5,297 matches
-
sănătate mintală, fie ca nebunie. Acest punct de vedere care depășește cadrul psihiatriei clinice este propriu psihopatologiei care urmărește „să vadă” dincolo de fenomenele psihice morbide, semnificația interioară a nebuniei ca trăire sufletească interioară. Să încercăm să explicăm acest lucru. Atât normalitatea cât și anormalitatea le surprindem prin manifestările lor exterioare. Ele reprezintă, așa cum spuneam, organizarea, dar și modul de a fi al persoanei umane. Și într-un caz și în altul, persoana se manifestă prin conduite, acțiuni, reacții, comportamente, comunicare, model
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
așa cum spuneam, organizarea, dar și modul de a fi al persoanei umane. Și într-un caz și în altul, persoana se manifestă prin conduite, acțiuni, reacții, comportamente, comunicare, model de gândire etc. Fiecare dintre acestea sunt însă caracteristice atât pentru normalitate, cât și pentru anormalitate. În ce constau ele? Plecând de la observația clinică a bolnavilor psihici, psihiatria delimitează, definește, descrie și clasifică „formele anormalității” dându-le o denumire și atribuindu-le o anumită semnificație specifică. În acest proces, de elaborare mintală
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
purtătoarele semnificației stării de anormalitate psihică ale nebuniei, considerată ca boală psihică. Reflecția filozofică este însă singura care poate „vedea” dincolo de formele obiectivate, sensurile adânci, ascunse ale transformărilor naturii ființei umane. „Simptomele” bolii psihice sunt expresia obiectivată a transformării structurilor Normalității în fenomenele psihice morbide specifice stării de anormalitate. Prin aceasta ele sunt expresia „negării de sine”, a negativității naturii sufletești a persoanei umane 5. Dar simptomele care exprimă fenomenele psihice morbide nu sunt reductibile numai la „negarea normalului”, ci, în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
negării de sine”, a negativității naturii sufletești a persoanei umane 5. Dar simptomele care exprimă fenomenele psihice morbide nu sunt reductibile numai la „negarea normalului”, ci, în egală măsură, ele vor „înlocui normalul cu anormalul”, prin urmare se vor substitui Normalității. Prin aceasta ele exprimă o restructurare a ordinii interioare a ființei umane, o înlocuire a „ordinii normalității” cu „ordinea anormalității”. Gândind în felul acesta simptomatologia clinico-psihiatrică, vom descoperi că „simptomele bolii psihice” reprezintă materialul din care, din punct de vedere
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
morbide nu sunt reductibile numai la „negarea normalului”, ci, în egală măsură, ele vor „înlocui normalul cu anormalul”, prin urmare se vor substitui Normalității. Prin aceasta ele exprimă o restructurare a ordinii interioare a ființei umane, o înlocuire a „ordinii normalității” cu „ordinea anormalității”. Gândind în felul acesta simptomatologia clinico-psihiatrică, vom descoperi că „simptomele bolii psihice” reprezintă materialul din care, din punct de vedere epistemologic, se constituie „discursul (contextul) alteralității” sau al „negativității ființei umane”. Simptomul depășește astfel cadrul criteriologic al
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
descifreze semnificația alteralității conștiinței bolnavului psihic, în raport cu logica realității. El este chemat să descifreze sensul unei „alte realități umane” plecând de la experiența istorică reprezentată prin idei, teme și valori care reprezintă reperele căutării de sine. Evaluarea „nebuniei” se face în raport cu „normalitatea” ca stare de echilibru sufletesc. Dar dincolo de aspectele pur biologice ale bolilor, de cunoștințele oferite de condițiile lor naturale, trebuie surprinse și „faptele de cultură care li se adaugă” (J. Starobinski). Boala mintală nu va rămâne o temă pură și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ale „umanului”. Ea va prelua obiectul de la psihiatrie, modelul de gândire și metodele de la psihologie și filozofie, iar atitudinea față de obiectul cunoașterii de la psihanaliză. Odată constituită, psihopatologia își va organiza „direcțiile de cunoaștere” în următoarele sectoare: a) Psihopatologia generală: studiază normalitatea și anormalitatea psihică, doctrina bolii mintale, conceptele și limbajul său științific, discursul epistemic etc. b) Psihopatologia clinică: studiază procesele de „organizare” și „dezorganizare” ale sistemului personalității (aparatul psihic), fenomenele psihice morbide reprezentate prin tulburările proceselor psihice, simptomele și sindroamele psihopatologice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
K. Jaspers ne oferă un cadru lărgit, introducând conceptul de experiență clinico-psihiatrică. Aceasta îmbogățește considerabil cadrul strict medical al examenului clinic. K. Jaspers pune în discuție conceptul de boală ca pe o abatere de la medie, considerată ca reprezentând valorile de normalitate. Abaterea poate fi staționară, fapt care conduce către conceptul de sănătate mintală, sau dimpotrivă, abaterea poate interesa „procesul vital”, implicând, în cazul acesta modificări de ordin funcțional, având ca rezultat apariția stării de boală psihică. Este pus, în felul acesta
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acesta, în raport de comparație, normalul cu patologicul, respectiv, starea de sănătate cu starea de boală. Se demonstrează astfel că cele două concepte sunt inseparabile, ele având caracter de complementaritate. Faptul este esențial în înțelegerea persoanei atât în stare de normalitate, cât și de boală psihică, așa cum se poate vedea mai jos: fig. p. ms. 29 Abaterea de la medie Abaterea staționară (anomalii de stare) Abaterea procesului vital Abaterea indiferentă (sănătate Abaterea însoțită de o slăbire a funcțiilor vitale cu caracter de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
aspectul longitudinal al vieții psihice, în sensul de înțelegeri genetice sau înțelegere a unei „psihopatologii comprehensive”. Psihopatologia ca domeniu al științelor umane este o „antropologie clinică” ce privește fenomenul psihic morbid. Obiectul ei este ființa umană ca „persoană diferită” în raport cu normalitatea psihică a celorlalte persoane. Nebunia sau starea de alienație mintală este considerată ca un „accident” psihobiologic al persoanei respective, iar din punct de vedere existențial, ca o „posibilitate ontologică”. Din aceste considerente metoda psihopatologiei nu va mai fi „observația clinică
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
percepe pe sine, în primul rând ca pe un Eu corporal. Acesta este un „subiect empiric specific, cu un corp de o formă particulară”, afirmă K. Jaspers. Corpul meu mă face ca să mă simt distinct de ceilalți, în stare de normalitate, sau schimbat în raport cu ceilalți, în condiții anormale și neobișnuite (sexualitate, vârstă, boală). După K. Jaspers, eu încetez de a mă mai recunoaște ca fiind eu însumi în următoarele condiții care modifică natura propriei mele persoane, în raport cu corpul: a) în cazul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în situațiile descrise și analizate de psihopatologie (alcoolism, intoxicații cu droguri psihotrope, psihodisleptice, halucinații, delir, stări ipohondriace, aure epileptice, vis, hipnoză, stările crepusculare isterice, stările de extaz, derealizare, anorexie mintală etc.). J.P. Sartre afirmă că de regulă în condițiile de normalitate „corpul este trăit în tăcere”. H. Tellenbach face aceeași afirmație că trupul reprezintă o zonă mută în raporturilor sale cu sinele, această „tăcere” a corpului fiind tulburată numai de senzațiile de foame, sete, somn, oboseală, durere, infirmități etc. Toate acestea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cazul derealizării sau al influențelor xenopatice, a stărilor delirant-halucinatorii, deși acestea au, aparent, o „origine exterioară” ele sunt tot în raport cu corporalitatea trăită a bolnavului. Din acest motiv, asistăm, în sfera psihopatologiei la o „dilatare corporală” care este necunoscută stării de normalitate psihologică. Problema existenței trupului este pusă în discuție numai în condiții psihopatologice, atunci când se produce „clivajul trup/suflet”, fapt care ne permite să tragem concluzia că starea de normalitate reprezintă un echilibru de complementaritate reciprocă între trup și suflet, pe când
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sfera psihopatologiei la o „dilatare corporală” care este necunoscută stării de normalitate psihologică. Problema existenței trupului este pusă în discuție numai în condiții psihopatologice, atunci când se produce „clivajul trup/suflet”, fapt care ne permite să tragem concluzia că starea de normalitate reprezintă un echilibru de complementaritate reciprocă între trup și suflet, pe când în cazul psihopatologiei, fenomenul psihic morbid operează o separare a acestei conexiuni, care poate merge până la situația dramatică a unui conflict între trupul și sufletul bolnavului. 4. Sănătatea, suferința
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și terapie există o relație directă, iar ele nu pot fi separate din contextul aceleiași „mentalități” sociale, al „concepțiilor despre lume” (Weltanshauungen), constituind poate, unul dintre elementele cele mai interesante, mai pline de semnificație și importante ale acestuia. Conceptul de normalitate Pentru a înțelege și defini „patologicul”, anormalul, trebuie să facem referință la sfera „normalității”, întrucât boala mintală nu poate fi înțeleasă și explicată decât în raport de comparație cu sănătatea mintală 1. Pentru psihopatologie problema normalității este deosebit de importantă întrucât
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
aceleiași „mentalități” sociale, al „concepțiilor despre lume” (Weltanshauungen), constituind poate, unul dintre elementele cele mai interesante, mai pline de semnificație și importante ale acestuia. Conceptul de normalitate Pentru a înțelege și defini „patologicul”, anormalul, trebuie să facem referință la sfera „normalității”, întrucât boala mintală nu poate fi înțeleasă și explicată decât în raport de comparație cu sănătatea mintală 1. Pentru psihopatologie problema normalității este deosebit de importantă întrucât ea reprezintă criteriul de evaluare al tulburărilor clinice, considerate ca „abatere de la normalitate” (D.
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ale acestuia. Conceptul de normalitate Pentru a înțelege și defini „patologicul”, anormalul, trebuie să facem referință la sfera „normalității”, întrucât boala mintală nu poate fi înțeleasă și explicată decât în raport de comparație cu sănătatea mintală 1. Pentru psihopatologie problema normalității este deosebit de importantă întrucât ea reprezintă criteriul de evaluare al tulburărilor clinice, considerate ca „abatere de la normalitate” (D. Canguilhelm, F. Duyckaerts, G. Deshais). M. Sabshin distinge o anumită paletă de varietăți în sfera normalului, după cum urmează: a) normalitatea ca sănătate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sfera „normalității”, întrucât boala mintală nu poate fi înțeleasă și explicată decât în raport de comparație cu sănătatea mintală 1. Pentru psihopatologie problema normalității este deosebit de importantă întrucât ea reprezintă criteriul de evaluare al tulburărilor clinice, considerate ca „abatere de la normalitate” (D. Canguilhelm, F. Duyckaerts, G. Deshais). M. Sabshin distinge o anumită paletă de varietăți în sfera normalului, după cum urmează: a) normalitatea ca sănătate; b) normalitatea ca utopie; c) normalitatea ca medie; d) normalitatea ca proces. Noțiunile de normal și anormal
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihopatologie problema normalității este deosebit de importantă întrucât ea reprezintă criteriul de evaluare al tulburărilor clinice, considerate ca „abatere de la normalitate” (D. Canguilhelm, F. Duyckaerts, G. Deshais). M. Sabshin distinge o anumită paletă de varietăți în sfera normalului, după cum urmează: a) normalitatea ca sănătate; b) normalitatea ca utopie; c) normalitatea ca medie; d) normalitatea ca proces. Noțiunile de normal și anormal pot fi considerate ca noțiuni opuse la fel ca binele și răul, având la bază o dialectică a contrariilor. Noțiunea de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
deosebit de importantă întrucât ea reprezintă criteriul de evaluare al tulburărilor clinice, considerate ca „abatere de la normalitate” (D. Canguilhelm, F. Duyckaerts, G. Deshais). M. Sabshin distinge o anumită paletă de varietăți în sfera normalului, după cum urmează: a) normalitatea ca sănătate; b) normalitatea ca utopie; c) normalitatea ca medie; d) normalitatea ca proces. Noțiunile de normal și anormal pot fi considerate ca noțiuni opuse la fel ca binele și răul, având la bază o dialectică a contrariilor. Noțiunea de normal este însă echivocă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
reprezintă criteriul de evaluare al tulburărilor clinice, considerate ca „abatere de la normalitate” (D. Canguilhelm, F. Duyckaerts, G. Deshais). M. Sabshin distinge o anumită paletă de varietăți în sfera normalului, după cum urmează: a) normalitatea ca sănătate; b) normalitatea ca utopie; c) normalitatea ca medie; d) normalitatea ca proces. Noțiunile de normal și anormal pot fi considerate ca noțiuni opuse la fel ca binele și răul, având la bază o dialectică a contrariilor. Noțiunea de normal este însă echivocă. Ea poate fi considerată
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
al tulburărilor clinice, considerate ca „abatere de la normalitate” (D. Canguilhelm, F. Duyckaerts, G. Deshais). M. Sabshin distinge o anumită paletă de varietăți în sfera normalului, după cum urmează: a) normalitatea ca sănătate; b) normalitatea ca utopie; c) normalitatea ca medie; d) normalitatea ca proces. Noțiunile de normal și anormal pot fi considerate ca noțiuni opuse la fel ca binele și răul, având la bază o dialectică a contrariilor. Noțiunea de normal este însă echivocă. Ea poate fi considerată și din punct de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
opuse la fel ca binele și răul, având la bază o dialectică a contrariilor. Noțiunea de normal este însă echivocă. Ea poate fi considerată și din punct de vedere statistic, prin reprezentarea grafică a distribuției sub forma „curbei lui Gauss”. Normalitatea ideală variază în raport cu normele valorice ale modelului socio-cultural. Conceptul de normalitate, desemnând starea de echilibru, implică adaptarea atât pe plan intern, intrapsihic, cât și în planul lumii externe a individului, având prin aceasta o semnificație antropologică lărgită. Considerată din punct
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dialectică a contrariilor. Noțiunea de normal este însă echivocă. Ea poate fi considerată și din punct de vedere statistic, prin reprezentarea grafică a distribuției sub forma „curbei lui Gauss”. Normalitatea ideală variază în raport cu normele valorice ale modelului socio-cultural. Conceptul de normalitate, desemnând starea de echilibru, implică adaptarea atât pe plan intern, intrapsihic, cât și în planul lumii externe a individului, având prin aceasta o semnificație antropologică lărgită. Considerată din punct de vedere psihologic, normalitatea este definită de I. Kant în felul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
normele valorice ale modelului socio-cultural. Conceptul de normalitate, desemnând starea de echilibru, implică adaptarea atât pe plan intern, intrapsihic, cât și în planul lumii externe a individului, având prin aceasta o semnificație antropologică lărgită. Considerată din punct de vedere psihologic, normalitatea este definită de I. Kant în felul următor: „Inteligența este și rămâne normală, în viața practică, în măsura în care își manifestă și își păstrează caracterul empiric. Ea trebuie să fie și să rămână conformă cu experiența. Spiritul omenesc este prin urmare sănătos
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]