4,789 matches
-
dăruise tot ce fusese mai bun În ființa lui. „Părintele e mereu un străin“, scrisese el. „Trăiesc În marginea vieții casei. Mama este cea care Însuflețește casa. Eu am fost și rămîn cel care hrănește, care asigură buna rînduială, care ocrotește. Problema mea, care nu e În Întregime rezolvată, este de a mă face admis În pofida acestor sarcini și de a mă face iubit prin ele. Dacă nu mi-am revendicat niciodată locul, dacă am așteptat Întotdeauna ca voi să mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
vom putea întâlni din nou, continuându-ne schimbul de idei, Și eu, domnule, La revedere, La revedere. Cipriano Algor puse telefonul în furcă și își privi fiica. Marta se așezase, cu mâinile în poale, ca și cum deodată ar fi trebuit să ocrotească prima și de abia perceptibila rotunjime a pântecelui. Nu mai cumpără, întrebă, Da, au făcut un sondaj printre clienți și rezultatul a fost negativ, Nu vor mai cumpăra nici măcar cele trei sute de păpuși din cuptor, Nu. Marta se ridică, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
poveste. Să ne unim forțele, iar ceilalți... Îi completez fraza: — Ceilalți ducă-se În infern. Mergi, frate, În mijlocul camerei e un sipet, În sipet e ceea ce cauți de veacuri. Nu te teme de Întuneric, el nu ne amenință, ci ne ocrotește. Nerodul Își Îndreaptă pașii Într-acolo, aproape orbește. Un bufnet sec. S-a rostogolit În groapă, când să ajungă la nivelul apei, Luciano Îl Înșfacă și-l lovește cu tăișul spadei, o tăietură rapidă la gât, gâlgâitul sângelui se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pleacă niciodată din noi,ele continuă să trăiasc ă în noi și să trezească măngăiere în sufletul nostru; pe măsură ce le derulăm descoperim poteci noi de care nu ne am dat seama niciodată. Teodora este acum un înger care ne va ocroti mereu și de acolo de pe steaua ei,aflată în constelația Carul mic,ne va lumina drumul și noi vom ști că fiecare”bună dimineața”va fi zămbetul ei. Un zămbet ce poate deschide porțile sufletului,simți că EA este cu
Pentru un înger desprins prematur dintr o ploaie tăcută. In: În amintirea Teodorei Mareș by Iulia Bostan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/489_a_850]
-
coada lui Gospodinele fac ceai. Nici nu ară, nici nu sapă, Dar are și ea o ceapă. Când a rătăcit cireada Și-a pierdut prin iarbă coada. Chiar de la-ndemână nu i-i, Socoteală eu nu-i cer: Ca să-și ocrotească puii De căldură și de ger, Dânsa i-a suit pe cer. Doar dacă te uiți un pic, Poți să-l vezi și pe cel mic. Iar dacă privești în zare, Ai să vezi și pe cel mare. Cum ar
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
strecoară în biserica licăritoare de luminile nenumărate ale Învierii. Noul venit se apără și luptă viguros. Ca Laocoon sugrumat de balauri, el clamează tăriilor revolta sa împotriva criticei universitare. Și... (horrescor referens), tocmai d. Mihail Dragomirescu e cel care-l ocrotește în revista sa și-l impune tuturor...” (Facla, an IV, nr. 84, 30 decembrie 1913, semnat Ion Eug. Vinea). La fel ca și N. Davidescu, B. Fundoianu sau Perpessicius, Vinea e un simpatizant al lui Rémy de Gourmont („arătare bizară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
întrutotul corect cu el. L-ai jignit când i-ai pus cuvintele în gura unui personaj caraghios. Dar nimeni, dintre noi, nu te-a învinuit pentru asta. Dimpotrivă, ne-am amuzat văzând cum te joci cu focul. Ne-am simțit ocrotiți de inteligența ta. Și cu atât mai greu ne-a fost să te vedem, apoi, smerit, blestemîndu-ți ereziile. Ne-am simțit nu numai dezamăgiți, ci și mai vulnerabili, mai expuși pericolelor. După abjurarea ta, suntem mai dezarmați, Galilei. Asta nu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
a făcut o strâmbătură de durere, semn că unchiul său îl strângea, nu glumă. - Nu-i nimic. Mâine puiul o să se facă cocoșel, și va fi cu putință să-i sucim gâtul. Femeile nu vor mai avea cum să-l ocrotească, a bombănit Ariald, râzând afabil. Rotari s-a făcut roșu de furie. I-am luat apărarea nu fiindcă m-aș fi simțit îndatorat și nici din pricina limbii pe care n-am izbutit niciodată s-o țin în frâu sau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nu foarte înalt, cu față pătrată, cu umeri și picioare de luptător. Am stăruit. - Și de ce tocmai acum? - Fiindcă, până la urmă, perfidul lui frate vitreg a murit. Așa am aflat că orice hotărâre a gintei avea țelul de a-l ocroti pe viitorul duce de Brescia de orice primejdie, lipsindu-l chiar de un drept care, în rândul longobarzilor, se află pe locul al doilea după moartea eroică. IV A doua zi de dimineață, fapt neobișnuit pentru mine, m-am trezit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lui. După ce și-a trecut mâinile peste față a oboseală, frecându-se la ochi, a spus: - Vezi, prietene, regele Agilulf, înainte de a-și da sufletul, m-a pus să jur că o să am grijă de fiul său, că o să-l ocrotesc și sfătuiesc. Nicicând nu mi-am încălcat făgăduința. Adaloald a devenit rege pe când încă nu știa vorbi, regina Teodolinda cârmuind tronul cu înțelepciune. Regele a crescut în acest palat, ocrotit și apărat, noi fiind gata să-i dăruim fiecare clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de tihnă. Jur pe cel care n-a fost niciodată răstignit. Bătrânul m-a ajutat să mă ridic și a poruncit gărzilor: - Lăsați-i să intre și găzduiți-i. Ne-a surâs, spunând: - Fie ca Tatăl cel Născut să vă ocrotească în misiunea voastră. O să vă mulțumiți cu ospitalitatea soldaților, căci, după cum bine știți, numai cei consacrați pot intra în mănăstire. S-a despărțit de noi cu un gest de salut, cu pași înceți. Veteranul ne-a condus mormăind în clădirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
doar șaizeci de oșteni, fie prea bătrâni fie prea tineri. Rotari era furios și a trebuit să mă stăpânesc ca să-l conving că situația nu s-ar fi schimbat cu nimic dacă el, în loc să fie reținut pe loc să-i ocrotească familia, ar fi fost alături de Gisulf. Consilierul a chibzuit apărarea orașului și au fost trimiși soli la domeniile friulane și la ducele de Treviso, implorându-i să ne vină-n-ajutor și să-l informeze pe rege despre invazia avară. Neputând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
rafinate sau poate și din cauza așteptatei răzbunări a lui Flaviano. Teatrul era mult mai mic, cu nu mai mult de o mie de locuri. Și publicul era altul, numai nobilii și bogații orașului. Loja imperială era împodobită cu ghirlande și ocrotită de o cortină de purpură cu borduri de aur. Giuliano m-a așezat alături de el, în rândul din spate al lojei pe dreapta, în mijlocul celei mai distinse nobilimi și al liderilor partidului albastru. Nici vorbă de urletele mojice de la hipodrom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
poftești. Dacă noi doi vom avea un băiat, consiliul ducal va hotărî dacă te va moșteni fiul Gailei sau fiul meu. Dacă noi nu vom avea un prunc, fiul Galiei va fi viitorul rege, și eu mă oblig să-l ocrotesc ca pe propriul fiu. Eu voi fi regină cât voi trăi, ceea ce o să trebuiască să devină o proclamație publică a tronului. Dacă vei muri înaintea mea, eu voi fi regină și după moartea ta. Rotari a azvârlit cât acolo un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Vasalii erau descumpăniți văzând un Rotari care le apărea tot mai străin de cel pe care-l admiraseră, respectaseră și de care se temuseră. La început au crezut că era ceva trecător și au făcut scut în jurul lui ca să-l ocrotească, despovărându-l de multe dintre îndatoririle lui. Unul mai în vârstă chiar mi-a spus într-o zi: - Stiliano, regele pare să se ferească de treburrile tronului. A făcut mult bine nației noastre, ne-a dat noi ținuturi și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
arătau ca după război: Zogru, cu hainele murdare de rugină și cu privirea gravă a unui om aflat la capătul vieții, iar Ghighina, cu rochia sfâșiată și părul despletit. Îi era milă de ea și ar fi vrut s-o ocrotească, dar se simțea neputincios și leșinat. Stăteau lângă trăsură și se priveau în tăcere. În mijlocul lacului se vedea mănăstirea cu stâlpii porții luminați. Apoi el a căzut grămadă pe pământul uscat și rece, al nopții de primăvară. Ghighina l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Plânsul mioarei De pe-un deal de nemurire, Spre o vale de uimire, Într-o înserare blândă Însetată și flămândă, Vine turma de mioare Risipită pe ponoare N-are cai în jur să-i pască, Nici câini răi s-o ocrotească, Nici ciobani să o păzească, Și nici stână s-o primească. Mioriță, mioriță, N-ai nici baci și nici băciță Să-ți dea apă din cofiță, Nici otavă din căpiță Și nici cin`să te laie, Mioriță bucălaie! Oare lupii
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ei stă bucuria, Totul e ca în povești, Dorințele ți se împlinesc. Dacă faci o greșeală mai mică, Ți se iartă, deși îți e frică, Mai ales pentru că nu gândești, Pentru că, uneori, ești în povești. Atunci, mama și tata, te ocrotesc, Numai ție, zâmbet îți dăruiesc, De el, veșnic ne vom aminti, Chiar, când copii nu vom mai fi. Rusu Maria, clasa a VII-a Școala Gimnazială Băișești comuna Cornu Luncii Suceava profesor coordonator Ilica Paula Sentiment Privind spre zări uitate
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
De aceea trebuie să colaborăm și să-ți redăm acea viață pe care ai avut-o acum milioane de ani. Pentru asta trebuie să plantăm copaci, să reciclăm, să nu mai aruncăm gunoaie pe jos, mai bine zis să te ocrotim. Această apă strălucitoare ce curge prin torente și râuri, nu este numai apă, ci și sângele strămoșilor noștri. Dacă vindem pământul, trebuie să știm că e sfânt. Pământul nu aparține omului. Omul aparține pământului. Damșa Denis-David, clasa a VI-a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de înțepăturile ploii din căminul său se materializează în fața mașinii. Nu mai ai ce să faci; știi sigur ce va urma, știi sigur că s-a apropiat sfârșitul bietei căprioare a cărei ochi te imploră s-o ferești, s-o ocrotești de cumplitul deznodământ. Această rugăminte mi-a ajuns la inimă. În acea fracțiune de secundă în care inima a preluat conducerea, îl împing zbierând pe tati, bietul tati al meu, să ocolească căprioara. Acel simplu gest a fost de-ajuns
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
următor ești prins în vârtejul de apă, copaci, sticlă spartă și groază. Am reușit să ies la suprafață, am reușit să alunec din mașină pe salteaua de mușchi a pădurii. Am fost norocoasă, îngerul meu păzitor a reușit să mă ocrotească dar ceilalți... ceilalți mă strigau să-i ajut, mă strigau să fac ceva, să nu-i las a cădea în ochiul muntelui ce-i privea direct, fără ocolișuri. Atunci am vrut să mă mișc, să fug, să-i prind în
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
acestea trebuie să încercăm sa readucem totul la normal și să iubim și să protejăm natura. Aici îmi închei micul discurs, sperând ca neînsemnatele mele cuvinte să fi ajuns la inima tuturor locuitorilor tăi, făcându-i să prețuiască și să ocrotească tot ceea ce ne oferi. Greta Monalisa, clasa a VII-a Școala Gimnazială „Horea, Cloșca și Crișan” Turda - Cluj profesor coordonator Codruța Andreica Fantezie de iarnă Demult, într-o casă veche situată pe o stradă lăturalnică dintr-un oraș uitat de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nimic nu se clintise din loc. Și cu toate astea, totul se schimbase. Privirea ei pierdută se Întoarse la maică-sa Într-o chemare mută: copilul ei fusese smuls de lîngă ea, primul ei născut, cel pe care Jeanne Îl ocrotea mai mult decît pe ceilalți, căci nu se pricepuse să-și găsească o soție care să aibă grijă de el. Chiar nu voia să știe cine i-l răpise? Apoi ochii Îi alunecară spre fratele ei, care sfărîma nervos zahăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
parte ceașca de cafea de pe bar, vizibil pradă unei intense stupefacții, și o privi atent pe Jeanne, care stătea În fața lui. - Nu-mi vine a crede, mamă! Dar de ce nu ne-ai spus niciodată adevărul despre ea? De ce? - Ca să vă ocrotesc, pe fratele tău și pe tine, răspunse ea, laconic. - Să ne ocrotești? Ea făcu o strîmbătură, cuprinsă parcă de deznădejde, și continuă pe un ton Încă și mai Înăbușit: - Acum pricepi de ce trebuie să taci. Panica Îl făcu să ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o privi atent pe Jeanne, care stătea În fața lui. - Nu-mi vine a crede, mamă! Dar de ce nu ne-ai spus niciodată adevărul despre ea? De ce? - Ca să vă ocrotesc, pe fratele tău și pe tine, răspunse ea, laconic. - Să ne ocrotești? Ea făcu o strîmbătură, cuprinsă parcă de deznădejde, și continuă pe un ton Încă și mai Înăbușit: - Acum pricepi de ce trebuie să taci. Panica Îl făcu să ridice tonul: - Asta nu va schimba absolut nimic. El știe totul, acolo sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]