3,226 matches
-
logică a realității. Ea o pune în TRACTATUS-UL ȘI „SFÂRȘITUL FILOZOFIEI“ 167 evidență.“ Distincția dintre ceea ce poate fi spus și ceea ce nu poate fi spus este înfățișată aici drept distincția dintre ceea ce „poate să reprezinte propoziția“ și „ceea ce se oglindește în ea“. Întrebarea este dacă se poate spune ceva despre această distincție. Răspunsul este negativ. Că există lucruri despre care nu se poate spune nimic, dar care se arată este ceva care, la rândul său, „nu poate fi spus“. Ceea ce
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
lor, a unei imagini a obiectului ca atare, ci printr-o imagine alcătuită de spiritul omului. Cu toate acestea, cuvîntul purtător al imaginii subiective a obiectului se obiectivează el însuși în raport cu individul, devenind un obiect în raport cu spiritul în care se oglindește la rîndul lui la nivel conceptual. De aceea, arată Humboldt, se ajunge ca subiectul să posede trei entități conceptuale: amprenta obiectului, maniera de interpretare a obiectului și efectul produs de structura fonică a cuvîntului. Gînditorul german consideră că subiectivitatea din
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
române. Pe de altă parte, cine crede că filozofia ar putea fi extrasă din limbă sau că folosirea cuvintelor autohtone foarte vechi ar favoriza manifestarea gîndirii filozofice crede implicit că ființarea (faptul de a fi, existența a ceea ce este) se oglindește nemijlocit în cuvînt, idee depășită încă din antichitate, cînd s-a demonstrat deja că nu există legătură între cuvînt și esența obiectului denumit. Formulînd în mod clar principiul arbitrarietății semnului lingvistic în raport cu realitatea desemnată, Ferdinand de Saussure a desființat teoriile
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
acestor criterii 403. Cînd analizează ideile unor mari filozofi ai lumii -Platon, Aristotel, Descartes sau Leibniz−, Noica realizează de obicei evaluări ale virtuților limbii și ale teoriilor despre limbă, construind o metafilozofie în spiritul reducționist al epocii sale, ceea ce nu oglindește însă integralitatea ideatică din opera filozofilor respectivi. S-ar părea că demersul gînditorului român are la bază un șir de raționamente de tipul: filozofia este trăire, iar trăirea se exprimă prin limbă (sau, chiar, coincide cu limba), de unde rezultă că
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
obiectiv. Aceasta necesită În primul rând descompunerea termenului generic “calitate” În mai multe domenii care definesc caracteristicile calității. Apoi se analizează fiecare dintre aceste caracteristici individuale și se determină una sau mai multe metrici care se pot colecta pentru a oglindi acea caracteristică. De exemplu, una din caracteristicile unei soluții de calitate poate fi să aibă un număr minim de erori. Aceasta caracteristică poate fi măsurată prin numărarea erorilor și defectelor după punerea În funcțiune a soluției. Managementul calității. Managementul total
Managementul calitatii proiectelor by Cretu Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/1696_a_2955]
-
deveni un destin dominat. Insul fremătător, "bolnav de faptă" un demonic în sens goethean opune "devorantului Cronos" înfăptuiri demiurgice. Intră în joc un vădit orgoliu răsturnător, creatorul fiind "un microcosm în macrocosm", un fel de Eu atotcuprinzător în care se oglindește Umanitatea. Ca atare, la nivelul expresiei operează hiperbola, paradoxul, fabulosul reacții prefigurând insurgența. A trăi plenitudinar în clipă e un mod de a sfida Marea Trecere: "Nu veșnicia rece și arhetipul, ci clipa vie ce-mi sculptează chipul / mă fac
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
lui umezi / parcă afectuoși"; la repetatul pleacă, un "pleacă îndârjit de mânie" dulăul ripostează cu "un fel de iubire amară". Moment de subită revelație: Îl priveam prostit de mirare, înmărmurit (...) când, deodată, zării în ochii lui limpezi, strălucitori, chipul meu, oglindit chipul meu, care seamănă atât de bine cu o veche coajă de pâine neagră. "Povestea", în fond o fabulă, sugerează subtextual perpetua nevoie de altcineva atât din perspectiva omului "pe două roți", cât și din cea a dulăului Degringo; luat
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
încă, de alta apelul la fondul folcloric milenar, la structuri consacrate. Somn și trezie, luciditate și tresăriri ale inconștientului, sublimități și dezvrăjire acestea prind în raza lor vibratilă însăși viața, alcătuind o lume personală, făcând ca în individual să se oglindească generalul. Sub o platoșă amăgitoare, la Nichita Stănescu, personaj profund scrutător, coabitează râsu' plânsu'; nu însă la un regim de egalitate: "Ah, Râsu' plânsu' / ah, râsu' plânsu' / în ochiul lucrurilor reci". Râsul său, niciodată enorm, e mai degrabă ironie subțire
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
terestru; ulterior de către Duiliu Zamfirescu, admirator al clasicizantului italian. În alte texte, același impresionism volatil, flou; nici un profil distinct. Rămasă pe retina celui rătăcit în "cețuri" (singur în "Codrii Dezolării"), Fiorella e o "legendă"; și "parcă într-o apă / se oglindea icoana cea de-a pururea pierdută". În același registru melancolic, o transparentă Rosalba, obiect de "fragedă moarte" și devenită "turn al durerii", reprezenta însăși viața: "Pe mozaicul maur Rosalba dansează / în cizme de Spania, dansul ferice / al tragediei mele pe
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
este. De pildă, Robert Ruschnitz se numește de atunci Robert Ruschnitz al Optulea. Sau Maria Ionescu se numește acum Maria Ionescu a Patra. Și, cum e și firesc, aceste adăugiri la nume dau și o anumită noblețe personajelor. Ceea ce se oglindește și în statutul lor social. Să poți dovedi că te afli de opt generații la Brandul Mic din Republica Vandana de Nord a fost răsplătit cu funcția de primar. (În felul acesta au fost eliminate și alegerile, adevărate pierderi de
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
această minunată țară liberă, autonomă, umanistă și independentă. Uneori, câte un turist mai incult și mai lipsit de bun simț, întreabă ghidul cu cine s-a bătut viteazul comandant. Va fi răsplătit cu o privire ucigătoare, în care se va oglindi cel mai mare dispreț, însă și cea mai mare ură. Așa că nu va primi nici un răspuns. Iar dacă e drept că foarte rar un turist și mai incult și și mai lipsit de bun simț va dori să știe și
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
împrejurul clădirii principale. Ceea ce dădea farmec și tihnă acestor binecuvântate locuri erau împrejurimile: imensul parc, cu ale cărui frumuseți ne încântam privirile, iar verdeața și răcoarea lui ne aeriseau plămânii și ne oxigenau creierul; iazul, în a cărui apă se oglindeau sălciile pletoase și bisericuța de pe malul dinspre miază-zi; pădurea, care îmbrăca panta abruptă a dealului dinspre apus și se întindea până spre Ghilia și Lozna. Parcul, iazul cu insula și păduricea au fost leagănul visurilor noastre adolescentine, ne-au ascultat
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
într-un ritm moderat și atent = 10 (34,48%); 3. Elevi care lucrează încet dar atent = 6 (20,68%); 4. Elevi care lucrează încet și neatent = 6 (20,68%). Această grupare a elevilor după calitatea atenției și ritmul de lucru oglindește două dintre caracteristicile de bază ale atenției, caracteristici de care trebuie să țină seama învățătorul în organizarea și desfășurarea procesului de învățământ. Activitățile desfășurate în cadrul cercului de inițiere în cercetarea psihopedagogică s-au soldat cu multiple rezultate: a) au oferit
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
este. De pildă, Robert Ruschnitz se numește de atunci Robert Ruschnitz al Optulea. Sau Maria Ionescu se numește acum Maria Ionescu a Patra. Și, cum e și firesc, aceste adăugiri la nume dau și o anumită noblețe personajelor. Ceea ce se oglindește și în statutul lor social. Să poți dovedi că te afli de opt generații la Brandul Mic din Republica Vandana de Nord a fost răsplătit cu funcția de primar. (În felul acesta au fost eliminate și alegerile, adevărate pierderi de
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
această minunată țară liberă, autonomă, umanistă și independentă. Uneori, câte un turist mai incult și mai lipsit de bun simț, întreabă ghidul cu cine s-a bătut viteazul comandant. Va fi răsplătit cu o privire ucigătoare, în care se va oglindi cel mai mare dispreț, însă și cea mai mare ură. Așa că nu va primi nici un răspuns. Iar dacă e drept că foarte rar un turist și mai incult și și mai lipsit de bun simț va dori să știe și
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
niciun dubiu că se reduc la Carpați, Dunăre și Marea Neagră. A vorbi despre domeniul teritorial, definit de cele trei repere, înseamnă a aduce în discuție un sistem complex. Aria orogenetică reprezintă doar una dintre fețele (unitățile morfostructurale) ale reliefului. Se oglindește nu doar în imaginea Carpaților, ci și în cea a Subcarpaților, Podișului Transilvaniei și Câmpiei de Vest8. Cealaltă față, a unităților de platformă, se reflectă în ceea ce vedem la suprafață ca fiind Podișul Moldovei, Câmpia Română, Podișul Getic, Podișul Dobrogei
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
încins de un brâu hidrografic, format din Tisa, Dunăre și Nistru, care-i stabilește hotarele, descriind un cerc larg în jurul Carpaților. Pe teritoriul stăpânit, munții au instituit, în mod suveran, un sistem concentric, etajat și radiar. Este o realitate geografică oglindită de forma rotundă a regatului dac fondat de Burebista, de unirea celor trei țări române sub Mihai Viteazul și făurirea României Mari de către Ferdinand I. Anatomia sistemului ne relevă că, în interiorul lui, reprezentând centrul domeniului carpatic, este dispus Podișul Transilvaniei
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
scorburi, bufnițe ochesc cu agerimea lor spre hârciogi speriați. Ferocitatea răzbate în natură din întunecimea adâncurilor. Din păduri se aude zgomotul surd și prelungit de oase zdrobite între caninii ascuțiți ai fiarelor flămânde. Ajunși în desișuri, găsim colți de mistreți, oglindiți în luciul știuleților și ghindelor. Păzesc scroafe care alăptează și speră, stând ascunse, de frica haitelor, prin porumb și stejăriș. În lăstărișul din apropiere, lupoaice fudule plodesc. Undeva, nu chiar departe, pe sub privirea vicleană a vulpilor, zbughesc, din tufișuri, iepuri
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
fiind gustate de geto daci. d. În universul greco roman În Antichitate, cu tălpile pe fundul mării și cu creștetul mângâiat de soare, trupul Balcanilor se înălța din Mediterana, strângând în brațele muntoase teritorii dens populate și civilizate. Realitatea se oglindea în întreg sudul Europei, unde pe lanțul de peninsule (balcanică, italică și iberică) s-au așezat civilizații făuritoare de lumi. Sub scurgerea vremurilor, din aceste pământuri a răsărit splendida civilizație greco romană care s-a răspândit spre toate zările. Greco
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
frumosul și urîtul sunt în ochii privitorului, au existat încercări de a de-fini aceste concepte în funcție de un model stabil. Cele mai multe au așezat omul ca model și normă a perfecțiunii. Cum spunea Nietzsche în Amurgul zeilor, " Omul în fond se oglindește în lucruri și consideră frumos tot ceea ce îi răsfrînge chipul... Urîtul este înțeles ca un semn sau ca un simptom al degenerescenței... Orice simptom al istovirii, al îngreunării, al îmbătrî-nirii, al oboselii, orice formă a non-libertății, cum ar fi convulsia
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
artefactele dăunătoare prin scăderile lor de sens. Nu putem vorbi de religie fără să întrezărim măcar invizibilul, deschiderea spre celălalt tărîm. Trăim într-un loc fărîmițat, fracturat, căzut, din care nu putem ieși fără acest model transcendent, al Sofiei necreate, oglindit în univers și în inima omului. În opinia părintelui Scrima, expresia fericită de "unitate transcendentă a religiilor", ca și întreg efortul autorului își au originea în orizontul deschis de Rene Guenon, "a cărui umbră luminoasă, străvezie pînă la inaparență, adumbrește
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
medalionul de bronz nu s-a mai făcut 40. În primăvara anului 1949, eu prilejul unui itinerar eminescian, făcut, bineînțeles, tot la Cucorăni, Geo Dumitrescu a înțeles greșit că heleșteul acela a fost săpat anume, pentru ca în el "să se oglindească eminescian luna". Ce a văzut Geo Dumitrescu, în jurul acelui heleșteu? Pe o margine, trei plopi, pe cealaltă cinci ("plopii fără soț"), într-un colț era "teiul sfînt", iar dincolo, un cireș ("Atît de fragedă te-asemeni, cu floarea albă de
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
că numitul S.T.. [...] de profesie preot ortodox [...] face unele aprecieri și își manifestă în diferite împrejurări ura față de regimul nostru, că se ocupă de unele scrieri din care urmărește să scoată o lucrare așa-zis literară, în care să se oglindească „Preotul în literatura mondială”. [...] În evidența organelor noastre, numitul S.T. este cunoscut ca fost legionar și președinte al Comitetului de tineret P.N.Ț. În anul 1959, prin sentința nr. 99 a Tribunalului Militar Iași, a fost condamnat la 20 ani
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
străinătate sosiți în țara noastră, materiale exploatate pe linia problemei.” „Raport cu propuneri de scoatere din rețeaua informativă de securitate a informatorului «Răducanu», 24.06.1989: [...] Pe parcursul colaborării cu organele noastre, informatorul «Răducanu» a furnizat unele informații cu valoare operativă oglindind poziția elementelor semnalate, a fost punctual la întâlnirile planificate și a respectat instructajul făcut. Întrucât cel în cauză a decedat, act deces nr. 318/1988, propun a se aproba scoaterea din rețeaua informativă a informatorului «Răducanu» și clasarea dosarului personal
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
în fantoma care ai devenit atunci când i te-ai uitat drept în ochi”. Până la urmă, Gorgo „ești tu însuți într-o altă lume, ești capul acesta învăluit de tenebre, ești chipul acesta marcat de invizibil; în ochii lui Gorgo se oglindește adevărul propriului tău chip”. Oare masca eroului tragic nu-i oferă spectatorului imaginea unei alterități înfricoșătoare împreună cu oglinda în care el însuși își recunoaște propria înfățișare macabră? În această voce care pare să vină de altundeva, spectatorul nu aude cumva
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]