valois a părăsit tronul Poloniei după doar patru luni de domnie, după ce a primit vestea morții fratelui său, care l-a numit moștenitor. Henric a devenit rege al Franței sub titlul de Henric III. Această mișcare a surprins majoritatea nobilimii, deoarece în timpul conducerii lui Henric economia Poloniei s-a dezvoltat. După 1569 uniunea statală polono-lituaniană a suferit o serie de invazii tătărești, care aveau drept scop a prăda, a jefui și a prinde sclavi. Zona limitrofă de la sud-est a fost
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]