10,695 matches
-
Companie. Compania Încurajează „creativitatea“ și toleranța: adică poți veni cu partenerul la petrecerea de Crăciun și cuplurile de același sex se pot săruta sub vîsc la miezul nopții, de revelion. Wakefield le va vorbi de bani și poezie (cu un ocol prin artă), va fi plătit, apoi va pleca spre un oraș mare, unde va ține o altă conferință cu același titlu, dar, speră, cu alt conținut. Apoi va pleca spre Vest, pentru o chestie ceva mai misterioasă. Agentul său a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
preling lacrimi Înmiresmate. Dar nu-și găsește liniștea. În seara asta va trebui să le spună oamenilor din acest oraș al Companiei ceva pe care să-l creadă și el, și ei. — Și acum, „Despre Bani și Poezie (cu un ocol prin Artă): O Prelegere“. Doamnelor și domnilor din clasa excesiv muncitoare: În ramura mea de activitate, care nu se aseamănă cu nici o alta, poți să spui ceva foarte spontan, ceva ce-ți trece prin minte, și apoi să petreci ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
se evaporă. Și prezența femeii mai În vîrstă este, de asemenea, mîngîietoare. Pare că, În felul ei Înțelept, acceptă violența, umorul și contradicțiile. Wakefield Își propusese să rostească aceeași prelegere ca În Typical, considerînd că „Banii și Poezia (cu un ocol prin Artă)“ era o temă suficient de universală pentru a putea prinde oriunde În America, dar acum știe că nu va merge. Aici, relativitatea valorilor Își pierde contextul; nu se aplică artei care asistă și depune mărturie, care a sfidat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
a mea. Fran se uită la ceasul din mașină și decise că, deoarece fusese prea ocupată ca să răspundă la telefonul tatălui ei în după-amiaza aceea - recepționaseră o poveste despre un jaf important prin stația radio a poliției -, va face un ocol în drum spre casă ca să-și vadă părinții. Îi pieri tot cheful la gândul predicii pe care avea să i-o țină maică-sa despre avantajele cărora le dăduse cu piciorul refuzând să devină doamna Adrian Blake, dar trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
galbene arată minunat. Cei doi bărbați ezitară o clipă. Erau în martie și afară era ger. — Sigur, doamnă, zise acesta în timp ce cuvintele nerostite lăsau să se subînțeleagă că doar o persoană fără minte s-ar putea gândi la un asemenea ocol, cum doriți. Îmi doresc într-adevăr lucrul ăsta. Fran se strecură grăbită spre ușa laterală, rugându-se să fie deschisă. Era. — Așadar să-nțeleg că-ți place să te plimbi prin grădini înghețate și pline de noroi în pantofi negri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
manifestul lui André Breton, regretul fiind acela că „succesiunea de surprize luminoase nu e propice unei viziuni organice, stăruitoare, definite” și că, rămas fidel „noului alexandrinism” al „pointilismului poetic imagist”, Voronca „nu s-a decis să abandoneze această pistă de ocol și să revie la vechea matcă a acestei poezii organice, căreia originalitatea imaginilor i-ar crește prestigiul și i-ar intensifica strălucirea”. „Strălucirea autonomă a imaginilor” e taxată ca o abatere de la norma subordonării lor față de un peisaj „organic”. Exemplul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mers prin pădurea de pini și ne-am îndreptat spre cabana pădurarului. O bănuială mi-a încolțit în minte. Nu cumva voia să dea drumul șerpilor asupra mea? Dar nu. Nu s-a îndreptat spre ușa cabanei. A făcut un ocol, s-a oprit la o fereastra dosnică, s-a uitat înlăuntru și, după aceea, mi-a făcut semn să mă apropii. Când mi-am lipit fața de fereastră, am rămas încremenit. M-am văzut pe mine în cabană, urmărind cum
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
căreia grohăiau turme de porci. De-a lungul străzii ce trecea la o săgeată de arc de curte se aflau casele arimanilor, la oarecare distanță una de alta și toate împrejmuite cu garduri din pari, crengi și nuiele împletite. Aceste ocoluri, deasupra cărora se cățăra volbura și hameiul, nu erau făcute de longobarzi ca să se apere, ci fiindcă nu le plăcea să trăiască prea aproape și nici în locuri deschise. În imensa pădure ce se-ntinde pe-o mare parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
voi! Cazul nu era deloc simplu. Longobarzii, ținând minte vechea și dura lor viață de nomazi, erau generoși cu călătorii de orice stirpe. Le îngăduiau să culeagă fructe din pomi, cel mult trei, cu condiția să se afle în afara unui ocol îngrădit, să-și pască în libertate calul pe terenuri virane sau pe pășuni cel puțin o dată secerate. Oricine putea să adăpostească fără nicio restricție în propria casă, în timpul zilei, orice persoană care nu era urmărită sau cunoscută că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
dar se prea poate să nu vrea să mă vadă; au fost ceva neînțelegeri între noi. S-au uitat la mine, fără să spună nimic. Iată-ne ajunși în fața casei ce se-nălța, căci ea încă exista, în mijlocul unui mic ocol de ziduri. Poarta de la intrarea în curte era ferită de soare printr-o boltă de vie. Cu o mână tremurătoare, am ridicat ciocănașul. După trei lovituri, poarta s-a deschis, și servitorul nostru Augusto s-a ițit bănuitor. M-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ținea urma în chip banal fratelui său, schimbând semne discrete și zâmbete imperceptibile. După ce a omagiat femeile, Kakko a părut că mă vede și pe mine. S-a uitat țintă la mine cu mâinile la spate și mi-a dat ocol, măsurându-mă din cap până-n picioare. Eu stăteam neclintit și fără să scot o vorbă. - Cine e tipul ăsta? a întrebat, postându-mi-se dinainte. Este cumva un longobard care și-a dat cu funingine sau un intrus care vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
am fost de acord. Zis și făcut, în pofida bruftuluirii soldaților. Erau opt clerici, preoți și diaconi. Laicii erau zece bătrâni, înarmați cu niște săbii ruginite și care apărau douăsprezece fecioare cam de cincisprezece ani, dacă nu mai puțin. Am făcut ocolul bisericii, uitându-mă la podoabe. Înțelegeam că era ceva în neregulă, dar nu reușeam să identific ce anume. Oricum nu exista nimic care să justifice moartea atâtor oameni, nici măcar ciudatul și marele candelabru în formă de arbore, cu șapte brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe drum. Povestii pățania noastră, acasă, mamei și tatei, ca să afle și ei ce consăteni de treabă avem. A doua zi trecu ca prin urechile acului și seara se apropie pe nesimțite. Noi, iarăși am ieșit să ne plimbăm dând ocol satului. De la poarta de unde am plecat, tot acolo ne-am și întors. Ascultam muzică la telefon și jucam cărți. După un timp lângă noi veni un om foarte băut care începu să cânte. Era hazliu și am început toți a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ce zbura cu mine. La început mi s-a părut greu, nu-mi puteam ține echilibrul, dar mi-am imaginat că am sub picioare un skateboard ce zboară și m-am descurcat. Drumurile erau, cum am spus, supraetajate și dădeau ocol clădirilor imense. Mașinile nici nu trebuiau să le atingă, pur și simplu levitau și aveau un pilot automat, deci, chiar și copiii puteau conduce. Arhitectura clădirilor era extraordinară. Construcții simetrice cu tot felul de forme, ca niște clepsidre care aveau
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și odată, cu ea avea să se Însoare, și cu nimeni altcineva. La cincisprezece ani, ea intra la internat la liceul Kérichern din Brest. Christian, socotit una din speranțele navigației franceze cu pînze, părăsea Lands’en plecînd În primul lui ocol solitar al lumii. Zece ani mai tîrziu, tînăra femeie locotenent intra la SRPJ, iar el cîștiga a cincisprezecea ediție a competiției Drumul Romului. Se Întorceau și unul și celălalt pe insula lor de Îndată ce le era cu putință, numai că, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
trecea pe lîngă un trauler căruia nu-i mai lipsea decît un strat de vopsea, cînd observă Încercarea unui tînăr muncitor de a se retrage sub coca vasului. Făcîndu-i semn lui Stéphane să meargă mai departe fără ea, dădu rapid ocol navei pentru a-l prinde pe muncitor din direcția opusă. Și a-l lua din scurt. TÎnărul roșcovan nu avea mai mult de șaisprezece ani. Chipul său plin de pistrui fu năpădit de o roșeață bruscă. - Ei, Paul, preferi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
s-a dus după javra aia de Chantal, ți-o jur că-l omor! - Loïc, liniștește-te! Nu te mișca de acolo și ascultă-mă! articulă Marie cît mai răspicat. Dar fratele ei abia o mai auzea, dădea ca turbat ocol camerei, izbind cu piciorul În lucruri, căutînd febril o urmă. Un bilet pe care fiul lui i l-ar fi putut lăsa. Aflată pe drum, Marie schimbă brusc direcția. - Rămîi unde ești, eu mă duc acasă la Pérec, tu cercetează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
din nou căutătura fixă a lui Pierric, și puse mîna pe mobil pentru a-i cere lui Morineau să vină să-i Îndepărteze pe curioși Înainte ca situl să capete Înfățișare de bîlci pentru tăntălăi. Apoi se apucă să dea ocol menhirului, trăgînd nădejde să descopere vreun truc În stare să facă o masă de granit care cîntărea mai mult de o tonă să verse lacrimi de sînge. Pierric se ținu după el, oprindu-se cînd el se oprea, pornind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
peste banderolele galbene Înainte de a se proțăpi În fața polițistului. Fără măcar să-l salute, se interesă rece de adevărul unui zvon care circula În legătură cu o eventuală Închidere a sitului. Lucas se miră Încă o dată de repeziciunea cu care informația dăduse deja ocol insulei, și dădu din cap afirmativ. - E chiar așa, și Închid și insula. Doar rezidenții vor avea dreptul de a veni și a pleca. De Îndată ce Dumnezeu va decide restabilirea legăturilor maritime, e de la sine Înțeles, adăugă el, nu fără o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe ea. Semne pe care un praf cenușiu le făcea indescifrabile. Înmuindu-și degetul În gură de cîteva ori, Marie le curăță unul cîte unul și Înlemni recunoscînd simbolurile identice cu cele săpate pe frontonul menhirului. Cinci dintre ele dădeau ocol marginii pietrei, al șaselea, un cerc Înconjurat de linii mici, se afla În centru. Căuta să priceapă care era semnificația acestei puneri În scenă macabre cînd vederea i se tulbură și se simți năpădită de o bruscă amorțeală, care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
asupra paharelor cu vin alb. Afacerea lua tot mai multă amploare, tot mai mulți continentali aveau să vină să umble creanga prin Lands’en. Cu un gest brusc, Christian Își apucă sacul de voiaj și se ridică. Anne dădu iute ocol tejghelei ca să vină după el. - Nu credeam că mă va dezamăgi vreodată, murmură el dîndu-i surorii lui o sărutare scurtă pe obraz. - Mai așteaptă un pic... - Nu va veni. - Ascultă, Marie te iubește din... - Nu mai vreau să-i aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de mare s-au dus dracului. Rezistînd cu greu poftei de a-l Îneca și pe el, Lucas se Îndepărtă cu pași mari spre cimitir. Ceremonia Începea În fața cavoului familiei Kermeur. Lucas, stînd de-o parte, se hotărî să dea ocol mormintelor. Privirea lui se opri asupra singurului mausoleu care ieșea În evidență, cel al familiei de Kersaint. Stilul compozit al monumentului indica rearanjări succesive; cea mai Însemnată data probabil din secolul trecut și conferea ansamblului un stil neogotic pompos. Lucas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care astupau grota și În zona de unde acestea se desprinseseră. - Dacă dau de urme de explozibil, va fi o pistă interesantă, zise Lucas, Încercînd să se convingă singur. Marie rămăsese nemișcată pe mica plajă, aflată acum la ora refluxului, dînd ocol cu privirea stîncilor abrupte ale falezei, intrării negre a grotei, mării liniștite care se Încrețea inocent, În așteptarea ceasului cînd avea să țîșnească iarăși. - Frații mei mi-au spus de atîtea ori că locul ăsta e primejdios, pentru mine era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a se deprinde amîndoi cu tutuiala. Acea simplă schimbare formală făcea de-a dreptul tangibilă intimitatea pe care o Împărțiseră și avu darul să-i tulbure mai mult decît ar fi crezut. Apartamentul minuscul nu adăpostea nici o ascunzătoare, Îi dădură ocol rapid. Marie se instală În fața computerului lui Ryan și apăsă tastele, dar ecranul afișa mereu același mesaj: acces refuzat. În timp ce Lucas termina de scotocit prin dulăpioarele din bucătărie, ea frunzări cîteva cărți. Pe pagina de gardă a uneia din ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
viteză pînă la ușa de intrare la farului și se ascunse acolo la țanc pentru a-l lua pe Ryan prin surprindere. - Ne părăsești deja? Scriitorul Înălță sprîncenele, abia surprins, și Îi zîmbi liniștit. - Plec pentru cîteva zile ca să dau ocol insulelor, te tentează? Marie se uita fix la el fără să izbutească să descopere ceva ascuns În atitudinea lui. Își depăși simpatia instinctivă pe care i-o trezea și Își Înăspri vocea. - Îmi pare rău pentru croaziera dumitale, dar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]