3,544 matches
-
ce ar trebui să fac. Nu doriți să cumpărați niște iarbă-neagră, aducătoare de noroc ? O femeie În bluză de trening roz Îmi bagă brusc În față o legătură acoperită cu folie de aluminiu, și scutur enervată din cap. Niște iarbă-neagră norocoasă, domnule ? — Dați-mi tot coșul, spune Jack. Cred că am mare nevoie de el. Caută În portofel, Îi dă femeii două bancnote de 50 de lire și Îi ia coșul. Toate astea, fără să-și ia ochii de la mine. — Emma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cu greața ațâțată de o ploaie rece (și venea sâmbăta, Oborul... ), stăpânindu-mi nevoia de alcool cu gândul pervers că, în autobuzul care mă duce acasă, pe traseul neschimbat pe lângă Cotroceni, Grădina Botanică, Cișmigiu se va întâmpla lucrul extraordinar, întâlnirea norocoasă care nu se întâmplă de ani de zile. Pe lângă mine treceau în fiecare zi oameni atrăgători, dar inabordabili, potențându-mi nerăbdarea de a mă refugia la crâșmă, topos-ul meu de pe Sfânta Vineri, pe care în visurile mele îl transformasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cum cariera mea TV a fost făcută zdrențe și cât de mult mi‑ar plăcea să vin și să lucrez pentru ea... iar ea a tăcut câteva momente, după care mi‑a spus că magazinul Barney’s ar fi foarte norocos dacă aș lucra pentru el. Foarte norocos! Ea a avut și ideea cu rubrica TV. — Ce ți‑ai mai pus deoparte azi? zice, cu un licăr în ochi, iar eu mă înroșesc vag. O să stau cu tinicheaua asta de coadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
zdrențe și cât de mult mi‑ar plăcea să vin și să lucrez pentru ea... iar ea a tăcut câteva momente, după care mi‑a spus că magazinul Barney’s ar fi foarte norocos dacă aș lucra pentru el. Foarte norocos! Ea a avut și ideea cu rubrica TV. — Ce ți‑ai mai pus deoparte azi? zice, cu un licăr în ochi, iar eu mă înroșesc vag. O să stau cu tinicheaua asta de coadă toată viața? Tot în timpul acelei prime convorbiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
alții, cu membrii mai puțin importanți ai distribuției. Mă pomenesc că devin emoțională, că vorbesc tare. Haideți să toastăm în cinstea spectacolului! Într-o seară, în grup se află un dramaturg. Îmi zice că ar trebui să mă consider foarte norocoasă. Subliniază că dacă nu ar fi Dan, nu ar veni nimeni - nimeni nu ar fi interesat să mă vadă pe mine. Sunt teribil de jignită. Sar de pe scaun. Cine ești tu să-mi spui așa ceva? Îmi fac dușmani. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
fi comparat cu cel al celorlalte cupluri vizibil cuprinse de iubire. Încerc să mă ascund de adevăr. Junli ține apratul de fotografiat. El e cel care a propus Pagoda celor Șase Armonii. Un loc simbolic. Suntem șase în grup. Numărul norocos. Stați tot timpul drepți, ca pagoda, zice Junli. E un regizor bun, care știe cum să-i inspire pe actori. Dan e cu Lucy la dreapta mea. Nu se pot ține departe unul de altul. Sunt geloasă pe Lucy. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
jachetă în stilul lui Mao. Când aud că Kang Sheng, concitadinul meu, este șeful serviciului de securitate comunist din Yenan, sunt încântată. Mă aflu la Yenan de trei luni și încerc cu disperare să-mi găsesc un drum. Simțindu-mă norocoasă, decid să-i fac o vizită lui Kang Sheng. Într-o zi, în timpul unei pauze, mă furișez din echipa de lucru și mă duc la el la birou. Intru direct pe ușă și îl rog să mă ia sub aripa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
e o provocare! Vreau sè știu totul! Angel m-a asigurat cè voi ști! Am sè mè transform într-un cyborg performant, impermeabil la chemarea nerușinatè a simțurilor, n-au decât sè iubeascè alții, cei că Virgil și că bèrbații norocoși din camera de sus! fiți fericiți și înmulțiți-vè! dacè ar fi totul atât de simplu! - replicate-ignore-db=AnM N-am aflat decât dupè miezul nopții cè era și fiica ei acolo, studentè la drept, înțeleg, urmeazè firesc carieră tatèlui, Ioana explicându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
nu să și-o amețească. Și iată că își zădărnicea propriile ambiții. După câte se părea, doar cei care reușeau să se închidă în propriile lumi și să ignore luptele ce continuau reușeau să doarmă noaptea. Unul dintre acești puțini norocoși era Kulfi, însăși mama lui Baba al Maimuțelor, care reușise să lase deoparte toată agitația cu primatele, ca și cum nu era decât o mică neplăcere să țină proviziile încuiate înăuntru în loc să le lase la loc deschis sau să trebuiască să gonească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
urmărind privirea lui Susan. Ne-am gândit c-ar fi frumos. —E o idee minunată. Susan a zâmbit cu căldură și s-a dus la pătuțul unde Milly stătea și se juca de zor cu două scoici gigantice. — Ce fetiță norocoasă ești, nu-i așa? — Da. Buni zice că pot să stau aici oricând vreau, a declarat Milly mândră. Jenny s-a uitat la Nick cu o privire puțin spăsită. Sigur că poți, gogonică, a răspuns tatăl gâdilând-o pe burtică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Nu prea. Nu știam că ceilalți oameni trăiesc altfel. În plus, îmi era cald, eram bine hrănită și, dacă-mi aduc bine aminte, n-am avut parte de nici un fel de abuz, așa că probabil eu m-am numărat printre cei norocoși. Cel puțin, așa văd lucrurile. Nick o mai chestionase de vreo câteva ori în legătură cu copilăria ei, de parcă s-ar fi așteptat să afle de un chin ascuns până atunci, însă în trecutul lui Susan nu exista nimic de această natură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
împreună de doi ani, i-a răspuns Alison. —Copii? Femeia a negat din cap. Nu, cel puțin nu împreună. Dar Luca are doi băieți dintr-o căsătorie anterioară. —Doi băieți, deci? l-a întrebat James încântat pe Luca. Ce bărbat norocos! Și mie mi-ar plăcea la nebunie să am un fiu. Sper c-o să-l primesc curând, a adăugat el făcându-i cu ochiul Juliei. Termină, James, i-a retezat-o femeia. Hai să nu ne certăm de ziua mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
observat că unul dintre bărbați le făcea semne fără perdea celorlalți. Cu toții se opriseră din discuție ca să se uite la ei. Judecând după expresiile de pe fețele lor, bărbații din grupul din spate îl considerau pe James ca fiind cel mai norocos om de pe pământ. Julia i-a luat mâna și i-a adus-o pe unul dintre genunchii ei, care era expus datorită șlițului adânc al rochiei. Picioarele li se împletiseră, iar degetele lui James urcau către interiorul coapselor Juliei - mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mai simți? Susan s-a mai temperat puțin. —Nu-i rău. Încă nu arată prea atrăgător. De aia mă și îmbrac în pantaloni. Și, din când în când, mă mai doare din cauza tijei metalice, dar, în rest, mă simt foarte norocoasă c-am scăpat numai cu atât. Susan și-a fluturat o mână înspre ușă. —Uite-o și pe Alison. —Uau, arăți splendid, a remarcat Fiona uitându-se la Alison din cap până-n picioare. Prietena lor era îmbrăcată într-un costum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
acel zgomot surd, apoi se retrăgea cu un murmur, ca să-și reia atacul cu forțe reînnoite. Marea! înțelese că acolo se afla teribila mare de care vorbea atât de mult Suilem și pe care o pomeneau cu respect cei mai norocoși călători ce petrecuseră câte o noapte în jaima sa; și când un val lung, mai îndrăzneț, înaintă impetuos pe nisip gata să-i ude sandalele și să lingă poalele veștmântului, spaima ce puse stăpânire pe sufletul său fu atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
zile. De necrezut.» S-a uitat la fostul meu coleg. «Atunci, du băiatul la cantină, ai grijă să primească mâncare cât îi trebuie și pe urmă să se prezinte la mine.» Apoi s-a întors și m-a privit. «Ești norocos. Am un post pentru tine.»” Tata avea ochii umezi și un tremur în glas. Eu nu știam ce să spun. Probabil că își amintise ceva important. „Iarna lui 1952 a fost una dintre cele mai friguroase din tinerețea mea. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
rutina nivela atenția datorată internaților, el era cel nou, benjaminul grupului, și asta pentru ultima dată În viață, chiar dacă aceasta ar dura cât eternitatea, această eternitate care, așa cum se spune despre soare, strălucește acum pentru toți oamenii din această țară norocoasă, noi, cei care vom vedea astrul zilei stingându-se și vom continua să trăim, nimeni nu știe cum, nici de ce. Acum Însă, noul oaspete, exceptând cazul În care a ocupat un loc Încă liber și rotunjește veniturile căminului, este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
iar predicatorii, În zelul lor consolator, nu ezitau să recurgă la toate metodele celei mai Înalte retorici și la toate trucurile celei mai de jos doctrine ca să-i convingă pe enoriașii Îngroziți că, la urma urmelor, se puteau considera mai norocoși decât strămoșii lor, de vreme ce moartea le acordase timp suficient ca să-și pregătească sufletele În vederea urcării În eden. Au fost, totuși, câțiva preoți care, Închiși În umbra urât mirositoare a confesionalului, au fost nevoiți să-și adune forțele, dumnezeu știe cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
prostie să împlinești douăzeci de ani. Eu nu sunt pregătită. Mă simt tare ciudat... de parcă m-ar împinge cineva de la spate. — Eu mai am șapte luni în față, așa că am timp să mă pregătesc sufletește, i-am spus, râzând. — Ce norocos ești! Ai doar nouăsprezece ani, zise Naoko cu oarecare regret în glas. În timpul cinei i-am povestit lui Naoko despre noul pulover al Cavaleristului. Până atunci avusese doar unul bleumarin, de uniformă. Era un mare eveniment că și-a cumpărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Cred că-mi amintesc de copilărie, când îmi doream să ajung mai des în asemenea localuri, dar părinții mei nu mă prea scoteau în lume. — Eu nu mă pot plânge. Mamei îi plăcea la nebunie să intre în asemenea magazine. — Norocosule! — Da de unde! Eu nu mă prăpădesc după magazine universale. — Vreau să spun că ai fost norocos că le p\sa de tine și că te scoteau în lume. — Am fost singur la părinți. Când eram mică, visam să pot mânca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
dar părinții mei nu mă prea scoteau în lume. — Eu nu mă pot plânge. Mamei îi plăcea la nebunie să intre în asemenea magazine. — Norocosule! — Da de unde! Eu nu mă prăpădesc după magazine universale. — Vreau să spun că ai fost norocos că le p\sa de tine și că te scoteau în lume. — Am fost singur la părinți. Când eram mică, visam să pot mânca ce-mi place, de una singură, în restaurantele din magazine universale. Visam și eu, ce vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
domnilor, să dați la undiță și să vă distrați? N-ați venit pîn-aicea ca să intrați În belea. Ați venit să vă odihniți. Spuneți că nu mîncați pește-cu-velă, da’ n-o să prindeți așa ceva În canalu’ Ăsta. Dacă prindeți vreun crap sînteți norocoși. — Ce zici? Întrebă doctorul. — Mai bine-l lăsĂm În pace, spuse secretarul, cu ochii pe țeavă. — Și ați mai greșit cu ceva. Peștele-cu-velă e la fel de bun ca un corb de mare. CÎnd Îi vindeam la Rios pentru piața din Havana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
jocu’ Ăla, dacă mă-mprumuți cu o mie de pesete. Tre’ să primesc mult mai mult de-atîta și-ți fac o trimitere direct din soldă. — Nu vreau nici o trimitere. Mi-i dai cînd poți. Nu cred c-o să trag număru’ norocos mîine. Chiar că vorbesc aiurea, nu? Și știu și că pariurile sînt pentru boemi. Dar doar cînd intru-ntr-un joc din Ăsta reușesc să nu mă gîndesc la ce va fi mîine. Ți-a plăcut fata aia, Manolita? Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-ți fie frică de gloanțe ca să le eviți cînd ești În rezervă, i-am spus. Nu-i o treabă prea inteligentă să fii rănit cînd așa ceva se poate evita. — Nu mi-e frică de nimic, răspunse extramadurianul. — Tovarășe, ești foarte norocos. — Așa este, spuse celălalt, cel cu cana de vin. Nu-i e frică de nimic, nici măcar de aviones. E nebun, interveni alt soldat. Toți se tem de avioane. Nu prea ucid ele mult, dar Îți provoacă frică. Nu mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
orice nenorocită de pernă. „Încetează“, Își spuse. „Încetează imediat.“ — Uite, tu, spuse el. Acu’ o să coborîm să mîncăm de prînz la masa noastră veche de lîngă șemineu și eu o să-ți vorbesc despre ce pisicuță minunată ești și ce pisicuțe norocoase sîntem amîndoi. — Chiar sîntem. O s-o scoatem la capăt. Doar că nu vreau să fiu trimisă nicăieri. — Nu te trimite nimeni nicăieri. Dar În timp ce cobora scările, pipăind cu grijă fiecare treaptă și ținîndu-se de balustradă se gîndi: „Trebuie s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]