3,019 matches
-
Mesajul ar fi: "dacă tot nu mulțumesc sau nu satisfac pe nimeni, atunci la ce să mă mai chinui să fac ceva bine?". Drept consecință, trebuie schimbat ceva la noi în relația cu copilul și să ne facem altfel de obișnuințe în a-l corecta. Ceea ce necesită o serie de condiții: A Fiți conștient de propriile sentimente ale noastre ca părinți, cât și ale celorlalți (ce simt eu cu adevărat, ce simte celălalt copilul). Manifestați empatie și înțelegeți punctul de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
În tot acest timp, pe tărâmul lor, apăreau tot felul de furtuni, evenimente care-i zbuciumau sufletește și-i dezechilibrau, mai, mai să cadă (unii chiar cădeau). Păi nu era deloc ușor, apăreau întâmplări neașteptate, schimbări de mentalități, idei și obișnuințe de te treceau fiori pe șira spinării. În timp ce ei îți argumentau și încercau să te convingă că-i bine cum spun ei. Unde mai pui că începeau să aibă niște concepții de viață de-ți îngheța sângele-n vene. Și
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
vedea cauzele spirituale ale bolilor. Cum este când trebuie să lupți, cu orgoliul din tine, cu setea vampirică de răzbunare? Să-l vezi pe celălalt distrus (chiar dacă celălalt nu te-a distrus). Mai ales când orgoliul și răzbunarea au devenit obișnuințe și mod de viață? Iar mai apoi, să nu răspunzi la provocări. Acum, ce răspuns îmi dai? Unde este lupta mai greu de dus? Cu alții sau cu tine însuți? Cu interiorul tău, bineînțeles, răspunse Noel cu jumătate de gură
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
e cu totul altceva. În al treilea rând, nu uita un lucru: tot foarte puternic este acela care își duce viața sau e obligat să stea într-un mediu "virusat" cu frecvențe joase, de obiceiuri urâte, gândire greșită, mentalități și obișnuințe nocive, iar el și sufletul lui rămân nealterați. Când nu se ia după alții fără nici un discernământ, sau mai bine zis nu devine ca ceilalți, în ideea că așa face toată lumea, deci așa e normal. Exemplu de om puternic e
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
sări Noel. Vezi tu, nu să nu le "guști". Le încerci, vei afla cum sunt, dar mergi mai departe. Nu să rămâi cramponat pe ele. Le ai aceste plăceri lumești (o mâncare, o băutură etc.), dar nu să-ți faci obișnuință și scop în viață în ale căuta și avea, să nu exagerezi. Doar să le vezi cum sunt. Noi, ca oameni, trebuie să avem alte țeluri în viață. Care? Cunoașterea, evoluția, iubirea, ceea ce ofer celor din jur etc. În ultimă
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
în acord cu evoluția, trebuia făcut nu oricum, ci mult mai bine. Trebuia reluat totul, dar altfel. În mod normal, terapia divină e cea prin iubire, dar uneori Dumnezeu ne aplică terapie de șoc, pentru a ne scoate din marasmul obișnuințelor greșite. Era ca și cum El ar fi spus oamenilor: Gata cu joaca, pentru că nu vă faceți temele și lecțiile. V-am lăsat să vă jucați prea mult și a-ți uitat tot. Nu mai înțelegeți nimic din ce aveți de fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
doar participanții celebri. Descrierea lui Piéron este o indicație prețioasă asupra ambianței științifice selecte în care se manifesta reprezentantul nostru. Faimosul savant britanic Francis Galton a prezentat o comunicare în care a tratat problema de mare interes pe atunci eredității obișnuințelor min-tale ale părinților. La Paris, Gruber trăiește cu febrilitate atmosferă congresului și contactează paricipanții veniți din atâtea țări pentru a-și expune lucrările în disciplina care prindea contur în aria științelor moderne. Într-o scrisoare către amicul său Arthur Gorovei
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
aceste senzații, care sunt defectele și avantajele acestora și cum trebuie să se modifice metodele în funcție de circumstanțe. Urmau, ca frecvență, lucrările de psihometrie, care-și propuneau să studieze timpul de reacție simplu pentru senzațiile vizuale, auditive, tactile și olfactive, influența obișnuinței, a oboselii, a intensității excitației și a diferitelor medicamente asupra duratei reacțiilor, apoi de realizat diferența în cazul în care atenția subiectului era concentrată asupra mișcărilor de executat sau asupra senzației care trebuia să se producă, de unde distincția reacțiilor motrice
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
îndelungată și selectă experiență. Cifra 7, cifra destinului, este invocată ca și poziția și mișcarea astrelor, în actul curativ, în asistența sanitară. Se pare că fructificarea medicinei empirice fără vrăjitorii, spre finele mileniului al III-lea î.Chr. intrase în obișnuința medicilor laici, după cum rezultă din textul unei plăcuțe de argilă cu rețete în sumeriană descoperită în centrul orașului Nippur. Medicii sumero-akkadieni erau prezenți la curtea regilor si în societate. Cei renumiți erau trimiși sau ceruți, pentru consultații și tratamente și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
pofta de îmbogățire. în adevăr, unii evrei ajung bogați, uită pe semenii săraci, alergă după relații mari în cetățile grecești ca Alexandria Egiptului, care pretindea drept de stăpânire a Iudeei petrecărețe. Aceasta cade însă în mâna sirienilor. Intrându-le în obișnuință dispersia, diferitele grupuri de evrei se extind în orașe pline de cultură și civilizație precum Pergam, Efes, și în alte orașe de unde trimiteau daruri Templului din Ierusalim. în acest timp elenismul se extinde, grecizarea se accentuează, evreii bogați își modifică
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
contemplare, mister și capacitatea de a înălța spre liniști omul amenințat imprevizibil. Acestor munți zeificați, japonezii le-au închinat poeme de o sensibilitate deconcertantă pentru europeanul infatuat și improvizator. Acești munți sunt scări între cer și pământ, între aspirația și obișnuința cotidiană. Între timp, Buda și budismul contemplativ a ajuns în arhipeleag înălțând temple, lampioane și chemări la meditație înainte de a bea ritualic ceaiul și după ce s-au aranjat florile. Verticalitatea bambușilor trimite omul la forjarea caracterului. Japonezii au trăit milenii
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ajutat de umanistul Erasmus, autor al Elogiului nebuniei, și ajunge medic municipal la Basel. Adversar al inerției și automulțumirii Paracelsus iscă scandaluri, schimbă locul și pe unde ajunge se remarcă bun terapeut și practician. Pune accent pe refuzul rutinei și obișnuințelor, căutând cu orice preț noul, tratamentul eficient. își îmbogățește experiența prin experimentări. Are intuiții și previziuni. Este un iluminat care unește medicina cu filosofia, arta, alchimia, mistica. Cunoașterea sa medicală se îmbogățește la patul bolnavului. Paracelsus este medicul-filosof care afirmă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
observația asupra lui însuși, asupra naturii și a legilor care guvernează armonia, semn al sănătății organismului și al ordinii din univers. Cărțile și le-a scris în limba germană, în care a ținut și cursuri la universitatea din Basel, refuzând obișnuința expunerilor și redactării în limba latină a manuscriselor. în 1531, Opus paramirum ( Opera uimitoare sau prea minunată) adună sub acest titlu latin o parte din scrierile sale. Altele vor apare mai târziu, postum tot sub titlu latinesc Opus paragranum ( Opera
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
numai planșele pictorului Jan Stefano Calcar, elev al lui Tizian. Următoarele vor înregistra și alte nume de pictori. Tratatul se distinge prin concepție, observații directe, cercetare analitico-rațională și respingerea incorectitudinilor preluate de medici din tratate anterioare, din comoditate sau prin obișnuință. Partizanii lui Galen îl contrazic pe acest tânăr anatomist, dar Vesal are de partea sa adevărul și concepția că organismul uman e un sistem de sisteme, în care fiecare detaliu își are funcția sa și trebuie să poarte o denumire
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
lamentații, pentru că în natura ei resimte asemenea dorințe, și mai exact aceleași pe care le satisfac poeții bucurându-ne în reprezentații, și că partea din noi care în mod firesc este cea mai bună, nefiind suficient întărită de rațiune și obișnuință, își slăbește supravegherea acestei părți plângăcioase, sub pretextul că sunt înfățișate în spectacol nenorocirile altora și că nu-i nimic rușinos să aplauzi și să compătimești pe cel ce-și zice om de bine și care varsă lacrimi când nu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Platon, actorul, mai mult decât spectatorul, riscă să fie pervertit de reprezentație. Rolul se răsfrânge asupra comediantului. Este nesănătoasă imitarea personajelor a căror conduită este reprobabilă. "N-ai remarcat că imitarea, începută din copilărie și prelungită în viață, tinde spre obișnuință și devine o a doua natură, care schimbă trupul, vocea și spiritul? (...) Nu vom accepta (...) ca cei de care pretindem că avem grijă și cărora le facem o datorie din virtute, să o imite, ei care sunt niște bărbați, pe
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
asemenea interpretări căci, în piesele antice sau moderne, există multe personaje "rele, sau vicioase, sau pătate de vreo slăbiciune care se potrivește prost cu virtutea". După părerea lui Corneille, Aristotel denumește prin asta, "un caracter strălucit și înălțat printr-o obișnuință virtuoasă, sau criminală, după cum este ea specifică și potrivită cu persoana pe care o introducem". Corneille, ca și Aristotel, acordă o mare importanță acestei "bunătăți" a trăsăturilor de comportament pe care numeroși teoreticieni ai clasicismului o interpretează în mod eronat
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
producând un alt fel de încântare, distrug încântarea reală, scrie el în capitolul 26. Eroi care împerechează rime! Acest ciudat limbaj ar fi lucrul cel mai de neconceput, dacă toți ceilalți autori nu ar prezenta un gust bizar, pe care obișnuința și imitarea îl întăresc făcându-l respectabil." În Eseul despre genul dramatic serios, Beaumarchais sfătuiește adoptarea unui "stil simplu, fără flori și ghirlande (...) singurul colorit care să-i fie (autorului) permis este limbajul viu, aprins, întretăiat, tumultuos și adevărat al
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
puțin de două generații, Revoluția, Directoratul, Imperiul, Restaurația, i-au modificat în profunzime gustul. "Ce schimbare de la 1785 la 1824! exclamă Stendhal, în Racine și Shakespeare. De două mii de ani de când cunoaștem istoria lumii, o revoluție atât de bruscă în obișnuințe, idei, credințe, poate că nu s-a mai întâmplat." Cât despre Hugo, în 1830, în Prefața la Hernani, clamează: "La un nou popor, o nouă artă." Tocmai de gustul acesta nou trebuie să țină seama scriitorii. A fi romantic înseamnă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și se petrece în locuri diverse." El atrage atenția că regulile unității de loc și unității de timp, strict franceze, nu contribuie cu nimic la plăcerea spectatorului. "Spun că respectarea celor două unități de loc și de timp este o obișnuință franceză, obișnuință profund înrădăcinată, obișnuință de care ne vom desprinde cu greu, pentru că Parisul este salonul Europei și îi dă tonul; dar spun că aceste unități nu sunt deloc necesare la producerea emoției profunde și la veritabilul efect dramatic." În
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
petrece în locuri diverse." El atrage atenția că regulile unității de loc și unității de timp, strict franceze, nu contribuie cu nimic la plăcerea spectatorului. "Spun că respectarea celor două unități de loc și de timp este o obișnuință franceză, obișnuință profund înrădăcinată, obișnuință de care ne vom desprinde cu greu, pentru că Parisul este salonul Europei și îi dă tonul; dar spun că aceste unități nu sunt deloc necesare la producerea emoției profunde și la veritabilul efect dramatic." În Prefața la
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
diverse." El atrage atenția că regulile unității de loc și unității de timp, strict franceze, nu contribuie cu nimic la plăcerea spectatorului. "Spun că respectarea celor două unități de loc și de timp este o obișnuință franceză, obișnuință profund înrădăcinată, obișnuință de care ne vom desprinde cu greu, pentru că Parisul este salonul Europei și îi dă tonul; dar spun că aceste unități nu sunt deloc necesare la producerea emoției profunde și la veritabilul efect dramatic." În Prefața la Cromwell, Hugo constată
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
publicului, dornic de iluzie. Când aceste schimbări se operează în timpul antractului, ca în teatrul lui Hugo, pot fi ascunse privirilor grație cortinei. În schimb, dacă survin în sânul actului, este dificilă evitarea schimbărilor în văzul lumii, ceea ce se lovește de obișnuințele spectatorilor. Chiar și Vigny regretă că a fost obligat să recurgă la această practică la reprezentația Maurului din Veneția. Cu privire la scena a șaptea din actul I, el indică, în notă: "Se întâmpla pentru prima dată ca pe scena franceză să
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu este perceput întregul interes pe care un decor exact îl adaugă acțiunii? Un decor exact, un salon de exemplu cu mobilele sale, jardinierele, bibelourile, precizează imediat o situație, îți spune cum este lumea în care te găsești, povestește despre obișnuințele personajelor." Zola îi pune în gardă, atât pe autorii dramatici, cât și pe regizori, asupra unui obstacol în calea lor. Decorul, printr-un exces de precizie, nu trebuie să-l zdrobească pe actor. Prea încărcat, el devine jenant și nu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sigur că de fiecare dată când vei trece acest film în revistă, și îl vei descrie, vor apărea variante. Aceste variații neașteptate și improvizate dau cel mai bun impuls puterii de creație. Trebuie muncit îndelung și sistematic pentru a dobândi obișnuința acestei viziuni interioare. Când se întâmplă ca puterea dumitale de atenție să nu fie suficient de stabilă, când continuitatea subtextului rolului dumitale amenință să se spargă, cramponează-te imediat de obiectele concrete ale viziunii dumitale interne, așa cum te-ai crampona
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]