9,870 matches
-
nostru dacă mi-ai povesti un vis, nu o amintire. — Sunt mulți ani de când nu mai pot face diferența. — Bine. Povestește-mi atunci ceva ce știi sigur c-ai visat. Din nopțile trecute. Sunt Împreună cu Édouard În Auditorium Maurice Ravel. Orchestra interpretează Simfonia neterminată a lui Schubert. Muzica e sublimă, instrumentiștii cântă admirabil, totuși ceva straniu se Întâmplă. Spectatorii stau țintuiți de scaune, singurii care se mișcă prin sală sunt doi supraveghetori. Sunt prea gălăgioși pentru o sală de concerte. Lanternele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
relației cu natura, atât de modernă în epocă. Concertul în sine... a fost, poate, corect din punct de vedere politic. însă foarte inegal în plan muzical artistic. Un concert la realizarea căruia au participat artiști din România și din Bulgaria, orchestra Filarmonicii "George Enescu" din București, colectiv simfonic condus de dirijorul Horia Andreescu, Corul Național al Radiodifuziunii din Sofia, ansamblu condus de maestrul de cor Metodi Matakiev, de asemenea tânărul pianist bulgar Gheorghi Tcherkin. Evoluția mezzo-sopranei Ruxandra Donose a constituit de
Bruxelles - o vitrină a capitalei europene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9190_a_10515]
-
Gioacchino Rossini sau nu mai puțin celebra arie a Dalilei din opera Samson și Dalila de Camille Saint-Saens. Concertul a mai cuprins prima Rapsodie enesciană, lucrarea vocal-simfonică Rugăciune, datorată compozitorului bulgar Naiden Andreev, de asemenea Fantezia pentru pian, cor și orchestră, de Beethoven, o pagină de valoare medie din creația compozitorului, lucrare care datorează enorm de mult muzicienilor interpreți, în mod special pianistului solist, capacității imaginative a acestuia; este un aspect care nu a intrat în ecuația concertului la care mă
Bruxelles - o vitrină a capitalei europene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9190_a_10515]
-
muncă de echipă extinsă pe o perioadă de mai bine de cinci ani. Trebuie recunoscut, spațiul cultural al Capitalei Belgiei, al Capitalei U.E., este realmente dens. Chiar în prima zi a lunii octombrie, tot la Palais des Beaux-Arts, a concertat orchestra Filarmonicii din Viena sub conducerea dirijorului Daniele Gatti. Un concert mult așteptat. Un concert inegal dacă apreciem statutul ansamblului. S-a cântat muzică vieneză de secol XIX, de secol XX. Nu Beethoven - Uvertura Coriolan, nu Brahms - prima Simfonie în do
Bruxelles - o vitrină a capitalei europene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9190_a_10515]
-
concert inegal dacă apreciem statutul ansamblului. S-a cântat muzică vieneză de secol XIX, de secol XX. Nu Beethoven - Uvertura Coriolan, nu Brahms - prima Simfonie în do minor, au constituit punctele de special interes; ...ci realizarea celor Trei piese pentru orchestră de Alban Berg, momente ale unei virtuozități orchestrale ce investighează expresia oniric expresionistă a muzicii. în rest, la nivelul dinamicei cotidiene, nu de azi, nu de ieri, continuă zarva disputelor mai mult sau mai puțin mărunte dintre comunitatea valonă francofonă
Bruxelles - o vitrină a capitalei europene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9190_a_10515]
-
dezvălui nici un secret. Începu să Îngîne din nou cîntecul acela, a cărui melodie lui Pablo Îi părea cunoscută; versurile Însă nu le Înțelegea. Absorbit de cîntecul lui, Michel legăna elegant bidonul În aer, ca și cum ar fi dirijat cu el vreo orchestră. Uneori Îl depărta mult de corp, alteori Îl apropia, apoi Îl ridica și Îl cobora, sau Îl rotea, după cum cerea melodia... - și deodată, Întorcîndu-se brusc, Îl pocni cu el pe Pablo drept În frunte. CÎnd s-a trezit, Pablo nu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
îl mai interesa nimic și că viața de la un capăt la altul nu-i decît o iluzie. Să știi că toate destinele oamenilor seamănă între ele de parcă ar fi trase la indigo, i-a spus chiar în clipa în care orchestra simfonică din Constanța începea să scîrțîie din arcușuri primele note ale Militarei, adagio, allegro con spirito. Din punctul ăsta de vedere nu vei avea nimic de pierdut, să știi. Dacă nu ar fi avut parte de o moarte ușoară, probabil
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
se enerveze. Buni muzicieni tinereii ăștia, își mai trase puțin sufletul, dacă te gîndești că abia au scăpat de pe băncile Conservatorului, asta înseamnă mîna forte a unui dirijor care știe ce vrea, din nimic se poate pune pe picioare o orchestră adevărată care poate concerta pe orice scenă din lume. Cînd a plecat nu m-am putut abține să nu-i fac cadou ceva ce reprezintă în profunzime spiritul nostru balcanic atît de hulit de toată lumea: Groapa lui Eugen Barbu în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de fumul de țigară, de fufele în fustițe mini care se țin scai de el, că are altceva mai bun de făcut. La fel de bine puteau să se distreze și fără el, să comande băutură și mîncare, să facă dedicații la orchestră, să se destindă sau să și caute noi prieteni dacă simțeau nevoia. Nu uita să-și ceară scuze de fiecare dată, amintindu-le că Delfinaș rămînea omul lor de legătură dacă aveau să-i transmită ceva. Cam în aceeași perioadă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
plăcut ce a văzut. S-a tot uitat în sus și în jos de-a lungul străzii, apoi a traversat piața, s-a socotit cu unul din aghiotanții săi minute în șir, a făcut cîteva semne ca un dirijor de orchestră, după care s-a făcut nevăzut cu întreg alaiul. La trei zile am primit un plic pe care mi l-a înmînat un individ în costum gri, conținea mesajul otrăvit, era clar, se hotărîseră s-o demoleze, trebuia să îmi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
a fi clasica perioadă a exploziei și creșterii intempestive, adolescența mea a fost, mai mult sau mai puțin, o perioadă de letargie. Ispita mi se înfățișează mai întâi sub chipul personajului puternic reliefat al lui Herbie Bratasky, directorul, șeful de orchestră, guristul, comicul și maestrul de ceremonii al hotelului din stațiunea montană unde își petrec vacanțele ai mei. Mai presus de toate, faptul că a fost crescut în puf, la adăpost de nevoi, deasupra magazinului de pantofi ai lui taică-su
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de corespondeță. Ea spuse cu blândețe, În parte pentru că toate acestea n-o puteau opri să-i placă evreii pentru discreția lor, În parte pentru că era de datoria unei fete să fie amabilă: — Evreii sunt artiști, nu? Păi, aproape toată orchestra de la Atta Girl e formată din băieți evrei. Da, spuse el, cu o amărăciune pe care ea n-o Înțelese. — Îți place muzica? — Cânt la vioară, spuse el, dar nu prea bine. Pentru o clipă i se păru că dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
revizuirea legislațiie privind respectivele instituții. Friederick Delius (1862-1934), compozitor, În mare parte autodidact, prieten la un moment dat cu Edvard Grieg, prețuit În Germania și Anglia la Începutul secolului XX, autor a șase opere și al „Legendei pentru vioară și orchestră“. O cafea cu lapte (germ.). Edmund Burke (1729-1797), om de stat englez, orator parlamentar și gânditor politic, angajat În lupta pentru limitarea puterii regale și pentru constituționalitate. Multe fraze din pamfletele și discursurile sale au rămas memorabile prin caracterul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mijloc simbolizează cele 12 luni ale anului. În total, cele 24 de coloane simbolizează cele 24 de sărbători agricole, conform calendarului tradițional chinezesc. În afară de Terasa Rotundă, Zidul Ecoului și Palatul pentru Rugăciuni, în incinta Templului Cerului mai există casa pentru orchestră și cea pentru sacrificii. Prima era locuința instrumentiștilor și a dansatorilor. A doua era destinată creșterii animalelor oferite ca ofrande. Arhitecții acelei perioade au realizat o concepție ingenioasă și au dat dovadă de o creativitate originală. De exemplu, legat de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
acolo o sumedenie de fețe pașnice, familiare: farmacistul cu nevasta lui, fata institutorului, directorul băncii locale, dentistul cu bărbia vînătă și cu mutra lui de om trecut prin multe... Sala era Împodobită cu serpentine colorate - albastre, verzi și roșii - mica orchestră locală cînta cu foc, și totul Împrăștia o senzație de viață Îndestulată, liniștită și trainică, tulburată doar de ghimpii unui dulce neastîmpăr, ai unei nerăbdătoare pasiuni tinerești, datorită căreia, Însă, amintirea acestei seri avea să rămînă și mai prețioasă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Împrăștiate... Un agent de poliție, răsărit lîngă el, Îi spuse cu o voce de femeie: „Ai face mai bine să te alături micului nostru grup“, și-l Împinse fără milă Într-un closet, pe lespezile căruia zăcea un șobolan mort. Orchestra amuțise, luminile se stinseseră, iar Rowe nu-și mai putea aminti pentru ce anume venise În acest ungher Întunecos și murdar, unde pînă și pămîntul pe care călca gemea sub pașii lui, parcă Înadins ca să-l Înduioșeze. „Lasă-mă, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
uragan. Zidurile de ciment ale pasajului superior, desecate și cenușii, semănau cu intrarea într-un hipogeu. Mașinile care circulau sporadic pe autostrada de deasupra mea își deșertaseră încărcăturile de lumină, și se mișcau acum zornăitoare aidoma instrumentelor deformate ale unei orchestre pe fugă. Dar, întorcându-mă, soarele care se lovea de zidurile de ciment ale pasajului superior forma un cub de lumină intensă, aproape ca și când suprafața pietroasă ar fi devenit incandescentă. Eram sigur că rampa albă era o porțiune din corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pe care o cunoscuse la Paris, o fufă, care, după o relație fulgerător de scurtă cu el, se căsătorise cu un adjutant al mareșalului Antonescu, cu care, după război, fugise înapoi la Paris. Moș Francisco rămăsese în comunism, cântase în orchestra lui Jean Moscopol, făcuse una-alta, trăia dintr-o pensie mizeră și o moștenire uriașă ce îi căzuse în gheare după revoluție și care venise de la fufa din Paris. Mă înțelegeam bine cu bătrânul și petreceam mult timp împreună: jucam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mușchi albăstrui adus din Islanda, boscheți de trandafiri în carouri sau dungați, de toate culorile, mai puțin ocru. Dar să ne apropiem, veniți, înaintați, n-aveți de ce să vă temeți. Priviți, în sala craniului lumea s-a adunat la dans, orchestra omuleților de sticlă și-a acordat instrumentele: în mijloc este cimpomatul, încă nu ies flăcări din el; la stânga, alămurile: trompeta-păpușă, axafonul, tringhiera; apoi, și mai la stânga, sub bolta scării, xilofonul din vertebre; în partea opusă, pentru a crea stereofonia perfectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
coloane militare de transport; în fața prăvăliilor de alimente, femei cu lanterne cu seu începeau să se așeze la coadă; pe ziduri, vopseaua lozincilor de propagandă, mâzgălite în timpul nopții de echipele diferitelor curente ale Consiliului Provizoriu, era încă umedă. Când membrii orchestrei își puneau instrumentele la loc în cutii și ieșeau din subteran, aerul era verde. Obișnuiții localului „Noul Titania“ umblau la început în grup, în urma instrumentiștilor, de parcă n-ar fi vrut să rupă legătura născută în local în timpul nopții între persoanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mă concentrez, gândindu-mă la un loc în toate amănuntele, un loc unde mi-ar plăcea să mă aflu cu Franziska în momentul acesta, de exemplu o cafenea plină de oglinzi, în care se reflectă policandrele de cristal și o orchestră cântă valsuri, iar acordurile viorilor unduiesc deasupra măsuțelor de marmură, a ceștilor aburinde și a prăjiturilor cu frișca. Iar afară, dincolo de geamurile întunecate, lumea plină de persoane și de lucruri și-ar face simțită prezența: prezența lumii prietene și ostile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ochilor, chipul mic, ușor înroșit de frig. — Oh, ești chiar tu! De câte ori trec pe Bulevard te întâlnesc! N-ai să-mi spui că-ți petreci zilele plimbându-te! Ascultă, știu o cafenea aici la colț, plină de oglinzi, cu o orchestră care cântă valsuri: mă inviți? XI Cititorule, e momentul ca navigarea ta agitată să ajungă în port. Ce port te poate primi mai sigur decât o mare bibliotecă? Există cu siguranță una în orașul de unde ai plecat și unde te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ziua În care și‑a aprins prima țigară, În closetul școlii, Îndemnat de un anume, Ivan Gherasimov, fiul unui emigrant rus, care, o săptămână mai târziu, Îl va conduce Într‑o celebră cafenea belgrădeană de pe vremea aceea, unde cânta o orchestră de țigani, iar conții și ofițerii ruși le Îndesau bancnotele În balalaică și chitară... Nu scăpase absolut nimic: festivitatea dezvelirii monumentului din Kalemegdan, intoxicația cu Înghețată cumpărată din colțul străzii Makedonska, primii lui pantofi ascuțiți cumpărați cu banii primiți de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
te-ai duce la banchetul de absolvire în fiecare seară pentru tot restul vieții. În fiecare seară un alt decor alcătuit din flori sud-americane și milioane de beculețe albe. O sculptură de gheață și o fântână cu șampanie și o orchestră în costume de seară cântând vreo melodie a lui Cole Porter. Fiecare decor construit pentru arabi din familiile regale și pentru băieții minune ai Internetului. Prea mulți oameni îmbogățiți peste noapte de către investițiile lor de capital. Oamenii ăia care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ar deveni prieteni. O filipineză frumușică, Într-o rochie albă strânsă pe corp, cânta Solamente una vez cu mare veselie, cu voce limpede, cu o dicție excelentă, și bătea măsura cu niște maracasuri colorate țipător, Însoțind tobele cubaneze ale micii orchestre care o acompania. Barul era pe jumătate gol și, cu toate că era Încă devreme, Încăperea era plină de zgomot, de fum și de voci bărbătești. Erau mulți bărbați, câteva femei și puțini localnici. De fapt, doar femeile păreau să fie indoneziene
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]