4,332 matches
-
20. - Rastenburg, în aceeași zi . Din examinarea stenogramelor celor 20 de întrevederi, desprindem că Ion Antonescu a supus atenției lui Htiler problema Trasilvaniei în general, chestiunile desprinse din impunerea și aplicarea dictatului de la Viena, anularea lui imediata sau după terminarea ostilităților în cadrul reuniunilor: 1,2,3,6,7,8,9,16,17,18 și 19. Vom retine câteva exemple : Chiar la prima întâlnire (22 noiembrie 1940) cu Adolf Hitler, Ion Antonescu a declarat, fară echivoc, Fuhrerului blamând soluția impusă la Viena
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
a acceptat dictatul vienez, l-a declarat caduc cu începere de la 15 septembrie 1941, l-a atacat pe diverse căi, inclusiv, dacă nu chiar în primul rând, la Adolf Hitler, autorul „ soluției ” în 30 august 1940. Cei care au condus „ostilitățile" diplomatice, cei care s-au impus incontestabil, au fost Ion Antonescu, el însuși ministru de externe în prima jumătate a anului 1941, și Mihai Antonescu, titularul M.A.S. dintre 29 iunie 1941 și 23 august 1944, care a pregătit - în
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
sa, îl confirmă pe Antonescu. Pe deplin stăpân atunci pe destinele Ungariei, Hitler a dat o garanție absolută că nu se va întâmpla nimic”, că va interveni decisiv „în cazul celui mai mic pericol (Schmidt). Era vorba, evident, de desfășurarea ostilităților și Mareșalul putea pleca liniștit de la Rastenburg, convins că Fuhrerul avea să se răzgândească în privința arbitrajului vienez. Oricum, Antonescu n-o declară, dar deja se putea dispensa de o asemenea asigurare, de vreme ce Germania nemaifiind capabilă să asiste România, el a
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
dorințele altora, el va fi neiertător cu cei care greșesc. Ei vor fi frecvent lipsiți de inițiativă, de curaj și veșnic nemulțumiți, deoarece se tem în permanență că vor greși. Consecințele acestui stil educațional parental sunt, cel mai adesea, creșterea ostilității, stima de sine redusă și împiedicarea dezvoltării competenței sociale a copilului. El se conformează deciziilor parentale de teama consecințelor și nu urmare a unei decizii morale bine gândite. Permisivitatea este opusul stilului autoritar subiectiv, ea combinând un grad scăzut de
ARTA DE A FI PĂRINTE by Alina- Elena Ciocoiu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93069]
-
acționare asupra copiilor și este o unitate armonică sau dizarmonică între stilurile personale de educație ale celor doi părinți. Tipurile de stil educativ în familie se pot plasa pe două axe: 1. axa autoritate - liberalism sau constrângere-permisivitate; 2. axa dragoste - ostilitate sau atașament - respingere. Stilul autocratic (părintele despot) Părintele autocrat trebuie să dețină controlul asupra tuturor persoanelor și chestiunilor din viața copilului, chiar și a celor mai mărunte detalii. Părintele autocrat e ușor de recunoscut după tonul de comandă pe care
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mihaiela Tudosă () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93073]
-
condiții, este destul de ineficientă în alte condiții, chiar generând efecte secundare. Multe, dacă nu majoritatea, din aceste efecte secundare sunt nefericite. Copiii devin adesea apatici, temători și nervoși, ca rezultat al „antrenamentului de obediență”. Se întorc adesea asupra antrenorilor cu ostilitate și din dorință de răzbunare. Cel mai adesea cedează fizic sau emoțional sub stresul de a încerca să învețe un comportament care le este fie dificil, fie neplăcut. Folosirea puterii poate produce multe efecte dăunătoare, ca riscurile pentru dresorul de
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mirela-Anca Bălănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93071]
-
stil parental este utilizat în sens relațional, deoarece vizează natura și caracteristicile raporturilor familiale în cadrul cărora se realizează procesul educativ. Stilurile parentale par să se organizeze în jurul a două axe: 1) Axa autoritate / liberalism sau constrângere / permisivitate; 2) Axa dragoste / ostilitate sau atașament / respingere Există trei modele de acțiune parentală ca tipuri ideale deoarece, în practica cotidiană, aceeași părinți pot adopta de la caz la caz o poziție sau alta: Modelul permisiv - se caracterizează prin nivelul scăzut al controlului, identificarea părintelui cu
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
piatră, cu câtă intensitate ne poate nega natura un peisaj, în adâncul oricărei frumuseți zace ceva inuman, și aceste coline, blândețea cerului, linia copacilor își pierd, dintr-o dată, sensul iluzoriu în care le înveșmântăm, mai depărtate decât un paradis pierdut. Ostilitatea primitivă a lumii urcă spre noi prin milenii. Timp de o clipa nu o mai înțelegem, pentru că timp de secole n-am înțeles decât figurile și desenele în care o inscrisesem, pentru că de acum înainte nu mai avem puterea să
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
de certuri în cât vor evita orice conflict, chiar confruntări firești. Felul în care noi, ca părinți, ne rezolvăm diferendele sau crizele dintre noi este sistemul de referință în care copiii noștri vor învăța să facă față conflictelor, fie cu ostilitate și agresivitate, fie prin fermitate și dialog. Copiii care se plac pe sine tind să aibă mai multă încredere în ei, fără a fi totuși îngâmfați. în viața vor stabili relații bune, frumoase și de durată. Copiii vor primi mai
ARTA DE A FI PĂRINTE by Rita Burduja () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93087]
-
cu accente dramatice uneori, în care discută și chestiuni politice. S-a alăturat lui C. A. Rosetti, V. Mălinescu și D. Brătianu, formând împreună un comitet menit a se pune în fruntea emigrației. Privit cu tot mai multă suspiciune și ostilitate, bănuit de intrigi, părăsit de prietenii de odinioară, e încă din timpul vieții un nedreptățit. S-a stins departe de țară, cum presimțise. A fost înmormântat la Paris, în cimitirul Père Lachaise. Până să intre în declin, V. s-a
VOINESCU II. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290628_a_291957]
-
privind prin păienjenișul sârmii ghimpate spre satul de pe celălalt mal”. Orice încercare de a reveni în România după două călătorii oficiale - una într-o delegație de scriitori sovietici (1973) și cealaltă la invitația lui Zaharia Stancu (1974) - este respinsă cu ostilitate de oficialități, și în special de conducerea breslei, dar din 1990, când este primit în Academia Română ca membru de onoare din străinătate, iar din 1993 ca membru corespondent, destinul său literar se împlinește în România. Debutează editorial fiind încă student
VIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290559_a_291888]
-
economice inerente vremurilor, dar și cauzate de câteva accidente nefericite (incendii repetate la tipografie și depozite), o aduce în situația de a nu mai ieși regulat și de a-și sista apariția în momentul intrării țării în război. Atmosfera de ostilitate deschisă față de gazetarii „colaboraționiști”, instalată după încetarea conflagrației mondiale, a făcut ca la începutul anului 1919 să planeze îndoieli asupra oportunității reapariției V.r. Inițial s-a optat pentru un bimensual care, expurgat de orice ideologie, să o continue, sub
VIAŢA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290534_a_291863]
-
luați prin surprindere de rezistența lui Elțîn la Moscova, ei sunt arestați. Eliberat, Gorbaciov se întoarce la Moscova; dar el a pierdut controlul situației politice, în fața unui Elțîn care apare drept eroul rezistenței împotriva puciștilor. în întreaga Uniune, manifestațiile de ostilitate la adresa PCUS se înmulțesc și, pe 23 august Elțîn suspendă activitățile acestuia pe teritoriul rus. Pe 25, la recomandarea lui Gorbaciov, Comitetul Central al PCUS își pronunță autodizolvarea, urmat, pe 29 ale aceluiași an, de Sovietul Suprem. Puterea centrală se
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
par a vedea într-o Europă puternică posibilitatea de a resuscita scenariul antiimperialist, în vreme ce troțkiștii pun în gardă contra unui eventual „imperialism european” care l-ar putea înlocui pe cel al Statelor Unite. Doar Israelul pare în stare să suscite o ostilitate comparabilă cu cea manifestată împotriva Washingtonului, iar potențialul revoluționar al noilor „emiri afgani” pare a da naștere multor iluzii în anumite forumuri sociale. Antiimperialismul se orientează către o „globalizare” simbolizată de unele instituții internaționale (OMC, Banca Mondială, FMI) care, atunci când
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
evreilor. Ceea ce duce în 1949, la scindarea Ligii Internaționale contra Antisemitismului, comuniștii creând în Franța Mișcarea contra Rasismului, a Antisemitismului și pentru Pace. MRAP este rebotezată în 1977 Mișcarea contra Rasismului și pentru Prietenia între Popoare, într-un context de ostilitate crescândă a mișcării comuniste la adresa Israelului. Demersul comuniștilor chinezi în operațiunea de „sinizare” a Tibetului* ține de genocid. Această strategie este împinsă la limitele ei extreme de către khmerii roșii* care combină variabilele sociologice - elite, populații urbane, burghezie - și parametrii etnici
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
împotriva sistemului comunist internațional. CONTRAREVOLUȚIE Termenul contrarevoluției trimite la realități diferite, mergând de la curente defavorabile revoluției* până la adversarii ei declarați și activi. Noțiunea apare sub Revoluția Franceză, odată cu lucrările în care filosoful irlandez Edmund Burke își exprimă încă din 1970 ostilitatea sa față de schimbarea regimului. Dar în cursa directă în care sunt antrenați, liderii revoluționari, denumirea de „contrarevoluționar” servește la descalificarea unui concurent politic conferind în același timp o legitimitate revoluționară. Extinderea semantică a termenului este datorată ideii pe care și-
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sfârșitul anilor 1920, cu fascismul, fie că sunt autentici fasciști, democrat-liberali, socialiști reformiști - calificați drept „social-fasciști” între 1928 și 1933 -, sau chiar rezistenți împotriva nazismului - ca generalul de Gaulle în 1958. Această noțiune este extinsă și asupra oricărei manifestări de ostilitate, reală sau presupusă, față de sistemul comunist, fie ei „chiaburi” victime ale colectivizării*, troțkiști sau insurgenți din timpul revoluției ungare din 1956. Majoritatea militanților comuniști au adoptate această definiție a contrarevoluționarului, această reprezentare fiind percepută ca o realitate iar stigmatizarea ei
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
frontul” ideologic și cultural. Literatura „realist-socialistă” a dezvoltat din belșug tema intelectualului sceptic și oscilant, înclinat spre introspecție și individualism, incapabil să dea dovadă de „spirit partinic” și gata să trădeze. în mod paradoxal, faptul de a fi depășit această ostilitate de principiu pare a constitui, pentru numeroși aderenți, o atracție suplimentară. într-o logică a adeziunii* sectare, ei trebuie să-l ucidă în adâncul ființei lor pe „omul vechi” pentru a renaște și a se pune în slujba unei cauze
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și, mai ales, cu revoluția ungară din noiembrie, înăbușită în sânge. Motivele crizei sunt mereu aceleași: revendicările materiale în fața unor economii* de penurie, voința de a dispune de libertate, dorința de a merge pe o cale conformă cu tradiția națională, ostilitatea față de modelul sovietic. Criza va fi recurentă: în Cehoslovacia anului 1968, cu „Primăvara de la Praga*, înăbușită prin intervenția trupelor Tratatului de la Varșovia; apoi, într-un mod cvasi neîntrerupt, în Polonia cu emergența, în 1980, a fenomenului Solidarność*. în paralel, Albania
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mânată de antisemitismul conjugat cu respingerea colectivizării* din anii 1930-1933 sau a sovietizării* din 1939-1941, participă uneori la exterminări sau chiar se dedau la pogromuri la incitarea agenților naziști - ca cel din satul polonez Jedwabne, pe 10 iulie 1941. Totuși, ostilitatea față de naziști crește neîncetat și, la sfârșitul anului 1943, are loc o cotitură, reacția la violența ocupantului ducând la o susținere sporită a mișcării de partizani, născută în cursul iernii 1941-1942 și structurată de către Statul Major Central al Partizanilor, înființat
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
gherilă din traficul cu antichități, cu pietre prețioase și din vânzările de lemn; în paralel, ei exercită o constantă presiune militară pentru a forța asocierea la putere. în 1991, tratatul de la Paris definește modalitățile unei șanse teoretice de pace: încetarea ostilităților, alegeri libere, mandatul ONU ca autoritate temporară, revenirea lui Sianuk pe tronul țării. Khmerii roșii resping însă proiectul și părăsesc negocierile. în iulie 1993, alegerile libere permit desemnarea unui guvern din care va face parte, în 1996, și Ieng Sary
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
criză din Cuba din 1962. în sfârșit, dacă, în sânul blocului comunist, el devine artizanul unei reconcilieri reușește cu Iugoslavia, se dovedește, în schimb, incapabil să evite conflictul chino-sovietic* din 1960. Opțiunile sale din ce în ce mai surprinzătoare și mai personale îi atrag ostilitatea crescândă a Comitetului Central și, pe 12 octombrie 1964, pe când era în vacanță, Hrușciov este demis pe neașteptate din toate funcțiile sale: scos la pensie, el își scrie memoriile, înainte de a deceda pe 11 septembrie 1971. KIM IR SEN Născut
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de-al doilea război din Vietnam* este o nouă ocazie pentru comuniști de a se regrupa în mari fronturi* unite, sub flamura unui antiamericanism care nu mai e stânjenit de nevoia vreunei protecții împotriva stalinismului, beneficiind și mai mult de ostilitatea față de politica Washingtonului, flamură agitată și de o contracultură care contaminează SUA și apare ca un gaj al modernității. Comuniștii mențin cu fermitate noțiunea de „război just”, opunându-se atât contestației Peace and Love, considerată încă plină de exotism, cât
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
țările aflate sub ocupație germană, menajează nazismul. în Statele Unite, comuniștii rămân pe poziții izolaționiste până la 22 iunie 1941. în țările cotropite de Reich, după ce au încercat să joace cartea legalității, comuniștii ridică treptat glasul împotriva ocupantului, fără să abandoneze totuși ostilitatea față de Anglia și Rezistența* naționalistă. în ciuda dificultăților clandestinității și a amplorii dezertărilor, aparatele comuniste, formate de cadre alese cu grijă, își păstrează încrederea în Stalin, din plin justificată din punctul lor de vedere de extinderea teritorială a URSS, prezentată ca
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în toată Asia de Sud-Est. Pentru Vietmin, acordurile de la Geneva au un gust amar. Sub presiunea Moscovei și a Beijingului, a fost obligat să accepte divizarea țării în două state, de o parte și de alta a paralelei 17. Această „încetare a ostilităților” nu poate fi decât provizorie, cu atât mai mult cu cât termenii acordurilor nu sunt respectați. Războiul din Vietnam începând din 1955, SUA preiau ștafeta de la Franța, sprijinind un regim sud-vietnamez autoritar, din ce în ce mai corupt și mai impopular pe măsura trecerii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]