6,112 matches
-
unei cărți rău construite, dar seriozitatea pusă în această expertiză complicată ține, înainte de orice, de neîncrederea în eficiența criticii-oracol, în argumentele de autoritate. Se naște întrebarea, firească, dacă atâta strategie este necesară pentru a spune că o carte este fără originalitate. Respect pentru cuvântul scris, exces de civilitate, satisfacția - încă o dată - de a executa în chip savant, cu bucurii secrete, o biată insectă literară? În Aspecte lirice contemporane (1942), poți da la tot pasul peste articole în care tăgăduința cea mai
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
a surprinde de a „aproxima”, printr-o definiție inteligibilă, sunetul unic al creației, nu „sunetul inefabil”, pentru că C. are oroare de acest termen. Totuși, cronicile lui sunt preocupate de nota pură, ireductibilă a operei. În cazul lui Al. A. Philippide, originalitatea ar veni din modul de a trata visul nu ca o înnorare poetică a cunoașterii, ci ca o modalitate lirică a conștiinței. La Ion Vinea (despre care scrie, printre primii, ca de altfel despre Tudor Arghezi, Lucian Blaga, pagini de
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
la tot pasul, convins de superioritatea sa”; „Un filosof poate fi totdeauna mare, fără a fi cât de puțin poet - poeții mari sunt mai totdeauna filosofi!” Paradoxului îi urmează judecata echilibrată, bine așezată logic, de unde o constatare ca următoarea despre „originalitatea foarte complexă” a literaturii noastre: „Pasul legionarului roman n-a strivit duhul autohton nicăieri pe unde a călcat; l-a mulat în formele lui clare, civilizatoare, în Sciția ca și în Iberia, în Galia ca și în Tracia”. După considerații
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
din Originile... e suplinită de studiile primei secțiuni, despre structura, programele, profilul generației pașoptiste, psihologia pionieratului, diversitatea teoretică, dar și despre unitatea acțiunii practice, dialectica visare-faptă („romantici ai energiei, nu ai nostalgiei”), congruența între militantism civic și specific artistic, între originalitate și influențe. Secțiunea secundă a cărții clarifică aspecte obscure sau controversate, propune pregnante profiluri ce beneficiază de darul formulărilor memorabile (despre Heliade, Bălcescu și Hasdeu), sinteze tematice (titanismul pașoptist), abordări sociologice (traducerile de la mijlocul veacului), iar ultimul grupaj reunește studii
CORNEA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286421_a_287750]
-
dar și despre Florin Iaru, Marta Petreu și Dan Stanciu, într-o înșiruire care merge de la Ștefan Aug. Doinaș, Nichita Stănescu și Mircea Dinescu până la Cristian Popescu și Simona Popescu. Pozând cu tandră resemnare în clasic, în epigon al propriei originalități, în moștenitorul unei existențe covârșite de întâmplări lirice, C. devine propriul personaj, ortografiat „Traiante”, împărțind cu generozitate epitete laudative, visând să împace toate contradicțiile, toate fronturile literare, toate vârstele estetice într-o luminos-împăcată insulă Ellis: „Cu focul stins în vechea
COSOVEI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286439_a_287768]
-
în umbră cu tot nemărginitul lui talent. Era aproape un copil, când în 1902 a venit la mine într-o frumoasă zi de vară să-mi citească, sfios cum nu se poate mai mult, versuri de-ale sale. Marea sa originalitate m-a lăsat înmărmurit de uimire. Câtva timp l-am pierdut apoi din vedere. A încercat și el, firește, să străbată. Cu Bucureștii însă nu s-a împăcat și s-a întors în scumpul său Bacău, petec de rai pe
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
lucruri. Mi-a plăcut în artă să urmăresc întotdeauna o problemă. Deși am citit în tinerețe pe Rimbaud, Baudelaire, Laforgue și alții, n-am simțit sufletul românesc vibrând lângă ei. Alt neam, altă vârstă. Noi trebuie să ne străduim pentru originalitatea noastră. Să devenim o ființă organică, nu paraziți și maimuțe.” B. publicase în reviste, înainte chiar de apariția volumului Plumb, un număr de poeme în proză, note epice subiective, iar mai târziu (1929) începe un roman liric, Cântec târziu. Pe
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
îngrijirea lui Mircea Coloșenco. Critica literară nu și-a dat seama de la început de dimensiunea reală a lirismului bacovian. E. Lovinescu, Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Perpessicius (acesta mai aproape de adevăr în judecata lui de valoare), Pompiliu Constantinescu, G. Călinescu recunosc originalitatea poetului, dar drămuiesc bine propozițiile când e vorba să dea o judecată de valoare globală. Impresia de monotonie, artificiu liric trece de la un comentariu la altul. Mai mult decât atât: luptând pentru impunerea poeziei lui Arghezi, critica estetică l-a
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
a vorbit de monotonia poeziei lui B., de tematica ei redusă, în fine, de „manierismul insuportabil” (G. Călinescu). Faptul este de ordinul evidenței, deși trebuie recunoscut că tocmai această închidere a lirismului într-o problematică repetitivă dă o notă de originalitate și profunzime poemelor sale. În fond, poezia lui are un unic motiv muzical, executat la un violoncel care, încet-încet, prin acumulare de tonuri joase, dă o impresie extraordinară de suferință și de vibrație aproape maladivă a spiritului. Dacă nevroza are
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
trebuie să armonizeze Și să echilibreze cele trei elemente: economic, social Și ecologic (figura 3.4). Economic Asigurarea unor activități economice viabile pe termen lung Asigurarea de beneficii socioeconomice echitabile tuturor actorilor implicați (stakeholderilor) Contribuția la eradicarea sărăciei Social Respectarea originalității socioculturale a destinațiilor Conservarea moștenirii culturale Și a valorilor tradiționale Contribuția la creșterea toleranței interculturale Mediu Găsirea modalităților optime de folosire a resurselor naturale, care constituie elementul-cheie al dezvoltării turistice Protejarea proceselor ecologice Sprijinirea conservării resurselor naturale Și biodiversității Sursa
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
perfecționarea izolată a individualității”; mitul lui era o unică, exclusivă, scriere. La 47 de ani, scoate Cuvinte potrivite (1927). Volumul, în intenție reprezentativ, e o selecție care va marca temele sale. Cele o sută de poeme, inegale, dar izbitoare prin originalitate, au împărțit critica între adeziune și admirație (E. Lovinescu, F. Aderca, Șerban Cioculescu, Pompiliu Constantinescu, G. Călinescu, Vladimir Streinu) și contestarea totală (G. Bogdan-Duică, Ion Barbu). A. își continuă drumul într-o carieră literară fără precedent: cea mai mare parte
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
șocantă avea să tortureze și să distrugă o încredere în sine „imorală”. Se impunea, deci, să țâșnească, incandescentă, din adâncurile repulsiei și urii, dar trebuia să depășească pragul inconștientului, trăind apoi ca figură de artă, parte dintr-o compoziție de originalitate și stil. Pamfletul era văzut și ca remediu împotriva tocirii limbajului prin clișee și uz. De aceea, numeroase pamflete au ca țintă lumea scriitoricească, „azurul de mușama” al unei literaturi artificiale și sărace, inefabilul măsurat după „sistemul metric”, pentru marionetele
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
poeziei lirice neogrecești asupra celei românești, București, 1935; D. Caracostea, Material sud-est european și formă românească, RFR, 1942, 12; Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, tr. Maria și Cezar Ivănescu, București, 1980, passim; Duțu, Cărțile, passim; Alexandru Duțu, Sinteză și originalitate în cultura română (1650-1848), București, 1972, passim; Vlad, Povestirea, passim; Ciopraga, Personalitatea, passim; Muthu, Lit. rom., passim; Mircea Muthu, Permanențe literare românești din perspectivă comparată, București, 1986, passim; Mircea Muthu, Dinspre Sud-Est, București, 1999, passim; Maria Todorova, Balcanii și balcanismul
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
naratorul sugerează, din șușoteli, calcule înfrigurate, salturi în himeric, toată nerăbdarea, volbură de curiozitate și de irealizabile nădejdi, cu care este așteptat Americanul. Întoarcerea lui este elementul activizant al narațiunii. Contrariați de ținuta sărăcăcioasă a lui Nicola, pusă îndată pe seama originalității yankee, membrii coloniei grecești se întrec în a-l potopi cu măguliri și favoruri, jucând, pe coarda ipocriziei, o comedie impudică, în râvna lor de a se arăta vrednici de „milioanele” care îi fascinează. Se pun la cale străvezii tertipuri
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
cu sudul Peninsulei Balcanice și îndeosebi cu Muntele Athos, punând în lumină puternica influență a mănăstirilor de la Sfântul Munte asupra celor din Mediterana orientală. S-a dedicat, de asemenea, unor studii privind arta populară românească, mai cu seamă țesăturile, subliniind originalitatea interpretării modelelor și a armoniei cromatice. În anii imediat următori primului război mondial, a fost însă personalitatea cea mai marcantă a anglisticii românești. Spre deosebire de scrierile sale în proză, unele primite cu o oarecare răceală (E. Lovinescu, de pildă, vorbind despre
BEZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285714_a_287043]
-
zi după înmormântare, salcia din curtea casei sale, în care poetul vedea un copac sacru, s-a prăbușit deodată, din cauza unei furtuni, peste mormintele mult-iubiților și credincioșilor săi câini. O reacție firească a naturii, la moartea unui poet de o originalitate stranie, intens expresivă și provocatoare: o sinteză de apolinic și dionisiac. În numai doisprezece ani, poetul care debutase în „Literatorul” lui Macedonski (1918, cu poezia Ființa) ajunge la o deplină consacrare. Frecventează asiduu cenaclul Sburătorul, publică versuri în revista cu
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
în colaborare cu V. Cotan, Sub lumina lunei (1921). Debutul său editorial de sine stătător are loc cu volumul de versuri Morții (1922). Ca poet, B. este sensibil influențat de simbolism, de care neputându-se desprinde, vădește o carență de originalitate. Fii fericirea mea! (1923), Zoologice (1941) și Thalassa (1941) (ultimele două premiate de Academia Română), Acropole (1945) - toate uzează de aceleași motive: marea, momentul despărțirii, țipătul dezolant al pescărușului, ploaia, corabia care se îndepărtează. O oarecare distanțare de poetica simbolistă se
BILCIURESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285736_a_287065]
-
apare în cuprinsul revistei „Argeș” (de la numărul 2/1966 până la numărul 3/1967). Fondată de Tudor Arghezi la puțin timp după apariția celebrului său volum Cuvinte potrivite, revista este expresia unui talent poetic și publicistic de o excepțională vigoare și originalitate. Tentația novatoare, dorința de a realiza ceva unic e exprimată de Arghezi încă din primul număr al liliputanei publicații, atunci când susține, în stilul său inconfundabil, că „Un ziar atât de mic n-a mai apărut niciodată, nici la furnici” și
BILETE DE PAPAGAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285739_a_287068]
-
cronicarul le dedică, de cele mai multe ori, comentarii substanțiale și nuanțate. Adevărate exegeze, aceastea dezvăluie un abil mânuitor al condeiului, cu o solidă cultură și gust rafinat, deschis noului. Observațiile criticului au în vedere, de regulă, calitățile literare ale operei dramatice (originalitatea, suflul ei de viață, construcția personajelor, ritmul acțiunii) și, nu mai puțin, transpunerea ei scenică, prin jocul actorilor, B. dovedindu-se, în această privință, deosebit de exigent. Mediocritatea, convenționalismul sunt sancționate cu fermitate. Formulele novatoare sunt acceptate selectiv, în măsura în care și-au
BOBES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285771_a_287100]
-
sentimente, poezia lui B. se caracterizează prin patriotism, paseism, religiozitate, mesianism etnic și misionarism religios creștin. Țara, românimea, strămoșii, voievozii (Mircea, Mihai, Ștefan) sunt convocați frecvent în discursul poetic. Se poate spune, astfel, că poezia lui nu se distinge prin originalitate, fiind, în bună parte, asemănătoare, în pofida distanței în timp, cu o anumită lirică patriotică ori de meditație istorică, oraculară, vag ori criptic vindicativă, care a fost tolerată ori încurajată de naționalismul ceaușist, și că diferă net de aceea doar prin
BODEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285775_a_287104]
-
b. al tuturor popoarelor asigură transmiterea și perpetuarea categoriei, regenerarea ei continuă și explică permanența în timp a narațiunilor populare de acest tip. Originea și temele comune pe spații culturale extrem de largi, ca și modelul narativ universal nu se opun originalității și specificului național sau local. Nuanțele particulare, parfumul specific al fiecărei realizări concrete a unei teme sau a unui motiv universal în variante individuale datorate unui povestitor înzestrat vin să contrabalanseze tiparul învederat al b., schematismul construcției sale. B., ca și
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
Dimitrie Cantemir, București, 1928; N. Iorga, Dimitrie Cantemir, Cluj, 1929; Pușcariu, Ist. lit., 161-182; Sever Zotta, Despre neamul Cantemireștilor, Iași, 1931; N. Iorga, Despre Dimitrie Cantemir cu prilejul aducerii în țară a rămășițelor lui, Vălenii de Munte, 1935; N. Iorga, Originalitatea lui Dimitrie Cantemir, Vălenii de Munte, 1935; Călinescu, Ist. lit. (1941), 39-47, Ist. lit. (1982), 35-42; Perpessicius, Mențiuni ist., 286-304; Petre P. Panaitescu, Dimitrie Cantemir. Viața și opera, București, 1958; Dan Bădărău, Filosofia lui Dimitrie Cantemir București, 1964; Piru, Ist.
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
degrabă graiul nostru familial. La urma urmei, fiecare familie își are micile ei manii verbale, ticurile ei de limbaj și poreclele care nu trec niciodată dincolo de pragul casei, argoul ei intim. Imaginea bunicii noastre era întrețesută cu aceste ciudățenii anodine - originalitate în ochii unora, extravaganță pentru ceilalți. Până în ziua în care am descoperit că o pietricică acoperită de rugină putea face să-i mijească lacrimile printre gene și că franceza, graiul nostru de acasă, putea - prin vraja sunetelor sale - să smulgă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
verii mei mai mici, fericită că părăsește apartamentul comun, înțesat, din orășelul ei muncitoresc. Nu că ar fi vrut să impună vreun alt mod de viață, ștergând urmele existenței noastre de altădată. Nu, pur și simplu, trăia cum putea. Și originalitatea familiei noastre - francitatea ei foarte discretă și la fel de îndepărtată de Franța ca și franceza traducerilor tehnice ale mamei mele - s-a estompat de la sine. Mătușa era un personaj descins din epoca stalinistă. Stalin murise de douăzeci de ani, dar ea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Stern a contribuit la clarificarea problematicii persoanei prin lucrările filosofice și psihologice (dintre 1924-1926). Psihologia sa „personalistă” consideră că persoana umană este: a) existență (unitate în multiplicitate); b) activitate (cauzalitate imanentă), care apare în forma unei finalități; c) specificitate (individualitate, originalitate). Persoana ca realitate este activă în raport cu mediul ambiant, între cauză și efect se interpune persoana, ceea ce face imposibilă echivalența de forță dintre cauză și efect. Importanța cea mai mare în producerea reacției o are persoana (tendințele sale vitale) și nu
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]