2,252 matches
-
autorului” (p. 21). Toate precizările făcute la „intrările” din cadrul indicelui de nume sunt valabile și la Întocmirea bibliografiei; când avem nume compuse și unite prin cratimă, le ordonăm după primul cuvânt: Papadat-Bengescu, Hortensia; numele autorilor francezi care au particula de noblețe La sau Le vor fi trecuți la litera L: La Rochefoucauld, François; Le Bon, Gustave ș.a. Unele edituri impun ca, la Întocmirea bibliografiei, anul de apariție să fie trecut, Între paranteze rotunde, imediat Între autor și titlu. Exemplu: Ferréol, Gilles
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
mai multe localități, se menționează toate localitățile respective: Mioara Avram, Cuvintele limbii române Între corect și incorect, Cartier, București-Chișinău, 2001. Tullio De Mauro, Dizionario italiano, Paravia Bruno Mondatori Editori, Milano-Torino, 2000. 8. În cazul numelor care au o particulă de noblețe (De, În cazul de față), la stabilirea ordinii alfabetice se ține cont de această particulă: COR. Clasificarea ocupațiilor din România, Meteor Press, București, 2003. Tullio De Mauro, Dizionario italiano, Paravia Bruno Mondatori Editori, Milano-Torino, 2000. Dicționar enciclopedic, vol. I-V
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
descurcăm cu forțele proprii (potrivit principiului puterii și al darwinismului social). Alții, aflați în fața aceleași fundamentale dileme și cruciale opțiuni, consideră că între elementele esențiale ale vieții noastre sunt relațiile umane, comunitatea cu cei asemeni nouă. Ele ne dau consistență, noblețe și forță de a trăi. Privit din punctul acestora de vedere, individualistul luminat "trăiește din ce în ce mai mult ca un străin printre străini, mistuit de un dor deznădăjduit după un atașament pe care propria sa gândire l-a distrus" (Scruton, 2011, p.
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
adune poeziile într‐ un volum tipărit, așa că rămăsese tot... fostul funcționar de la Casa Națională, însă pensionat. Aici activitatea lui se încheiase rotund... Îmbătrânise, avea în toată înfățișarea ceva de pârloagă spelbă, sărăcită de vânturile lui noiembrie. Atunci i‐am văzut noblețea obosită a ochilor și i‐ am întâlnit cu adevărat privirea. Mi‐ a zâmbit pentru întâia oară, dar și pentru ultima dată, deoarec e el avea curând să se ducă, iar eu să rămân aici, ca să‐i întârzii surâsul ce avea
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
dând curs dorinței tatălui său de a-i continua cariera de om de afaceri, cea de a-și cultiva detașat și discret interesul pasionat pentru artă, în primul rând pentru muzică, alegând o existență contemplativă, nu lipsită de distincție și noblețe, în sfârșit opțiunea pentru viața mondenă a păturii sociale căreia îi aparținea prin naștere. O viață în lumea afacerilor nu l-a atras pe tânărul Ludwig. El nu avea aptitudini pentru a se impune în confruntarea cu alții, într-o
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
istorie: Vasile Harea, „Nistru”, 1990, 6; Mihai Lozbă, Vasile Harea, ALIL, seria B, t. XXXII, 1988-1991; Titus Raveica, Memoria amfiteatrelor, I, București, 1994, 149-153; Sorina Bălănescu, Centenar Vasile Harea, CRC, 1995, 6; Andrei Stratulat, „Basarabia pe drumul Unirii”. Document despre noblețea martorului, RR, 1995, 2; Vlad Chiriac, Să nu părăsim făclia și scutul care ne-au mai rămas: neamul, „Magazin bibliologic”, 1995, 1-2; Busuioc, Scriitori ieșeni (1997), 187-189; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 153. Vl.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287413_a_288742]
-
sau încearcă să fie monodirecționale și specific uniforme; ele vor să evite pe cît posibil ambiguitatea. Nu și literatura care, din contră, încearcă să ofere numeroase posibilități de sens și interpretare. Eu cred că tocmai această multitudine de sensuri prefigurează noblețea armonioasă a întregului, aducînd literatura și celelalte arte în vecinătatea Divinității". Legătura dintre doctrina speranței a lui Pieper și universul literaturii dominat de înfrîngere, imperfecțiune și precaritate este confirmată și se constituie drept substructura indispensabilă a marii literaturi din toate
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
efectivă de răspundere crește cu rangul". Se știe că Diderot, în Enciclopedie, a fost între primii care a lăudat cu îndreptățire meseriile, a pledat pentru reabilitarea meșteșugarilor, a lucrătorilor productivi în contra prejudecăților epocii care le socoteau drept josnice, lipsite de noblețe. A fost un demers care nu a prins cu adevărat rădăcini nici în vremurile globalismului capitalist atotbiruitor. Și cauza, cum cu adîncime o evidențiază eseistul, nu este că n-ar fi oameni care să prețuiască inteligent și drept munca material
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și periodice în limba română. Versurile lui, ca și traducerile din poezia lui Schiller, apărute între 1839 și 1863 în „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, dar needitate în volum, au o menire identică: mobilizarea conștiinței naționale. Se invocă aici noblețea originilor, sunt preamărite virtuțile patriotice ale înaintașilor pilduitori, se face apel la demnitate, unitate. Aproape de rigoare în epocă, imaginile ceremonios-convenționale, limbajul latinizant apar și la M. Repere bibliografice: A.A. M.[Aurel A. Mureșianu], Iacob Mureșianu, Brașov, 1913; Iuliu Moisil, Figuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288313_a_289642]
-
celor puternici, iar celor puternici pentru a modera antagonismul provocat în rîndul celor slabi de dominarea lor. Multe dintre minciunile spuse de către cei aflați la putere pentru a-i induce în eroare pe cei slabi nu au nici o nuanță de noblețe, însă există și unele care intră în categoria pe care unii traducători ai lui Platon (1935:99) au numit-o "minciuna nobilă" (cf. Bok 1978:165-170, 305-306). Aceste minciuni spuse "pentru binele publicului", după cum le definește Bok, pot aparține unui
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
interioară principiul ordonator al întregii noastre vieți. Aceasta dă consistență și sens până și trupului nostru exterior, cu care, fără îndoială, trebuie să ne măsurăm în experiența de zi cu zi. Acesta este lucrul cel mai important în viață, căci «Noblețea acestei vieți se transmite de la cel ce a știut să o trăiască spre apropiații săi». În sfârșit, nu putem să trecem peste o înțeleaptă cugetare a lui Isus, ce ne poate fi de folos ori de câte ori trecem prin momente de solitudine
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
și Societății Numismatice Române. Lipsa de originalitate în conceperea reversului medaliilor actuale, la care ne-am referit în capitolul dedicat unor personalități din această lucrare, credem că revine și inițiatorilor. Aceștia, deși au făcut un act de cultură de o noblețe aparte, s-au limitat la preluări și adaptări în realizarea reversului medaliilor respective. Această practica ne duce cu gândul la una dintre ideile marelui om de cultură Mihail Kogălniceanu în raport cu creația originală, exprimată încă din 1840, în cunoscuta „Introducție” cu
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
această istorisire autobiografică, profund intimistă, un adevărat roman inițiatic, ce stă sub semnul recunoștinței. Iar figura reverată a filosofului ni se destăinuie și ea așa cum, poate, puțini l-au cunoscut, într-o ambianță familiară, binevoitoare și afectuoasă, respirînd încredere, eleganță, noblețe. De-a lungul paginilor, se creionează un univers conținut într-un loc magic, în care libertatea fiecăruia și atenția pentru celălalt sunt singurele reguli, un paradis (artificial) în care inițierea intelectuală, sentimentală, sexuală se desăvîrșește, adesea alimentată de droguri dure
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și Societății Numismatice Române. Lipsa de originalitate în conceperea reversului medaliilor actuale, la care ne-am referit în capitolul dedicat unor personalități din această lucrare, credem că revine și inițiatorilor. Aceștia, deși au făcut un act de cultură de o noblețe aparte, s-au limitat la preluări și adaptări în realizarea reversului medaliilor respective. Această practică ne duce cu gândul la una dintre ideile marelui om de cultură Mihail Kogălniceanu în raport cu creația originală, exprimată încă din 1840, în cunoscută „Introducție” cu
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
Minorilor 2. În aceste zile, un frate cu numele Francisc, din Ordinul Minorilor, al cărui întemeietor a fost, a început să strălucească prin minuni în orașul Assisi. Se povestește în conformitate cu ceea ce chiar s-a întâmplat. Acest Francisc era renumit pentru noblețea originii sale, însă a devenit mult mai strălucitor prin corectitudinea moravurilor. După ce și-a petrecut copilăria în nevinovăție, a început să mediteze mai mult asupra ademenirilor acestei lumi, la deșertăciunea lucrurilor pământești și să reflecteze permanent la faptul că acestea
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
este datat de cronicar la 1234. Despre viața și opera acestui călugăr, cf. RICHARD VAUGHAN, Matthew Paris, Cambridge, 1958. 14. [În anul Domnului 1234] Predicatorii și Minorii, care aleseseră sărăcia și umilința de bună voie, s-au ridicat la atâta noblețe, ca să nu-i spunem aroganță, încât își dau tot interesul ca să fie primiți în mănăstiri și în orașe cu procesiuni solemne, cu steaguri, cu lumânări aprinse și cu lume îmbrăcată de sărbătoare; le-a fost acordat privilegiul de a oferi
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
împotriva acelor homines novi (= cavalerii Fortunei)153 și a susținătorilor lor, Augustus în primul rând, nu e exprimată formal, aceasta este totuși clar și categoric implicită: cavalerii noi fie ei și ai banilor, dar cu siguranță a Fortunei sunt în contrast cu noblețea lui foarte veche. Dacă se are în vedere că întreaga elegie (Tristele, IV, X) este dedicată Posterității și constituie, de aceea, până la un anumit punct testamentul inclusiv politic al lui Ovidiu, care aici intenționează să privească dincolo de situația lui de
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
moștenită, dar și de scopul suferinței și martiriului lui. Este evidentă luarea sa de poziție polemică față de cele înfăptuite de Augustus și de creaturile acestuia. Implicit aceasta este subliniată și de insistența cu care Ovidiu scoate în evidență nota de noblețe de viță veche nu numai față de el însuși, ci și față de (aproape) toți prietenii destinatari ai scrisorilor lui din exil. În acest sens, e interesant de observat că lumea prietenilor lui Ovidiu este (aproape) cu toul diversă de lumea prietenilor
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Compasiunea lui Rufus pentru exilarea lui Ovidiu se explică perfect datorită gradului apropiat de rudenie care-l lega de poet, prin Fabia. Dar afinitățile dintre Ovidiu și Rufus erau sporite de altele nu mai puțin importante, de exemplu: legături de noblețe, dacă se ține cont că și Rufus trebuie să fi fost un arisocrat, cum pare să dezvăluie posesia moșiei de la Fundi 172; în plus, și rudenia cu Paulus Fabius Maximus, de ilustră stirpe foarte veche, ne-ar sugera că Rufus
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
aflăm în familie, mai precis, în familia lui Paulus Fabius Maximus și a apropiaților săi178. Nu am putea spune, însă, că Celsus este nobil din naștere și cu atât mai puțin că este nobil de viță veche: se pare că noblețea sa nu era de blazon, ci de suflet, de spirit; cum ni se pare că Ovidiu vrea să sugereze când afirmă că Celsus jura că va veni la Tomis, cu condiția ca Maximus să-i permită să întreprindă o călătorie
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
căminul lui Maximus și nu ar fi fost pe locul al doilea după nici unul dintre prietenii acestuia (nobili), chiar dacă nu censul, nici numele ilustru al strămoșilor, ci integritatea și inteligența îi fac pe oameni mari179. De data aceasta, conceptul de noblețe și aristocrație ovidiană pare a fi dat peste cap. Se poate presupune însă că aici sulmonezul punea accentul pe calitățile lui Celsus care derivau din apartenența sa la același cerc de prieteni ai lui Paulus Fabius Maximus 180. În anul
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și inimile acestor "diri Getae", cu atât mai mult același lucru trebuie să se întâmple și în orașul ausonic (Roma), și pe bună dreptate și în inima mereu tandră a lui Cotta Maximus, ale cărui mores sunt de o înaltă noblețe: Volesus, de la care provine numele patern, și Numa, strămoș matern. Demn descendent din această linie de strămoși (cărora li se adaugă prin alianță numele celor din familia Cotta), trebuie să cugete că priește tradiției lor să ajute un prieten căzut
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
lor să ajute un prieten căzut (v. 103-110). Aici reapare un element care a fost evidențiat în repetate rânduri: exaltarea nobleței străvechi a destinatarilor scrisorilor ovidiene, în contrast subînțeles și uneori explicit, dar întotdeauna clar și semnificativ -, cu lipsa de noblețe a acelor homines novi ai lui Augustus, inclusiv a împăratului în persoană. Trebuie să subliniem faptul că Ovidiu stabilește o linie clară de tradiție spirituală între strămoșii nobili și neamul lor actual: nu numai descendență fizică, așadar, ci mai ales
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
să-mi acorde un loc mai bun pentru bietul meu exil. Momentul e cum nu se poate mai propice pentru această intervenție afirmă Ovidiu. Augustus și Livia sunt fericiți. Germanicus își demonstrează prematur curajul. Drusus arată o vigoare egală cu noblețea sa. Nurorile, nepoții și fiii nepoților, toți membrii familiei lui Augustus sunt în starea cea mai înfloritoare... Ce contrast strident între această descriere paradisiacă despre bunăstarea familiei imperiale și adevărata situație a fiecărui membru al acestei familie și a prietenilor
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
să te aprobe întotdeauna!". Se pare că aici Ovidiu îi atribuie lui Cornelius Severus însuși origini regale. Așadar, eposul său carmen regale s-ar situa pe linia tradiției autorului însuși. Și aici avem de-a face cu aceeași exaltare față de noblețea antică, cu atât mai mult cu cât originea era de-a dreptul regală. Pe Sulmonez îl mâhnește depărtarea de Roma și de prieteni, lipsa unui teren pe care să-l poată cultiva cu propriile mâini... ar fi dispus până și
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]