KorAP: Find »[drukola/base=ogradă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...84 85 86 ...99 >

2,453 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849

umflă girezile de grâu din apropiere, și le spulberă crestele ca pe niște capete îngrozite, cu părul vâlvoiu. Pe ploae mergem înainte, culegând cu cizmele tot noroiul drumurilor fără prund. La satul Plugari, prin umezeală, prin ploae, soldații intră prin ogrăzile sărace, prin șoproanele strâmte, într-un sat nenorocit băntuit parcă nu de mult de o năvălire tătărască, băntuit în adevăr din vechi vremuri de nemila arendașilor și a proprietarilor. Din ploaea și din răceala aceia, flămând și ostenit, când mă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
care par tihnite în pacea amurgului. În pulberea răscolită ca nouri ușori vin gospodarii de la câmp; trec și copii și fete, cu apă, se întorc vitele, mugind, latră cânii, zburdă caii; și într-un târziu se aprind lumini și prin ogrăzi pretutindeni, focuri mari de gunoae, ca s-alunge prin fum roiurile de țânțari. Itinerar dobrogean [PERSONAJE DIN BUNEȘTI] Doi moșnegi Vasile Blană și Neculai Prună Cum Vasile e și șiret; cellalt cinstit. Istoria lui Neculai cu cuiul, cu dracul și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
acasă. Apoi seara, maiorul năzuește la Maria, care fuge de el, după o mică dezbatere în care ea protestează. Gândurile bătrânului Dumbravă în singurătatea odăii lui, după întâlnirile de peste zi și după evenimentele zilei. La țară povestea părului din mijlocul ogrăzii, și moartea senină a unui bătrân supt acest păr... Luna Maiu. O scenă între Maria și Voinea în care el îi arată iubirea lui, și ea îi răspunde că a renunțat, că are o datorie de jertfă... La țară. Gospodăria

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
nespusă. Nimene, după cât știu, nu era trist... Insomnie și febră... Persistența cu care bolnavul urmărește desenurile și figurile tapetului din apropierea sa, pe părete. Colonelul Vrabie, care se uită cu plăcere pe fereastră cum mușcă cânii pe oamenii care intră în ogradă. Postelnicu, mutră de țârcovnic, slab, cu bărbuță bălaie și cu bumbac în urechi. Primăvară: încă nedezvoltată, încă înlăuntrul lucrurilor: în pământ, în crengi, în crisalide... Piept păros: plin de buruieni uscate. O cochetă: o roză pe care curtezanii o desfoiază

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
Într-adevăr, așa s-a întâmplat. După ce l-au îngropat ai lui în țintirim într-o iarnă, au venit lupii, l-au dezgropat și l-au mâncat. DIN MEMORIILE CĂPITANULUI VALCOF. Brăila 1872 În vremea ciumei se închideau familiile în ogrăzi și se izolau complect de lumea externă, având cu ei alimentele trebuitoare. Astupau toate bortele gardului. Numai un băiat deschidea o gaură, ca să privească ce se petrece în uliță. Ș-atunci văzând că trece un om care ducea în spate

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
s-a stricat o cantitate de 150 kgr. brânză fapt constatat și de dl. ministru C. etc. etc. El însă tot nu era în clar, mai ales asupra expresiei "aferim cocoș belit". 26 Aug. Beiuș Primar: Ghiță Cozma. pas! pasă! ogradă vâșcă curte (reședința boierului) cergă hârtop ponor fărină beteag vintre fânaț În sat la Roșia este un om bătrân de 108 ani, care e-n toată firea și-n toate mințile. Am, zice el, unul din vremea mea, care-i

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
ovreiască. Era odată un jidov sărac și năcăjit cu numele Nuhăm, care avea de hrănit o balabustă și o mulțime de copii și neamuri. Trăia cu toți ai lui, într-o căsuță alcătuită dintr-o singură încăpere. În jur, nici ogradă nici șură. Ținea dinaintea ușii trei ființe ca vai de ele, singura avere; o vacă, o capră ș-un cucoș. Dar așa-i venea de greu, simțea o strâmtoare așa de mare, încât, cum e obiceiul, se hotărî să se

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
când în când îi face câte-un copil. Giovanni, acasă, își face uneori o petrecere ciudată. Stă de vorbă cu Ileana, mistificând-o și bucurându-se singur. Într-o zi, Botoi i-a rupt haina și l-a mușcat, în ogradă la mine, pe când trecea să iee vin dela Vidrașcu. Acasă, se face supărat. Iaca, a drac chine. Mușcat și rupt strae. Asta nu se pote! Unde te-o mușcat, omule? Mușcat și rupt strai, în ograde la buer. Este acolo

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
l-a mușcat, în ogradă la mine, pe când trecea să iee vin dela Vidrașcu. Acasă, se face supărat. Iaca, a drac chine. Mușcat și rupt strae. Asta nu se pote! Unde te-o mușcat, omule? Mușcat și rupt strai, în ograde la buer. Este acolo chine reu. Superat și dus la jandarm. Dat judecat buer și pe mine. Buer pentru lasat chine slobod, mine pentru trecut fara voe. Dat judecat. Cum se poate, omule? Cum să dai boieru în judecată. Acolo

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
hoții la curte și Ianoș a dat de veste. V Moara și râul; Mitiță se duce călare la moară, vede opustul, peștii, trestiile, paserile. VI În dumbravă la vânat, primăvara. VII Păstoraș la câmp toamna. VIII Gâște și păsări de ogradă. De ce cântă cucoșul străjile. IX Iarna, când se prind scatii și sticleți. Viscol mare. Morarul povesteșe cum a fost față la nașterea lui Isus "Ce-i mai bun ca boul lui?" X Constantin cel nebun. Cum a aflat Mitiță povestea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
a schitului Slătior, a sunat salutarea magarului celui simpatic de la schitul Pocrov, de sus, din locul încântat ce-i zâce Poiana Raiului. Acolo se găsește o bisericuță înoită de curând, câteva chilii ș-o casă cu acoperiș înalt șindrilit. În ograda împrejmuită cu răzlogi din latura Pocrovului, câteva oițe, două văcuțe și Golovici măgărușul. E un măgăruș înțelept, cu ochii veseli, care se bucură de câte ori coboară la sfânta mănăstire Neamțu. Bunăvoia lui rămâne statornică și cînd suie la deal cu merinde

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
și i se potrivea și s-a dus sprinten devale. Iar devale a amirosit tăpșanurile, a răspuns zbierând simpatic cântecului de clopote și, despovărat de samar, a cotit într-o văiugă și a prins a ronțăi iarba înflorită. Sus, în ograda îngrădită cu răzlogi de lângă biserică, umblă slobod. Când intră vizitatori din vale, numaidecât dă veste din trâmbița lui înfricoșată. După aceea vine la împrejmuirea de răzlogi și cere darul ce socoate el că i se cuvine: o bucățică de zahăr

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817

Școala din Bogata, grație activității dascălului său avea terenul împărțit foarte riguros, pentru a se putea efectua lucrări agricole cu elevii. Pe o suprafață de 4400 m2 existau o livadă, o prisacă, o grădină de legume, o florărie și o ogradă pentru joaca elevilor, după o schiță a lui Rădășanu 28. Situația era lăudabilă într-un sistem de învățământ care propunea să "cercetăm cum se comportă agricultorul la noi și în alte părți, ce a reușit să facă și în ce

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
bunica și a deschis oleacă poarta de la ocol și zicea: "Aicea Ghiorghi", dar nu aveam când, că el mă ajungea și iar mă croia. Și a dat Dumnezeu și s-a împedicat și a picat și eu am eșit în ogradă și bunica a tras poarta care era înaltă. Și a început a-l batjocori pe tata: "Ho mustăciosule, nebunule" asta printre poartă, dar tata a îngânat pe bunica zicând: "nioh, nioh, nioh" și bunica l-a stupit printre poartă. Și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
din jos de casă și tot amu te prind". Și bunica a fugit acasă la dânsa. Și el după bunica. Și-a eșit bunicu cu pușca în mână la colțul casei pe prispă și-a zis: "să nu întri în ogradă că te pușc ca pe un câne". Și s-a oprit că de întra în ogradă tot atunci îl împușca, că bunicu nu era dus la biserică de multe ori. Drept haine în copilăria mea aveam un rufoi rupt și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
Și el după bunica. Și-a eșit bunicu cu pușca în mână la colțul casei pe prispă și-a zis: "să nu întri în ogradă că te pușc ca pe un câne". Și s-a oprit că de întra în ogradă tot atunci îl împușca, că bunicu nu era dus la biserică de multe ori. Drept haine în copilăria mea aveam un rufoi rupt și pe dinainte și pe dinapoi. Izmene nu mă încurca. Când era omătu mare, ridicam cămeșoiul până la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
mea. Voi fi avut 3-4 ani și Bădica D. Dumitru cel mai mic ficior al bunicăi și cel mai frumos și cel mai obraznic, m-a pus într-un sac și m-a învârtit și mi-a dat drumu în ogradă. Și mi-o rupt mâna stângă. Și biata bunica mea, mi-a dat mâna cu unt și mi-a pus-o în lopățele. Și am purtat-o legată de gât până ce s-a vindecat, de nici nu se mai cunoștea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
mor nu alt ceva. Și cum am căzut la biserică peste bolovani, mi-a trecut durerea aceia. Frații mamei mă puneau să joc și să strig din gură, cum auzeam eu, la hora care se făcea de multe ori în ogradă la bunicu V. S. Iftime, care a avut 3 ficiori. Toadere cel mai mare și foarte voinic, îi zicea mama mea Unguru, Vasile mai prezărît 8 și mai slăbuț îi zicea bunica Teleap și Dumitru frumos și foarte jucăuș și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
că a strigat tata și de frică am sărit pe la celălalt capăt al patului într-un ceaun mare cu apă clocotită, până la genunchi. Și am vrut să mă duc la pârău dar nu m-am putut duce decât până în mijlocul ogrăzii și am căzut jos. Trei nopți și trei zile n-am închis ochii. Pielea de la genunchi și până jos a căzut de pe picioare. Mi-a trecut cu frunze de tei muiat în lapte dulce și deasupra pus mâl de la fântâna

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
din Piatra Neamț, a cărei directoare distinsă era doamna Zulnica Isăcescu institutoare, a cărei soț vrednic a fost domnul Aduțu Isăcescu, și moșierași advocat și prefect și cu mare și bun suflet. Ei neavând copii au crescut copiii servitorului Radu din ogradă. Ion a învățat cu mine și a eșit învățător, Neculai și cu Gheorghe au învățat dreptul și au ajuns administratori de plasă: Neculai Radu la Târgu Neamț, județul Neamț, iar Gheorghe Radu la Moinești județul Bacău. Grigore a învățat milităria

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
nici pod. Găsiam un car să trec apa, mă duceam la școală, nu găsiam, veniam acasă. Și l-a rugat Gh. Racoviță pe dl. înv. Petre Cucescu să-i recomande un băet cuminte care să păzească puii și găinele în ograda curței din satul Cujba, com. Surănești. Și dl. Petre Cucescu i-a recomandat un băiat cuminte, frate cu Ion a Dăscăliței din Baea, care mai pe urmă a purtat numele de Costachi Ștefănescu. Și de la pui a trecut să ia

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
vechime de ani îi pre de ajuns să se poată număra după degetele de la o singură mână și nu noi, care nu se știe de câte sute de ani suntem pe aceste locuri. Avem gospodării frumoase cu 2-3 case în ogradă (curte), șuri, pomi, vite. Avem Moldova aproape cu apa ei ca cristalu pentru scăldat și prins pește; poeni cu iarbă și flori, cu aer curat, cu dealuri frumoase. Și trăim din munca noastră zilnică grea și nu din mila nimănui

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833

trebuie să recunosc că viclenia lui Ceaușescu l-a dominat, cel puțin aparent, pe reformatorul Gorbaciov, deși aveam impresia că liderul realist și cu tente progresiste nu era bătrânul de pe malurile Dâmboviței, ci mai tânărul și mai cultivatul oaspete din ograda Kremlinului. România acelor vremuri, trebuie să recunoaștem, trecea printr-o perioadă sinistră. După relativa prosperitate a anilor 1965-1977, cutremurul tragic din 4 martie 1977 declanșase o perioadă de înfometare, oarecum de înțeles, a populației, de "raționalizare" a consumului de energie

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748

prea ne găseam loc bun, a politicii pe care o simțeam opresivă și absurdă. Dar, ca scriitor, nu prea poți de bunăvoie și nesilit de nimeni să te înțepenești în ficțiunea de istorie literară numită generație, nu poți rămâne în ograda ei, ești obligat să ieși în lume și să o faci de unul singur. Așa că, în măsura în care, scriind și publicând, fiind receptat ca individ, nu (doar) ca parte a unui "corp" generaționist, în scurt timp intervine nolens-volens despărțirea de generație. În

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
inasimilabilă dispre orificiul guraliv al Sinecdoacei Totalitoante. Ceea ce nu înseamnă că în mini-eseuri, în "gândemele desferecate", în "ghiveciurile moldovinești", nu o călăream pe Madam Rigoarea Hermeneutică și nu-mi aduceam pițuliana contribuție, oricât de modestă, la dezghiocarea cutărei problematici din ograda științelor umane, ca un telectual de soi aparte, capace, la o adică, să scrie și lung: teză doctorală, articol de specialitate, prefețe și alte notule, străbătute totuși de "horror unitatis". Și azi mai cred că "small is beautifull", cu toate că tractatele

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]