4,431 matches
-
templierilor. Probabil că regele vrea să le arate fiilor Franței că Biserica nu are dreptul să-i judece pe Templieri, pentru că nu se dovedește imună la petele acestora, sau lansează pur și simplu astfel un avertisment papei. E o istorie obscură, un joc de poliții și servicii secrete, de infiltrări și delațiuni... Papa e strâns cu ușa și consimte să interogheze șaptezeci și doi de Templieri, care confirmă mărturisirile făcute sub tortură. Papa ține Însă cont de pocăința lor și joacă pe cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
26 noiembrie 1309 Molay ia cu mândrie apărarea ordinului și a purității sale, ajungând să-i amenințe pe acuzatori, apoi este abordat de un trimis al regelui, Guillaume de Plaisans, pe care el Îl crede prietenul său, primește câteva sfaturi obscure și În data de 28 a aceleiași luni dă o depoziție foarte timidă și vagă, spune că el este un cavaler sărac și fără cultură și se limitează să Înșire meritele (de-acum apuse) ale Templului, pomenile pe care le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
BIRTUL POPELICANILOR DIN NOU LA PIATRĂ 3 ORI 6 [666] ÎNAINTE DE SĂRBĂTOAREA MARII DESFRÎNATE „Mai ceva ca noaptea pe Întuneric”, zise Belbo. „Firește, totul rămâne de interpretat. Dar Ingolf reușise cu siguranță, așa cum am reușit și eu. E mai puțin obscur decât pare, pentru cine cunoaște istoria ordinului”. Pauză. Ceru un pahar cu apă și ne făcu să urmărim În continuare textul, cuvânt cu cuvânt. „Deci; În noaptea de Sfântul Ioan, la treizeci și șase de ani după căruța cu fân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În romanele polițiste”. „Bănuiam eu”, zise Belbo Întinzându-i mâna. Am plecat, dar nu eram liniștit. Nu din cauza comisarului, care mi se păruse un om de treabă, dar mă nimerisem, pentru prima oară În viața mea, În centrul unei Întâmplări obscure. Și mințisem. Și Belbo Împreună cu mine. L-am lăsat În fața editurii Garamond și amândoi ne simțeam Încurcați. „N-am făcut nimic rău”, zise Belbo pe un ton vinovat. „Că știe sau nu ceva comisarul despre Ingolf sau despre catari, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
difuzate numai pentru clienții editurii Manuzio. Dacă la Început crezusem că am intrat În zona directorală a editurii Garamond, a trebuit să-mi schimb curând părerea. Ne aflam În birourile unei alte edituri. În holul de la Garamond era o vitrinuță obscură și ștearsă, cu ultimele cărți publicate; Însă cărțile de la Garamond erau modeste, cu filele netăiate și cu coperte sobre, cenușii - aminteau probabil publicațiile universitare franțuzești, cu hârtia care se Îngălbenea În câțiva ani, așa Încât să sugereze că autorul, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
1001! „Ce Înseamnă ele?” Întrebă Diotallevi, imediat ațâțat. „A”, zise profesorul Camestres, „cum se spunea și În primul Liber legis, orice număr e infinit, și nu există deosebire!” „Înțeleg”, zise Belbo. „Dar nu credeți că toate astea-s puțin cam obscure pentru cititorul obișnuit?” Camestres aproape că sări de pe scaun. „Dar e absolut indispensabil. Cine ar Înțelege aceste secrete, fără pregătirea prealabilă necesară, s-ar prăbuși În Abis! Chiar și făcându-le publice Într-un mod Învăluit eu Înfrunt niște riscuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Între zidul de piatră și deschiderea urechii, și m-am simțit În subsol stând la rândul meu sub o boltă, și mi s-a părut că pâlnia acelui canal phonurgic nu era altceva decât capătul unei coborâri În niște coridoare obscure ce duceau către centrul pământului, furnicând pline de Nibelungi. Am simțit că mă ia cu frig. Tocmai mă depărtam, când am auzit o voce: „Veniți. Suntem gata să-ncepem. În sala secretă. Chemați-i pe ceilalți”. 61 Această Lână de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să mă sustrag demonului asemănării, cum mi se Întâmplase și la Rio. Ce diferență era Între soba asta cilindrică a lui Réaumur, 1750, camera asta caldă pentru clocirea ouălor și cutare atanòr din secolul al XVII-lea, pântec matern, uter obscur pentru ciocnirea a cine știe căror metale mistice? Era ca și cum Deutsches Museum ar fi fost instalat În castelul piemontez pe care-l vizitasem cu o săptămână În urmă. Îmi era tot mai greu să deslușesc lumea magiei de ceea ce astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nu pune În lucrare aceste tendințe pentru a-și Împodobi Mireasa și, Îmblânzindu-le, nu le face să se Îndrepte spre bine. Cum s-ar zice, orice dorință trebuie să rămână În propriile-i limite. Altfel Geburah devine Severitatea, aparența obscură, universul demonilor. Disciplinarea dorinței... Așa făcusem În cortul umbanda, cântasem din agogő, participasem la spectacol de partea orchestrei și mă sustrăsesem transei. Și așa făcusem și cu Lia, rostuisem dorința ca un omagiu adus Soției și fusesem răsplătit În adâncul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
era cuvântul de ordine. La rândul lui, Leo păstra link-ul (legătura) și raporta lui Adely (de la Adelina), care și ea păstra link-ul și raporta către...și acela către...și tot așa. De la un nivel încolo, structurile organizaționale deveneau obscure. De aceea se și scriu o sumedenie de cărți tratând despre Management-ul ori Dezvoltarea organizațională. Un fel de dat cu presupusul. Firmistul nu poate supraviețui mult timp în vagul metafizic. Trebuie să vorbești cu Dumnezeii tăi, chiar dacă se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
paceaură chioară de pe drum și să-i declari dragoste veșnică! Sau să te zbânțui! Sau să mori! Sau să visezi... Sau să ceri niște bani cu împrumut. Deci..., cam asta-i, constată Dănuț, cu năduf, în direcția Avocatului, fost procuror obscur, retras la țanc la pensie, pe caz de boală, supranumit și Fratele, care, așezat imediat în dreapta și scutit de povara de a asuda, privea și el cu obidă și cu oleacă de scârbă, în fundul gol al paharului propriu. Încă un
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
inomabile, de căcățișuri pudrate cu mătreață și etalate cu dichis precar, sinistru, fără să fi fost și ele măcar odată curățate ori spălate, după dobândire, ci numai îmbrăcate și dezbrăcate periodic, într-o ordine hotărât oțioasă, după un anume algoritm obscur. Și se întristă de moarte... Am impresia, ba nu, sunt sigur, că mă trece și pe mine. Feedback. Conexiune inversă, glăsuiește el tern, către Dănuț. Până una alta, să-l lăsăm pe troglodit în plata Domnului. Când revine Marco al
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nimerește și Fratele, prin preajmă. Nici de noi, nici de alți ciumeți, ca noi. Sau, în orice caz, s-ar zice că lumii, în ansamblu, nici că-i pasă. Pe nesimțite, întraseră cu toții și avansau în desimea foșnitoare, acaparantă și obscură a Parcului. Iluminatul public se diminua, scădea și fluctua imprevizibil, precum vântul în lan, creîndu-se meandre și efecte speciale pentru ochi, de genul unor oaze animate de întuneric, ca niște caracatițe amorfe pânditoare, cu un contur neregulat, afund și neliniștitor
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Îngerul, subliminal, nelămuririle și îndoiala. De altfel, apele se vor despărți, pentru voi și pentru dânsul... Chiar acum! Ca și când l-ar fi auzit și înțeles, becurile din rețea își reduc emisia la jumătate. Iar strada se îmbracă într-o țundră obscură de ceață, într-o penumbră bizară, tresăltândă, de miez de noapte. Pâcloasă, ostilă, revărsată și deosebit de rău prevestitoare. Lipiți-vă de mine! îi strânge Arhanghelul împrejurul său, cu Sile și copilul botezat plasați la mijloc, ca o cloșcă decisă să
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Erorilor, când a Ororilor...), una dintre străduțele acelea mărginașe care afluiau, în evantai, în Bulevardul Petrolului, din preajma vechiului Cimitir "Eternitatea". Și uite-așa, se ajunsese actualmente la situația insolită, de a se face referire la acest micro-sediu lăturalnic, de altminteri obscur, ca la ditamai Secția de Poliție de Sud-Est! Ba, uneori, cum era cazul acum, apelurile nu erau redirijate numai de la o secție-satelit ci, din lipsă de echipaje suficiente, chiar de la unitatea de bază, cea din Centru! Unde mai pui că
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
operei în speță, într-o perpetuă nedumerire, relativ la identitățile exacte ale celor doi companioni supranaturali ai Cavalerului, ironizat subtil și plasat sacrificial, în centrul gravurii. De altfel, majoritatea albumelor selecte de educație plastică, intenționând să depășească o anume simbolistică mai obscură și mai dificil de digerat, pentru neavizați, a ilustrului maestru german, se întreceau să explice mură-n gură, inclusiv prin prezentarea lor în casete separate, cine era Moartea și cine era Diavolul. Da... Der Ritter, Der Tod und Der Teufel
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
profunzime, sacul fostului trup femeiesc, care pare că se dilată, supus unei maximale presiuni! După anvelopa organică se prăbușește imediat în sine, cutându-se, pungindu-se și fâsâindu-se, asemenea unui balon spart și eliberând, totodată, prin te miri ce ungher obscur, o fumigație pucioasă flatulentă, verde-lintiță, cu un miros iritant de sulf, de clor, de bor și de amoniac! Alunecând pe sol, din poala lui Uriel, învelișul cel pliat, puturos și netrebnic, dezvăluie erecția viguroasă, tantrică, a Îngerului. Coitus interruptus! Măi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
după stabilizarea sa organică și depășirea perioadei critice, înregistrând pe reportofon, cu acceptul său, confesiunile făcute. Se profilează, ca și în cazul polițistului, dezvoltarea subsidiară a unui delir imaginativ major, frenitis, bazat pe un repertoriu de inspirație apocaliptică, cu origine obscură, dar mult mai sistematizat, mai bogat, mai colorat și, de ce să n-o spun, mai captivant! Nădăjduiesc să-l pot transcrie separat, într-o formulă stilistică comparativă cu aceea în care istorisirea mi-a fost livrată, astfel încât să le trezească
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
trecuse lui niciodată prin minte să-și bată capul cu muncirea moșiilor. Își găsise arendaș și se înțelesese asupra venitului înainte chiar de a fi încheiat cumpărarea. Miron a aflat mai târziu că Ionescu ar fi un bogătaș de origine obscură, stabilit de puțin timp în București, unde achiziționase câteva case de raport. Asta a fost cu vreo douăzeci de ani în urmă. Apoi, de niște Paști, acum câțiva ani, a primit iar vizita vecinului, de astă dată însoțit de fiul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
descreți. Avea suflet bun. Se credea cel mai iscusit secretar de redacție din România și, deoarece lumea nu-l aprecia ca atare, se simțea nedreptățit. Îi era scârbă că trebuie să muncească mai rău ca un hamal la un ziar obscur, în vreme ce alții, nedemni să-i stea alături, se îmbuibă și se lansează prin redacțiile jurnalelor de mare tiraj. Pentru că tânărul Herdelea era de "dincolo", secretarul îl însărcină să culeagă din presa germană și ungurească știrile despre România și românii subjugați
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Doar vreo trei redactori care dezbăteau, împreună cu Titu Herdelea, probabilitatea căderii guvernului, și bătrânul reporter parlamentar de la Universul, Bididiu, care, în colțul său rezervat, dormita gâfâind în așteptarea deschiderii ședinței. Trecuse de cinci și jos, în incintă, numai câțiva deputați obscuri și plictisiți căscau cu gravitate de mameluci. Tribunele însă gemeau de lume. Un redactor tinerel, plimbîndu-și privirea peste fețele înroșite de curiozitate și enervare, remarcă diplomatic: ― Numai moșieri și arendași în tribune... Parcă discursurile de aici o să-i apere de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
într-o stare de autohipnoză, creierul fierbând la ideea a ceea ce putea să-i aștepte, uitând complet de sarcina pe care o avea de îndeplinit. Dar Lambert era în așa fel făcută că putea să facă față ungherelor și nișelor obscure ale navei, în timp ce acelea ale imaginației o paralizau. Acum că însoțitoarea lui era pe fază, Dallas își concentra toată atenția asupra celei mai apropiate intersecții. Imediat în urma lor, Ash, cu ochii fixați pe ecranul radarului de buzunar, ținând obiectul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de a gândi pozitiv și de a face numai bine. Pentru a fi sănătos, fericit și prosper, omule, controlează-ți permanent mintea și dă-ți seama la ce te gândești. La ce îți folosește gândul din mintea ta ? Există factori obscuri, interesați să-ți ocupe mintea, omule, cu gânduri parazite, nefolositoare ție. Îți blochează mintea și te aduce în situația ca și cum te-ai afla într-un vagon de tren, scos din circulație și tras pe linia moartă. Cu mintea blocată și
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
cucerirea Ierusalimului, cum o face pentru alte cetăți. Asupra acestui punct, cronica asiriană și textele biblice concordă perfect: Senaherib s-a mulțumit cu un tribut copleșitor și Ierusalimul nu a fost cucerit de armata asiriană. Rațiunea deciziei lui Senaherib rămâne obscură și istoricii pot doar să propună ipoteze. Probabil Senaherib și-a dat seama de dificultatea excesivă de a cuceri Ierusalimul. Asediul Samariei durase foarte mult (trei ani după 2Rg 18,10), și Ierusalimul se pregătise bine pentru un lung asediu
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
néant față de omul angajat să realizeze «în sinele» și «prin sinele» și care ajunge la concluzia că omul nu este decât o «pasiune inutilă». Prin psihanaliză existențială înțelegem o cercetare a comportamentelor omului prin aducerea la lumină a celor mai obscure justificări, ce sunt înrădăcinate tocmai în originalitatea dispozițiilor existențiale. De exemplu, Sartre spune că a conduce popoarele sau a ne îmbăta în singurătate este același lucru, tocmai pentru că ambele comportamente, atât de deformate în configurarea lor exterioară, odată supuse unei
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]