2,372 matches
-
pregătit pentru timpul când va ajunge „gospodar la casa lui”, munca devenind, prin exemplu și exercițiu, un mijloc educativ de maximă importanță. Îmi amintesc de perioadele aglomerate ale muncilor agricole (prașila, seceratul, culesul etc.), când zorile zilei le întâmpinam pe ogor și întunericul înserării ne găsea tot acolo, încât casa și ograda le vedeam la lumina zilei doar duminica și de sărbători. Și totuși munca nu era privită ca o povară, iar familia se dovedea o veritabilă școală a muncii. Întunecata
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
care: cultul pentru muncă, cultul pentru pâine, cultul pentru cinste și corectitudine etc. Oamenii satului lucrau cu dăruire pământul și-l iubeau, așa cum își iubeau copiii, animalele, locul pe care au văzut lumina zilei și unde au crescut. Trudind pe ogoare puțin rodnice, cu unelte rudimentare, dar cu sudoare din belșug, țăranii smulgeau anevoie roadele pământului, pe care le strângeau și le drămuiau cu zgârcenie, pentru a asigura cele necesare multelor guri ce le aveau de hrănit. Fiecare bob, fiecare spic
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
cultural Devenit „Disco-central”, Dă o muzică nebună, Ca tot satul s-o audă. La programul prelungit, Tineretu-i nelipsit. Și nu este-ngrijorat Că pământu-i nelucrat. Doar persoane vârstnice, Cu puteri bicisnice Trudesc, fără prea mult spor, Pe un petic de ogor. Spre biserica din vale Coboară bătrâni, agale, Pregătind, prin rugăciune, Drumul către altă lume. Școala, care stă să cadă, A rămas fără ogradă, Iar de la un an la altul, Cu crâșme s-a umplut satul. Tinerii nu prea lucrează, La
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
ajută pe alții să ia o hotărâre bine gândită... Sunt unii pentru care „impactul,” lovitura de trăsnet, șocul, ori „lovitura de teatru” au efecte binevenite îi trezește la realitate; pentru alții însă efectele sunt distrugătoare, devastatoare! Ciocârlia - prietena lucrătorilor de pe ogoare: ea îi cheamă la masa de prânz și tot ea are grijă să-i trimită acasă la sfârșitul soarelui! Dacă te sperie fapta rea pe care ai comis-o, înseamnă că ți-ai recunoscut cumva vinovăția! Tot e bine... Dacă
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
oricum, vezi cum te pregătești!... Când câte unul ajunge mare mahăr, se găsesc nenumărați „cântăreți” care-i lălăiesc în „strună”! Când însă mahărul coboară cu labele pe pământ, „înălțimea” sa se mulțumește cu câte-un țambal ori cobză... Cartea este ogorul în care scriitorul seamănă stări sufletești de tot felul, ca cititorul să aibă ce culege... Gândul omului e fratele curcubeuluiamândoi apar și dispar după câte-o ploaie când se ivește soarele, ofrandă aleasă luminii! Oamenii sunt ființe complexe, cu toate că nu
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
mulțimi de cocioabe din lemn, care străjuiau drumul spre Roma asemenea unei gloate de cerșetori zdrențăroși. Doar din când În când, monotonia peisajului era Întreruptă de umbra mai masivă a vreunei capele, ori de spațiile deschise ale unor podgorii și ogoare. De acum, luminile de pe Ponte Vecchio rămăseseră o amintire și bezna cea mai deplină domnea asupra Întregului cartier, Îmblânzită numai de nimbul lunar. În timp ce Înaintau prin tenebre, Dante simțea o prezență În preajma lor. Perfidă, apăsătoare ca pătura de ceață gălbuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
matará. Eternul Buddha îmi dezleagă sutra și urc cu gând curat către Nirvana; sunt botezat din nou în Brahmaputracătre Tibet îmi caut caravana. Ploi de martie Răstignit e cerul pe ninsoare, norii se adapă din fântână; tot pândind semințele-n ogoare, cântec vechi, de ploaie, îl îngână. Nu e mult de când s-au spart în cioburi, troienind amurguri despletite, și în paltini, aninate globuri luminau subțire, mult tihnite. Prea sătui de vifore, de iarnă, plâng în zori sub merii din livadă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
troienind amurguri despletite, și în paltini, aninate globuri luminau subțire, mult tihnite. Prea sătui de vifore, de iarnă, plâng în zori sub merii din livadă și din ocne Înegurate toarnă indolente ploi ce stau să cadă. Tot pândind semințele-n ogoare, răstignit e cerul pe ninsoare. Nu știu de ce Nu știu de ce atunci când vreau să zbor, îmi frânge cineva câte-o aripă, De mă înalț spre cer; în fapt cobor Și mă strivesc de sol, în mare pripă. Nu știu de ce
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mai bine pe ei să ia legătura cu noi. Dar nimeni nu-i chemă. Ajunseră acum destul de-aproape de suprafața ușor vălurită a unei fețe a planetei cubice. Se zăreau deja liniile sinuoase ale râurilor, petele brune și verzi ale ogoarelor, cele albăstrui-lucitoare ale lacurilor. — Poți să frânezi sau să mă mai gândesc o dată la cine mi-a fost drag? întrebă comandantul. — Pot, zise pilotul. Frânele merg. — Nu se vede nici o localitate, spuse Aciobăniței. N-o fi locuită. — Și lanurile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
-l rugă să se ducă împreună spre malul râului. Vremea era plăcută. Anotimpul ahet era pe sfârșite și se apropia anotimpul pert. Apele lui Hapi se retrăgeau între maluri. Țăranii și robii se grăbeau acum să are și să semene ogoarele umede și negre, și după ei păstorii mânau peste semănături turmele de oi, ca să intre sămânța în pământ, să n-o spulbere vântul și să n-o usuce soarele. Auta și Iahuben se uitau la această priveliște în necontenită mișcare
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ajunge. Muncesc din greu și abia se întorc acasă la căderea nopții, istoviți, că trebuie să și plece îndărăt pe câmp. Și asta când e bine! Dar gîndește-te că uneori apa din Hapi nu se ridică atât cât trebuie și ogorul nu mai are mâl, e uscat! Nu toți au putere să-și facă șanțuri pentru scurgerea apei. Sau dacă înainte de seceriș vin lăcustele? Iahuben oftă: - Și ce se întîmplă atunci cu țăranii aceia? - Se mută fiecare cu toți ai lui
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
O prelungise până În septembrie și peisajul era atins de primele semne ale toamnei, parcă În consonanță cu starea lui de spirit elegiacă. Warren Își adusese bicicleta de la Felixstowe și Împreună se hurducară pe potecile prăfoase, pline de șanțuri, care despărțeau ogoarele aurii de grâne care așteptau să fie secerate și livezile grele de mere coapte. Dezbătură avantajele și dezavantajele comitatului Suffolk ca loc de refugiu la țară, căzând de acord că balanța Înclina Împotriva lui, iar Henry rememoră cu jind atracțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
programați 32 DANIEL BĂNULESCU Azvârli oglinzii încă o ocheadă. Zâmbi amuzat și mulțumit, de parcă ar fi trecut proba înfiripării unui aranjament floral. Oftă și, cu valiza căscată sub braț, se apucă să pună ordine în munca de documentare împrăștiată peste ogor. Se apleca, muștruluia de nisip colțurile micilor decupături din organul central de presă al Partidului Comunist Român, blestema înfiorător - deși nevăduvit de un oarecare accent umoristic -, din nou se apleca, blestema, se apleca, dând drumul uluitoarelor dreptunghiuri de hârtie, dirijîndu-le
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
le priveze de dreptul lor de a sta cu iubitul lor prim-nepoțel, Îngerul și călăul lor zilnic Așa se face că Într-o seară târzie și mohorâtă, când hăul nopții acoperise toată lumina caselor și verdele pomilor, ierbii și ogoarelor dar și lacrimile ce curgeau liber din ochii albaștri a lui Victor Olaru, intuite dar nevăzute de către Mamaia, viața „nepotului Ochenoaiei” se Îndrepta către un segment nou plin de neprevăzut, durere și frumusețe. Victor Olaru, cu fața Împietrită, cu gândurile
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
nu-s case așa de mari? Pentru că-i la sat, iar acesta-i oraș și aici stau mahării! Ce-s mahării? Uriași? -Boieri!, a răspuns scurt Ochenoaia În timp ce gândurile ei erau departe de tren, la supărarea produsă de scrisoare, la ogoarele ei, la fetele În care nu avea nicio bază, ehei... În schimb, Va Înțelese noutatea descoperită și o fixa În mintea sa, pe segmente: Vrasâzâcî, urieșî care ating stelili cu mâna, răi șî numai c-un ochi În frunti, cari
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
au fost ținta lor, sulițe către dușmanii de rând, către fetele sale, care niciodată nu reușeau să o mulțumească și fulgere prevestitoare de trăsnete față de dușmanii mari care Încercau să-i micșoreze grădina, să-i fure din curte ori de pe ogor sau să se atingă de familia sa. Victor Își luase o piatră de pe inimă, scăpase de incertitudini și de frică, de gândul că Ochenoaia cu firea ei dârză ar putea face „o manevră” la margine de legalitate și până se
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Îi crescuse În mod vizibil burta, În timp ce bunica se jura prin tot satul că Aneta are o problemă cu indigestia), a decis că locul acela este și ... necurat! Cercetând și dincolo de Îndepărtatul fund de râpă, privirea lui Va admira mulțimea ogoarelor și livezilor, a viilor și pomilor disparați, care acopereau o mare parte a pantei ce urca lin către vârful unui deal mare. Când căruța cu mica sa Încărcătură a ajuns În dealul Dăreștilor, denumirea dată celor șapte case de către noul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
an școlar, septembrie era cald și luminos, fără ploi, iar Soarele Încălzea și lumina sufletele oamenilor plini de nevoi și de binefacerile dictaturii muncitorești. Într-o zi În care cutreierând peste Întinsurile lanurilor de porumb, aproape bun de recoltat, peste ogoarele și tarlalele cu floarea-soarelui, gata uscată, peste dealurile și pădurile Bogdanei, acolo unde galben-ruginiul se grăbea să ia locul verdelui și viile se Îngălbeneau de ciudă la gândul că În curând vor fi deposedate de ciorchinii cu boabe aurii ce
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ins popular, am spus. Atîta entuziasm are-n el, mai că ți-l face simpatic. Tocmai de-aia e periculos. — E periculos? — Ca toți naivii. Nimeni nu-i poate rezista. Una dintre Înotătoare clacase În mijlocul piscinei, care arăta ca un ogor arat, cu toate brațele acelea bătînd ritmic apa. Femeia renunțase să se mai chinuiască și acum se bălăcea În apa ce i se vălurea pînă la umeri, pierzîndu-și echilibrul cînd Încercă să-și șteargă ochii de spumă. Văzînd-o În dificultate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
fierbinte îl străbătea dinăuntru. Nu-i plăcuse vreodată acel fior care îl făcea să se simtă nesigur și tulburat. Noroc că se întâmpla numai primăvara și în lunile călduroase, când Zet era liber să alerge cu ea de-a lungul ogoarelor. Se îndrăgostise în plus de figura ei călătoare, cu călcâiele strânse pe burta calului și cu sânii săltându-i pe sub cămașă. Pentru Omar, care nu văzuse decât măgăruși înșeuați și cai mici de povară, femeia și Zet erau o apariție
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Samaneh, sufletul-înger care mă veghează“. Dintr-odată, nici lui Omar nu i se mai păru că e Farah în acea unică fotografie rămasă, ci un înger timid și asexuat, cu bărbia înclinată spre umăr. Ca în ziua când poposise pe ogoarele lui Godun, câmpia îi părea un suspans continuu. Nici copacii și nici labirintul de iederă nu slăbiseră foarte mult din încordarea acestei întinderi. Vilele noii democrații, risipite aiurea, ca niște grăunțe scăpate dintr-un buzu nar rupt, aduseseră doar dezordine
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
printr-o hotărâre irevocabilă a Cerului care le cârmuiește pe toate, trebuie să încercăm să obținem cele mai bune condiții cu putință. Adică viețile nevătămate pentru noi, pentru soțiile noastre, pentru copiii noștri; punerea la adăpost a bunurilor noastre, a ogoarelor noastre, a caselor, a animalelor noastre; dreptul pentru fiecare dintre noi de a continua să trăiască în Granada, potrivit religiei lui Dumnezeu și a Profetului Său, rugându-ne în moscheile noastre și neplătind alte taxe în afară de zakat și de dijmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
bănoase circumcizii, astfel că-și făgăduia să nu pribegească înainte de a fi revândut pe preț bun până la ultimul butuc de viță-de-vie; pentru asta, trebuia să aștepte, căci prea mulți doritori de plecare, grăbiți să se aștearnă la drum, își vindeau ogoarele pe mai nimic, iar cumpărătorii erau în avantaj. — Vreau să-i fac pe blestemații ăștia de rumi să plătească scump, cât mai scump, se justifica el. Astaghfirullah, pe care Hamza îl admirase întotdeauna, voia să-l ferească de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în schimb adună bălegarul animalelor, iar pe oameni îi fac să priceapă că ar însemna să-și ofenseze gazdele dacă și-ar face nevoile altundeva decât acolo. Astfel că drumeții sunt siliți să-și astupe nasurile când trec pe lângă un ogor cultivat. Aceste oaze sunt ultimul popas unde se poate face o bună aprovizionare înainte de traversarea Saharei. Puțurile cu apă sunt tot mai rare și e nevoie de mai bine de două săptămâni pentru a se ajunge la primul punct locuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
singuri, într-un cort de campanie, l-am întrebat direct. Mi-a explicat fără să se grăbească: — Locuitorii regiunii voiau să se descotorosească de portughezii care ocupă Agadirul și care mișună pe câmpia din jur, făcând cu neputință munca pe ogoare. Din moment ce stăpânul din Fès este departe, iar cel din Marrakech nu iese din palat decât pentru a se duce la vânătoarea săptămânală, au ales să mi se adreseze mie; au adunat suma de bani necesară echipării a cinci sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]