8,125 matches
-
să-l altoiască în turbare: - Pentru ce te decorez eu, mizerabile? Și jap! Cu cine am vorbit să ia măsuri, idiotule? Și iar jap! De ce nu-ți faci datoria, tâmpitule? Încă o dată, jap! Apoi, fără cuvinte, jap! jap! jap! până obosi. Gâfâind, rezemându-se de masa ovală, îi zise: - Mai ai ceva să-mi raportezi? - Nu, Majestate! răspunse Prăpădenie cu chipiul tuflit pe nas și cu uniforma boțită. - Știi ce ai de făcut? - Da, Majestate! Să trăiți! - Atunci, marș afară, la
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
valuri sus pe Vârful Supraomul Adio America dar rămân cu tine Fie ce-o fi numai poezie să nu fie Ne cățărăm unii pe alții ca iedera în duminica or bului De când visez întruna ochii mă dor și mâinile au obosit rugându-se Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II Referință Bibliografică: CĂUTÂND GĂURILE NEGRE CU LUMÂNAREA / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1499, Anul V, 07 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate
CĂUTÂND GĂURILE NEGRE CU LUMÂNAREA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367947_a_369276]
-
de soi, Este-așa cum suntem noi: Toată ziua se distrează, Iar noaptea, furând, lucrează!. Relu-Iepurelu știa ce are de făcut. Așteptă în liniște, lipit de ultimul vagon ca numărătoarea să se încheie și iepurii din ceata lui Hoț-Morcov-Cronț să obosească. De îndată ce sforăiturile lor răsunară în tunel, detectivul se strecură în locomotiva trenulețului și schimbă maneta de direcție. Sub conducerea lui, Trenulețul-Morcoviu prinse a aluneca înapoi, spre Gara Morcovete. Nu mică le fu mirarea iepurașilor de casă când se treziră cu
POVESTEA IEPURAŞULUI DETECTIV de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368003_a_369332]
-
foarte bine. Pregătesc copiii pentru școală și vin. - Ok! Te aștept. Pa-pa! - Bine, draga mea! Pa! Nu se mai auziseră și, cu atât mai puțin, nu se mai văzuseră de ceva timp. Emanuela a fost destul de ocupată, tulburată și foarte obosită în ultima perioadă de timp. Pleca dimineața și se întorcea noaptea, iar Simona nu a îndrăznit să o deranjeze în tot acest timp. Asta, deși își dădea seama că se întâmplă ceva cu prietena ei, chiar dacă era foarte îngrijorată în privința
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368010_a_369339]
-
frumuseții naturale a feminității. Oare de câtă ignoranță mă fac vinovat pentru că nu am știut mult despre activitatea artistică a actriței Monalisa Basarab, pe care am cercetat-o prin biografii abia după ce mi-am refugiat pentru o clipă ochii mei obosiți de lume, în ochii ei de cobalt luminos, scăpărător de scântei, adânciți într-un cosmos albastru?! Cândva, într-un vis, râvneam să am loc în umbra artiștilor pe care-i prețuiesc și față de care caut vrednicia de a le intra
MONALISA BASARAB. UN OM FOARTE BUN ŞI FRUMOS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367928_a_369257]
-
sunt cei mai frumoși eroi ai scenei, creatori de eroi frumoși ai publicului spectator! Istoria ce se va scrie de acum înainte, a acestui măreț teatru cu legendă și prezent va avea mâine relatări semnificative mult mai înalte decât se obosesc azi autorii cronicilor să însemneze prin ziare ce duduie de politică. Raportat la un veac de teatru românesc, actrița Monalisa Basarab nu e parte dintr-un episod, e însăși partea miezului Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”, care, în timpul acesta căreia
MONALISA BASARAB. UN OM FOARTE BUN ŞI FRUMOS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367928_a_369257]
-
mai uruie în măruntaiele ei mecanizate și neunse de pe timpul propriei lor „revoluții industriale”, nu mai scrâșnește și nici nu mai mestecă de mult cu măselele uriașe de piatră pentru a măcina grâul, porumbul, secara, ovăzul sau meiul și parcă obosite de-atâta „rumegat” așteaptă pe nepoții stră-strănepoților stăpânilor de odinioară să dea uiumul atâtor „tresăriri în gol” a utilajelor care o echipau cândva și care stau acum leneșe și impasibile sub ochii noștri. Ustensilele care o făceau să meargă sunt
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
în urechi. Trenul a pornit imediat. Optez pentru compartimentul din mijloc. Acolo, tangajul vagonului este suportabil. Îmi așez valiza deasupra, pe suporții solizi pentru bagaje, alegând locul de lângă geam și verificând dacă se deschide. Totul este în regulă. Mă prăbușesc obosit pe banchetă cu intenția de a dormi tot restul drumului. Acceleratul străbate în viteză stațiile cunoscute dar izolate, împânzite, de-a lungul traseului în goana cavalcadei anoste a stâlpilor electrici ... până în munți mai este destul! Toropit de căldura din compartiment
EXODUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367318_a_368647]
-
în: Ediția nr. 251 din 08 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului 8 Septembrie 2011. Frunză arsă de gorun, Cetină de brad căruntă, Numele pe care-l spun, Logodit fără de nuntă, Iancu, cel trudit sub stele, Pe o prispă de brutar, Obosit de Dor și jele Adormi-va iar și iar... Îl ard cântece surpate Într-un ochi de fluier sfânt, Doamne, dă-i odihnă-n toate Și în Cer și pe pământ! Vindecă-i din suflet graba Și lumina din obraz
DOINĂ NETERMINATĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367347_a_368676]
-
doctori. M-am bucurat, până la această vârstă, de o sănătate destul de bună. Numai să nu vorbesc într-un ceas rău! Doamne ferește! Pe hol era multă gălăgie, semn că erau mulți copii. De toate vârstele și de toate culorile. Un țigănuș, obosit de viață și de sărăcie, se certa cu o asistentă. Ba nu, se ruga de ea să-i primească băiatul să-i facă analizele. Uitase acasă biletul de trimitere de la medicul de famile. Să mai facă iar un drum, să
O FEMEIE ADEVĂRATĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367372_a_368701]
-
și exprimare a lumii în care am trăit. Cu această umilă realizare consider încheiată misiunea mea pe pământ... Lui G. că l-am plictisit de nu se poate, despre mine pe șest, că duc o viață searbădă, sedentară la vedere, obosesc (și mă prefac uneori, că totul e-n regulă!) și răsuflu greu, parcă sunt o armonică stricată și aritmică, mă salvrează lectura. Să știe că i-am citit volumul dat împrumut și alcătuit de C.Zeletin în 1966 „Lirica renașterii
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367388_a_368717]
-
noi! Și, du-mă, departe, cât mai departe! Rotește-mă, în alte ochiuri de viață, Să ajung la inima ta Și al nostru va fi viitorul! Ce frumos am trăit! Îmi ascult uneori, atent, ecoul pașilor gândind că n-au obosit încă. În ei simt trecerea timpului și-mi regăsesc voința de stâncă. Bătăile inimii nu-mi sunt singuratice. Îmi urmează pașii cadențat. Prin anotimpuri mă poartă voios, mereu pe drumuri de neumblat. Îmi simt amintirile încrustate în talpa rănită de
ÎNGERUL PĂZITOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367377_a_368706]
-
rătăcit! Te vreau! Te cer! Și te aștept! Te vreau ca un preț al iubirii, Te cer ca un preț al suferinței Si te aștept ca o solie mângâietoare! Unde ești? Te caut cu ultimele puteri ale suferinței mele. Am obosit să te caut cu privirea! Am obosit sperând... să te găsesc, Sau... că mă vei găsi! Vreau să uit de orice căutare Și să nu mai tresar Când îți rostesc numele. Vreau să uit! O să dorești să te mai caut
FARA TINE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367391_a_368720]
-
aștept! Te vreau ca un preț al iubirii, Te cer ca un preț al suferinței Si te aștept ca o solie mângâietoare! Unde ești? Te caut cu ultimele puteri ale suferinței mele. Am obosit să te caut cu privirea! Am obosit sperând... să te găsesc, Sau... că mă vei găsi! Vreau să uit de orice căutare Și să nu mai tresar Când îți rostesc numele. Vreau să uit! O să dorești să te mai caut! O să-ți fie dor de toate astea
FARA TINE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367391_a_368720]
-
facă nimic. Nu era putere în mine, ci pur și simplu era o Prezență. Cu toate că tatăl meu mă iubea foarte mult, de multe ori îmi spunea: „Scorpie” sau „Tu scorpie.” Erau niște duhuri peste el. Mama mea, dacă seara era obosită și epuizată de la tot scandalul din ziua respectivă, dimineața avea puteri noi. Nu-nțelegeam lucrul acesta. Era din nou veselă. Deși obosită fizic, era veselă și gata să meargă din nou la școală. Ea este învățătoare. Și era gata să
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367389_a_368718]
-
de ne-a abandonat tocmai acum când aveam nevoie de el? - Unde să fie, mamă? A plecat la noua lui casă și mă așteaptă să merg să-l îngrijesc, să-i spăl cămășile, să-i fac de mâncare atunci când vine obosit de la muncile câmpului. - Dar mamă aici este casa lui, nu în altă parte! - Dumnezeu Drăguțul știe, mamă, să le rânduiască pe toate. Acum l-a luat pe el, curând mă va lua și pe mine. - Ce prăpăstii vorbești acolo, femeie
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]
-
fiului lor. - Poftește Săndica. Așa parcă te numești după câte ne-a spus fiul nostru. Intră, noi nu mâncăm pe nimeni, spuse Veronica de la înălțimea rangului pe care dorea să-l evidențieze. - Vă mulțumesc... desigur... din nou bună ziua. Sunt puțin obosită de pe drum. - Nu-i nimic. Ai timp să te odihnești. Poftim în living. Amfitrioana pășea prin hol spre living cu mersul ei înțepat, lăsând în urmă o adiere suavă de parfum fin. Doctorul Ștefan a rămas să închidă ușa vilei
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]
-
păsările cântând printre copaci și din depărtare, sunetul unei tălăngi. Era poate vreo cireadă prin apropiere la păscut. Liniștea era spartă doar de foșnetul fagilor și al molizilor, în adierea molcomă a vântului de amiază. Cum au ajuns în mijlocul poienii, obosită de alergătură, Ana se aruncă la pământ și stând pe spate, întinse brațele ca o răstignire. Cerul era cenușiu. Chiar atunci se vedea un avion la mare înălțime, lăsând o dâră de fum în urma lui. Era fericită pentru aceste clipe
BALUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366698_a_368027]
-
vezi cu ochii tăi un atentat kamilkatze, încearcă numai ca, după ce ne vom căsători, să-mi faci hijab* ; eu îți voi exploda cu siguranță ...Ha! Ha! Ha! Mare năzdrăvană, fata asta! Îi place să și-o imagineze, atunci când el vine obosit de la muncă, deschizându-i tiptil ușa casei cu zâmbetul cald înflorindu-i pe buze, cum își deschide larg brațele sidefii pentru a-l cuprinde și cum halatul roz de mătase îi alunecă dând la iveală furoul roz cu broderie pe
SOŢUL SOŢIEI MELE (FRAGMENT DE ROMAN) de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366843_a_368172]
-
educația copiilor stă în strânsă legătură cu rugăciunea din familie. Un copil trebuie să dobândească această deprindere a rugăciuniii din familie, din primii ani de viață. Copiii trebuie învățați să se roage, dar trebuie să fim atenți să nu-i obosim, să nu exagerăm cu canonul de rugăciune, pentru a nu le crea o animozitate față de rugăciune. De aceea, trebuie să avem un canon de rugăciune departajat. La canonul minimal de rugăciune trebuie să participe și copiii, care, la vârste mici
INTERVIU CU PARINTELE IOAN CRISTINEL TESU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366827_a_368156]
-
jurăminte mi-a tras, ce lacrimi a vărsat... nici nu îl cunoșteam prea bine însă am acceptat să mergem într-un local luxos după care m-a dus pe aripi până în palatul lui din frunzișul de cleștar dar, acum mă obosește. Să nu creadă că numai el are nevoie de schimbare, de variațiuni pe aceeași temă și în definitiv de-o compensare galonată, galopantă la nivel de simțuri în veșnică transformare și încărcată cu arome înverzite din nuanțe amețite. E drept
GÂNDIREA UNEI ZBURĂTOARE de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366949_a_368278]
-
-ne, Doamne, Dumnezeule al nostru, marea ta putere și fă ca această lucrare a diavolului să plece pe pustii... și iarăși începeau să cânte pe două voci, în timp ce soarele le bătea în cap cu razele puternice ale amiezii. Când a obosit părintele a intrat în scenă tânărul polițist. I-a cerut permisiunea preasfinției sale să arunce și el o privire, dacă s-ar putea să pună chiar mâna pe țeastă. Abia gâfâind, slujitorul Domnului i-a spus să aibă grijă, că
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
transversalele scării, ce scârțiau din toate cuiele, în groapă. A dat la o parte țeasta cu piciorul drept, apoi a dat-o înapoi cu stângul și a așteptat câteva minute. Se simțea ca omul se află sub imperiul necunoscutului. Țeasta obosise, nu se mai zbătea. A luat-o cu amândouă mâinile și a așezat-o sus pe marginea gropii. Pe frunte îl năpădiseră broboane de sudoare. Era și o căldură istovitoare. A urcat pe scară parcă mai repede decât a coborât
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
Farmec > MI-E DOR DE-O DUMINICĂ, MAMĂ... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 212 din 31 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Mi-e dor de-o duminică, Mamă, Mi-e Dor de-o duminică-ntreagă, Sufletul meu, obosit de-ntrebări Nu mai vrea trupul să-l înțeleagă... Veșnică goană e-n totul ce sunt, De dimineață și până în zori Nu mai am liniște, liniștea, ce-i? Nici în gânduri nu mai am sărbători... Sunt ca un viscol fără-adăpost
MI-E DOR DE-O DUMINICĂ, MAMĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366967_a_368296]
-
Luminișul era scăldat de razele soarelui și pustiu. Doar fluturii alergau printre flori și gâzele. Se auzeau păsările cântând printre copaci și din depărtare sunetul unei tălăngi. Era poate vreo cireadă prin apropiere la păscut. Cum au ajuns în mijlocul poienii, obosită de alergătură, Ana se aruncă la pământ și cum sta pe spate întinse brațele ca o răstignire. Cerul era cenușiu. Chiar atunci se vedea un avion la mare înălțime lăsând o dâră de fum în urma sa. Era fericită pentru aceste
FIORI CU ZMEURA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366913_a_368242]