4,526 matches
-
mânjite cu ghee ale zeităților. Într-un an, în timpul sărbătorii Holi, Andrew ieși în curte și-și înfruntă nevasta care rânjea la el, cu hainele murdare de vopsea. Ai devenit una de-a lor, strigase el. Te-au atras în noroiul lor. Pentru ea, totul ținea de magie. Lumea nouă pe care o descoperise, era plină de secrete. Instinctele o împinseseră întotdeauna spre fantastic, iar acum descoperea că realitatea era diametral opusă față de tot ce gândea și reprezenta Andrew. Siguranța lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
spune c-ar fi fost „executată“ în încercarea de a câștiga favorurile ducesei de Devonshire. Briggs îi aduce cufărul din docar, iar Jonathan intră în holul panelat cu stejar și simte pentru prima dată combinația de săpun cu acid fenic, noroi și varză fiartă, aroma unică a internatelor școlare din Anglia. Și pentru că mai sunt trei săptămâni până la începerea trimestrului, totul este cufundat într-o liniște profundă. Numele scrise cu frunze aurii pe panou și busturile de ghips ale foștilor directori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și nu vor să se amestece cu ceilalți studenți, formând un fel de universitate paralelă, mai sobră și mai cufundată în gânduri negre. Cele două planuri se intersectează, ocupă același spațiu, fără a se atinge măcar. Gălăgie, jazz și cocteiluri. Noroi și carne putredă. Incomensurabil. —Animalule! Năluca dispare. Un tip gras, cu barbă stufoasă se uită în jur, vădit deranjat. Zdrențele dispar după colț, însoțite de râsul unui student. Traversează St. Giles zâmbind. Apoi, dintr-odată, se întâmplă ceva rar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
trăiește separat în așezări, sub formă de colibe cu acoperiș conic, fiecare astfel de așezare principală având un mic hambar și un spațiu auxilar, de depozitare. Ciorchinii de acoperișuri țuguiate dau așezării aspectul unui castel de pe valea Loirei, făcut din noroi și paie. Profesorul a făcut deja trei incursiuni în țara Fotse și de fiecare dată i-au plăcut aceste forme. În jurul locuințelor Fotse se găsește invariabil o zonă cultivată cu mei, o zonă mai mare de pășune și o alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a mai rămas nimic din el. Pagină de dreapta , cu spate alb ILUZIONISTUL ( centrat, în partea de sus a paginii) Pagină separată, de dreapta Vasul de pasageri intră în port decis, ca un dispozitiv de luptă, făcând clădirile de culoarea noroiului să pară și mai mici. Pe fundal șirul neregulat de acoperișuri se conturează ciudat, amenințător. Pe măsură ce se apropie, femeile își croiesc drum spre el, împingând cărucioare de mână, ducând vase cu banane și alune, pește afumat în frunze de palmier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
uniforme kaki. Opresc la pontoanele unde se face comerț cu băștinașii, unde ciorchini de colibe s-a ridicat în jurul depozitelor și magazinelor companiei, cândva un oraș, unde străzile înguste, cu case, s-au răsucit în jurul unei moschei din cărămizi de noroi. Treptat, traficul de pe râu se diminuează și călătoria devine monotonă, o cotitură a râului semănând prea mult cu următoarea, copacii verzi dezvoltându-se constant pe fiecare mal. Buruienile încurcă elicea vasului. Nelly se împotmolește într-un mal și echipajul trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o zi, ajung la o bifurcație a râului și o iau pe un canal care, dintr-odată, se îngustează foarte tare, ceva mai mult decât dublul lățimii lui Nelly. Cu fiecare oră care trece, apa este tot mai plină de noroi și mai puțin adâncă; este evident că foarte curând nu se va mai putea naviga pe ea. După apus, ajungând într-un loc unde râul se înfundă în nămol , descoperă un chei dărâmat, cu pilonii de lemn înclinați la unghiuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Autoritatea este în biserică, spune Eino. Va trebui să-l plezniți de câteva ori. Se trezește după două, poate trei lovituri. La o examinare mai atentă, se dovedește că biserica a fost transformată în casă. Deși cam toți pereții de noroi s-au cam dărâmat, partea unde se afla cândva altarul a fost reparată și găurile din acoperiș au fost astupate cu trestie împletită. Restul perimetrului a devenit un fel de curte, cu un cuptor, mai multe oale și o bicicletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
șef. În jurul acesteia, pajiștile în terasă coboară spre malul secat al râului placat cu pietre rotunde. Dincolo de el, fața stâncii este ciuruită ca un fagure de peșterile în care Fotse își înormântează morții. Ca și la celelalte ferme, pereții din noroi ai casei șefului sunt părăsiți, iar staulul caprelor e gol. Tăcerea devine insuportabilă pentru albi, când deodată Gregg observă mișcare lângă povârniș. Îi întinde binoclul lui Chapel. — Se ascund în peșteri, zice. — Dumnezeule, rostește profesorul. De ce ar face-o? Dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Tabăra pare să se clatine, să se încline, să se depărteze de el și cu o smucitură se pune iar în mișcare, indiferent unde s-ar fi dus. Dar de fapt, unde se duce? Merge în continuare, iar zona cu noroi gros lasă loc alteia cu teren accidentat, cu grohotiș, pe care îi este greu să meargă. Îi este foarte greu să dificil un picior înaintea celuilalt. Soarele îi bate capul descoperit (unde îi este pălăria? I-a căzut ?) și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în afara acestuia, zornăitul oaselor se aude în urechea lui, incantațiile circulă în jur, apoi bătrânul face o pauză ca pentru a mai scoate ceva nou din interiorul său, reluând la nesfărșit ciclul. Mâinile îl acoperă din cap până în picioare în noroi care se usucă, lipindu-se de el ca o nouă piele de caolin. Marginea dură de argilă a unui vas îi este lipită de gură; capul îi este sprijinit și este făcut să bea un lichid amar, care i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
răsucește în praf, arcuindu-și coloana, scrâșnind din dinții nefolosiți într-o durere nemaisimțită, pentru că spiritul său iese din întunericul aproape uterin al peșterei, ajunge în gura ei, în povârnișul Lizard’s Back și peste ținut departe, în timp ce stratul de noroi cade dedesubt ca niște stele. Apoi, la fel de subit cum a început, zborul se oprește și el poposește o secundă deasupra taberei expediției, chipurile se înfioară și devin neclare pe măsură ce este aruncat înapoi, aspirat prin moalele capului în trupul său, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
niște stele. Apoi, la fel de subit cum a început, zborul se oprește și el poposește o secundă deasupra taberei expediției, chipurile se înfioară și devin neclare pe măsură ce este aruncat înapoi, aspirat prin moalele capului în trupul său, acum acoperit într-un noroi dur, o formă argiloasă în interiorul căreia totul este topit, fără formă și curge. Zace acolo mai multe ore sau zile, în timp ce torțele ard și sunt înlocuite, iar urmele mâinilor se mișcă pe traiectorii predeterminate, precum constelațiile într-un planetariu. Uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Aici. însă, a intervenit încă una dintre acele șanse uluitoare ce aveau să-l facă pe Homer ilustru: pe fundul fluviului se afla o uzină, iar accidentatul căzuse tocmai în apropierea ei. Curentul l-a împins peste o trâmbă de noroi radioactiv deversat pe unul dintre maluri. * * * Când și-a recăpătat cunoștința, Homer zăcea pe un povârniș de nisip; un fel de dinte de beton îi oprise corpul să se rostogolească într-un bazin, pe care un val țâșnit din fluviu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
totul din jur ne îndeamnă la viață, Rămâne doar vântul să ne-adie cu-alint Și-un soare să cânte, c-o stea-n dimineață: "De aur e tăcerea", cuvântul de argint. Un suflet, un ghiocel... Un ghiocel răsare din noroi Privind la lumea tristă și stingheră, Vestește primăvara, calde ploi, Păcat că puritatea-i efemeră. în lumea lui, plăcerile din vis Pe portativ se-adună într-un cântec, în care albul pur e gând promis, Iar notele sunt parcă un
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
care albul pur e gând promis, Iar notele sunt parcă un descântec. Un anotimp, sub pași, s-a mai pierdut, în ochii săi e toată panorama, Durerile din iarnă au trecut, Doar vântul bate fluturând năframa. Un ghiocel răsare din noroi, Când noi dansăm tăcuți un vals, spre seară, O noapte-ntreagă stăm lipiți și goi Și ne-aruncăm în blânda primăvară. Ești suflet, femeie! Ești zâmbet de floare ce-alină tristețea, Ești pasul legănat ce-adie speranța; Ești strop de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
a licoare și toți sunt tot mai singuri și anormali de beți, studiez o eroare despărțind vântul de nori, calculând, câteodată, zero cu zero plus noi, cine mai crede că toate nu-s erori ? ne afundăm metodic cu gândul în noroi... Cântec Timpul acela eram eu, tulburat ca un cer înnorat, doar secundele se mai vedeau uneori despărțite de gândul imaculat, îmi pierdeam glasul pe un ram de măslin, floare de mâine, floare de os, nu-mi mai simțeam nici minutele
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ce-ți părea atât de-aproape, Nimic din dragostea ce ne-nsoțea la pas, Nimic nici din sărutul ce-l punea pe pleoape, Nimic dintr-un nimic, cu-atâta ai rămas. Se năruie-n durere munții de iluzii, Se-neacă în noroiul scurs în urma lui Te trezești buimac prin multele confuzii, Cu gândul sfârtecat și gustul amărui. îți amintești? îți amintești? Râdeau cireșii-n floare, Crud înverzise iarba pe răzoare Când ai plecat să-ți cauți fericirea Mi-a plâns tăcută-n
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
destin, Vrem muzică în vorbe și lumină, Iubirii, o cetate să-i zidim. Și de va fi să mergem împreună, Alături sau pe diferite-alei, Să învățăm a face o cutumă: Să nu ucidem florile de tei Șobolanul Prin subsoluri și noroaie, ronțăind ce-i sta în cale, Cu răbdarea-i înnăscută, șobolanu-ajunse sus, Ocupând un loc de frunte, într-o unitate care îi asigură și hrana și o cotă de surplus. își consolidează treapta, la o experiență vastă Pe decursu-a
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Lui. 10. Cînd va vedea vrăjmașa mea lucrul acesta, va fi acoperită de rușine ea, care-mi zicea "unde este Domnul, Dumnezeul tău?" Ochii mei își vor vedea dorința împlinită față de ea. Atunci, ea va fi călcată în picioare ca noroiul de pe uliță. 11. În ziua cînd îți vor zidi iarăși zidurile, în ziua aceea ți se vor lărgi hotarele. 12. În ziua aceea, vor veni la tine, din Asiria pînă în Egipt, din Egipt pînă la rîul, de la o mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
prelungește, sunt din ce în ce mai uimită de curiozitatea pe care o arată în legătură cu ceea ce se petrece între un bărbat și o femeie. Acesta are să devină blestemul lui An-te-hai. Privesc prin ceața dimineții cum sunt instruite gărzile imperiale. Sute de oameni mărșăluiesc peste noroiul bătătorit. Ei amintesc de niște broaște care sar pe un câmp de orez în timpul secetei. Aerul e rece și soarele mai are puțin până să răsară complet. Aveți grijă de Tung Chih, le spun cărăușilor și cer să fiu lăsată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ea la mai multe mile în urmă. După-amiază s-a schimbat vremea. A început să plouă și apoi să toarne cu găleata. În următoarele câteva zile, procesiunea noastră s-a întins într-o coloană din ce în ce mai lungă. Înainta cu greu prin noroiul bătut de ploile repetate. Pentru prima oară în viața ei, Nuharoo a pierdut controlul asupra machiajului său. De furie, ea dădea vina pe slujnicele care cărau oglinda, prea obosite ca să o mai țină nemișcată. Îmi era milă de servitoare. Oglinda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
au luat încă cinci zile ca să ajungă la Peking. Când au ajuns la Poarta Zenitului, oamenii și caii erau atât de epuizați, încât arătau ca o armată înfrântă. Steagurile lor erau sfâșiate și pantofii tociți. Cu fețele bărboase pline de noroi, cărăușii palanchinelor își târșâiau picioarele bășicate. Gărzile erau fără vlagă și ieșite din formație. Mi l-am închipuit pe Su Shun și a sa Paradă a Mâhnirii, programată să sosească peste câteva zile. Greutatea sicriului lui Hsien Feng trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Rong, căci era din nou însărcinată. I-am promis că-l voi ajuta și l-am rugat să bea din vinul de igname. În toiul conversației, a sosit și Yung Lu. Era în uniformă și cizmele îi erau acoperite de noroi. S-a așezat în tăcere și a luat un bol de vin. L-am analizat în timp ce continuam să vorbesc cu prințul Ch’un. Discuția noastră a mers de la copiii la părinții noștri, de la împăratul Hsien Feng la prințul Kung. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
vorbă până ne dor fălcile, capacitatea speculativă ne e bogată, plăcerea de a privi în sinea noastră caracterul celorlalți și a face din asta apoi o adevărată sărbătoare, e fără limite! Dar drumurile noastre erau pline toamna și primăvara de noroaie adânci și bălți în care puteai să-ți rupi, căzând, picioarele de la șold. Și cu toate astea era satul nostru, deși aveam curți bine îngrădite, și ai fi crezut că puțin ne pasă de ceea ce era dincolo de podișca fiecăruia. Dar
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]