2,363 matches
-
cultură sau, măcar, a acceptat-o pe a altora. Celălalt (cel otoman) n-a crezut decât în sabie. După unul (cel roman) au rămas ziduri, apeducte, șosele și o legislație care se învață și azi în universități. După celălalt (cel otoman) n-a rămas nimic. Dar amândouă au dispărut în desfrâu și lux. Nu există nici o mare poveste de dragoste în limba română, ceea ce, zic unele voci, ar fi un semn că bărbații din România sunt misogini. Nu știu cum stau lucrurile la
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
să pornească. Probabil că băuse prea mult, îmi spuse Martina zâmbind, în timp ce îmi deschidea ușa pentru plecare. Filmul pentru adulți a fost mai cu cap făcut decât de obicei. Avea un subiect istoric, totul învârtindu-se în jurul unui negru superpotent (otoman? cartaginez?) și al poftelor talentatei lui neveste (Juanita del Pablo), care, ajutată de camerista ei (Diana Proletaria), și-o scotea la bătaie nu numai pentru soțul ei, dar și pentru cea mai mare parte a armatei lui, pentru cei câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mare descifrator al evenimentelor istorice care l-a găzduit și a publicat textul: Retragerea din Crimeea Fragment dintr-un memorial de război “Crimeea, spațiu al vestiților cimerieni, cucerit, rând pe rând, de sciți, greci, romani, goți, huni, mongoli, khazari, cumani, otomani, devine republică tătară în 1921, dar în 1945 este integrată nesătulului imperiu sovietic, populația tătară fiind deportată, iar locul ei luându-l, ca și în alte părți, rușii care și azi mai uneltesc, neconvenindu-le că însorita Crimee este republică
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
ar afla în drum spre noi pentru a despresura Granada și a-i pedepsi pe asediatori, numai că noi știm acum că nu ne va sări nimeni în ajutor. Tu, senior al regatului, ai scris sultanului din Cairo și celui otoman, ți-au răspuns?“ Boabdil își înălță sprâncenele în semn de tăgăduire. „Iar, mai de curând, ai scris suveranilor musulmani din Fès și Tlemcen să vină cu armatele lor. Ce-au făcut? Sângele tău nobil, o, Boabdil, nu-ți îngăduie s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
asta.“ Sara își descoperi chipul în semn de mâhnire. „Unde să mă duc?“ Era nu atât o întrebare, cât un strigăt de durere, dar tatăl tău a răspuns răsfoind cartea: „Omul ăsta spune să mergeți în Italia sau în țara otomanilor, dar poți să mergi și în Maghreb, dincolo de mare, e mai aproape. Tot acolo vom merge și noi.“ Dădu drumul cărții din mână și plecă fără să se mai uite la noi. Era pentru întâia oară când tatăl tău vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
tăiată și cu șaua întoarsă; pe targa funebră, deasupra corpului, erau puse turbanul și arcurile care fuseseră sfărâmate. Două luni mai târziu, stăpânul de la Cairo relua totuși în posesie palatul lui Aladin, decizie pe care populația o judecase aspru. Văduvei otomanului îi erau date o locuință modestă și o rentă atât de neînsemnată, încât văduva se văzuse silită să scoată la mezat cele câteva obiecte de preț lăsate de soțul ei. Toate acestea îmi fură spuse la vremea potrivită, numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
făptuiesc. Totuși, în anul acela, datoria mi-o poruncea fără înconjur, deoarece, în fața ochilor mei, un imperiu musulman era pe cale să se nască, iar acest copil îl amenința. Într-o zi, Bayazid, fiul lui Aladin, va face să tremure tronul otomanilor. El singur, cel din urmă supraviețuitor al principilor din neamul lui, va putea stârni la revoltă triburile din Anatolia. Doar el va putea aduna în jurul lui pe mamelucii circazieni și pe safavizii din Persia pentru a-l doborî pe Marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
adus înapoi la Cairo, unde identitatea lui ar fi rapid ghicită. Ar ajunge atunci la cheremul agenților lui Selim, care erau numeroși în Egipt; ar putea fi predat chiar de sultanul Kansoh care, neîncrezător în cel mai înalt grad față de otomani, se temea totuși prea mult de ei pentru a le refuza capul unui copil. Pentru mine, soluția era gata găsită: s-o iau în căsătorie pe Nur și să plecăm cu copilul la Fès, unde l-aș face să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și un diplomat, dar eu n-am înțeles motivul decât mai târziu. Corsarul vorbea ca un rege, în fraze scurte și hotărâte al căror înțeles aparent era banal, iar înțelesul ascuns, greu de prins. Astfel a evocat victoriile lui Selim otomanul și aroganța crescută a castilienilor, observând cu tristețe că soarele islamului se înalță în Orient și apune în Occident Când ne-am luat rămas-bun, Harun m-a condus în propriul său cort, mai puțin larg și mai puțin împodobit, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o clipă de fericire rară, pe care aș fi prelungit-o din toată inima. ANUL MARELUI TURC 922 de la hegira (5 februarie 1516 23 ianuarie 1517) Eu, care peregrinam prin lume ca să-l pun la adăpost pe Bayazid de răzbunarea otomanilor, m-am pomenit în anul acela, cu tot cu nevastă și copil, chiar în inima Constantinopolului și, încă, făcând un gest tare greu de crezut: mă aplecam spre mâna întinsă a cumplitului Selim, care mă răsplătea dând protector din cap și afișând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
condițiile, cu toții tăcuți, din respect pentru persoana sultanului. Am așteptat mai bine de două ceasuri, convins că mi se va cere să mă întorc mai târziu. Asta însemna să subestimez importanța lui Barbă Roșie și interesul pe care-l avea otomanul pentru el. Curând a apărut un paj care a venit să mă ia, împreună cu Harun și însoțitorii săi, spre a ne conduce prin Poarta din Mijloc spre curtea diwan-ului, un parc mare plin de flori unde am văzut struți alergând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
adevăr, în anul acela, sultanul Selim voia să lase să se creadă că pregătirile sale de război erau îndreptate împotriva sufiului Persiei; îl invitase chiar pe stăpânul de la Cairo să i se alăture în lupta împotriva ereticilor. Când, în realitate, otomanul se hotărâse să meargă împotriva imperiului mameluk. La sfârșitul discuțiilor, m-am grăbit să vorbesc despre toate astea cu Nur, ceea ce era din partea mea mai rău decât o alunecare a limbii. După cum aș fi putut să prevăd, circaziana mea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Harun pentru a-l putea lăsa baltă, ea a început să discute despre corăbii, cheiuri și bagaje. Când, la înapoierea mea în ținutul Nilului, vameșul din portul Alexandria m-a întrebat, între două reprize de scotoceală, dacă era adevărat că otomanii se pregăteau să năvălească în Siria și în Egipt, am răspuns printr-o înjurătură la adresa tuturor femeilor de pe pământ, îndeosebi la adresa blondelor circaziene, ceea ce interlocutorul meu, spre marea mea uluire, încuviință cu zel, ca și cum asta era explicația evidentă a nenorocirilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
rânduri să se pregătească să-l însoțească pe suveran la Alep; de două ori cortegiile acestora se îndreptaseră spre Citadelă în vederea marii plecări și de două ori li se transmisese să se întoarcă acasă. Pentru a spori tulburarea, un plenipotențiar otoman venise cu mare pompă să reînnoiască promisiunile de pace și de prietenie, sugerând, o dată în plus, o alianță împotriva ereticilor și necredincioșilor. O asemenea așteptare, dublată de nesiguranță, slăbea combativitatea armatei și desigur că asta urmărea Marele Turc prin vorbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu piele albă, cu mustața alungită după moda circaziană, cu barba scurtă și îngrijt ajustată. De la primele cuvinte de bun venit, s-a întunecat la față. Accentul meu îl neliniștise, comunitatea maghrebină din Cairo fiind cunoscută pentru simpatiile ei față de otomani. M-am grăbit s-o chem pe Nur alături de mine. S-a înfățișat cu chipul descoperit. Tumanbay a recunoscut-o. Soră de neam și văduvă a unui opozant față de Selim, ea nu putea decât să-i inspire deplină încredere. Secretarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pași de mine, am remarcat că, în vârful parasolului care-l ferea de soare, pasărea din aur ajurat, însemnul mamelucilor, fusese înlocuită cu o semilună din aur; se șoptea în jurul meu că schimbarea fusese poruncită în urma unei scrisori primite de la otoman, care punea la îndoială zelul religios al lui Kansoh. În fruntea interminabilului alai al sultanului înaintau cincisprezece șiruri de cămile împodobite cu ciucuri împletiți cu fir de aur și alte cincisprezece împodobite cu ciucuri din catifea pestriță; apoi venea cavaleria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de purtători ai Coranului. La început, oastea Egiptului fusese triumfătoare, capturând de la dușman șapte steaguri și mai multe piese mari de artilerie montate pe care. Dar sultanul fusese trădat, îndeosebi de Khairbak, cârmuitorul din Alep, care era în înțelegere cu otomanii. În timp ce comanda aripa stângă, acesta pur și simplu o ștersese, ceea ce descurajase pe dată întreaga oaste. Și, văzând cele ce se petreceau, pe Kansoh îl lovise damblaua. Căzând de pe cal, murise pe loc. În zăpăceala de atunci, cadavrul lui nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
damblaua. Căzând de pe cal, murise pe loc. În zăpăceala de atunci, cadavrul lui nici măcar nu mai fusese găsit. Locuitorii orașului Cairo erau îngroziți, cu atât mai mult cu cât alte zvonuri veniră să le înlocuiască pe primele, privitoare la înaintarea otomanilor, care urmau în sens invers drumul oastei egiptene: astfel, Alep căzuse în mâinile lor, apoi și Hama. La Khan el-Khalili, au fost jefuite câteva prăvălii ce aparțineau unor turci din Asia Mică și unor maghrebini, însă ordinea a fost energic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Raidanieh, în partea de răsărit a orașului; a mai adăugat și câțiva elefanți, precum și niște tunuri recent fabricate; totodată, a pus să se sape un șanț lung și adânc, în speranța susținerii unui lung asediu. Nu acesta era însă planul otomanului. După ce lăsase oastei sale două zile de odihnă pentru lunga traversare a Sinaiului, Selim a poruncit un asalt general, cu o asemenea cantitate de tunuri și un avantaj numeric atât de zdrobitor, încât oastea egipteană a fost risipită în numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de rând, mateloți, sacagii, foști condamnați care se alăturaseră milițiilor populare. Unii erau înarmați cu pumnale, alții nu aveau decât niște praștii, sau chiar ciomege. Cu toate astea, ajutați de întuneric și de năuceala creată, au semănat moartea în rândurile otomanilor. În toiul bătăliei, însuși Selim s-a pomenit încercuit și doar înverșunarea gărzilor lui i-a îngăduit să scape. Tabăra era acum în mâinile lui Tumanbay care, fără a pierde nici o clipă, le porunci partizanilor lui să pornească în urmărirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a stabilit cartierul general. Părea atât de stăpân peste oraș, încât a doua zi a fost rostită din nou predica în numele său din amvonul moscheilor. Situația lui nu era însă mai puțin precară. Odată risipită năuceala iscată de primul atac, otomanii își veniseră în fire. Recuceriseră Bulakul, se strecuraseră în vechiul Cairo până în preajma casei mele și, la rândul lor, recuperau pas cu pas terenul pierdut. Tumanbay controla mai ales cartierele populare din centru, la care stăvilise accesul prin săparea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se hotărî să părăsească orașul, fără să piardă nimic din determinarea de a lupta. Le spuse că se va întoarce curând cu forțe sporite, pentru a-i da la o parte pe cotropitori. Cum aș putea descrie ce au făcut otomanii când au putut pătrunde iarăși în cartierele din Cairo? Pentru ei, nu se mai punea problema, ca la prima lor victorie, să scoată din luptă trupele circaziene care le ținuseră piept; de acum trebuia pedepsită toată populația orașului Cairo. Soldații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
într-o seară, pe sultanul mameluk sub acoperișul meu mă făcea și mai sensibil la vitejia lui. Și apoi, mai era și Bayazid. Mai devreme sau mai târziu, o bănuială, un denunț, o flecăreală l-ar putea da pe mâna otomanilor, împreună cu întreaga sa familie. Pentru siguranța copilului proscris, pentru siguranța noastră, trebuia ca Tumanbay să câștige victoria. Când, în cursul zilei de duminică, mi-am dat seama că el pierduse definitiv partida, am izbucnit împotriva lui din pricina dezamăgirii, a fricii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ori pentru mine! Mii de murmure se făcură auzite, ca un vuiet tot mai vibrant: — Lăudat fie Domnul, stăpânul universului, cel Iertător, cel Milostiv, stăpânul zilei Judecății... Ultimul Amân a fost un strigăt prelung, furios, răzvrătit. Apoi nimic, doar tăcerea. Otomanii păreau și ei tulburați, astfel că Tumanbay a fost cel care i-a scuturat: — Călăule, fă-ți treaba! Funia a fost înnodată în jurul gâtului condamnatului. S-a tras de celălalt capăt. Sultanul a fost înălțat la câteva palme, apoi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
rămas înfiptă parcă în fața ochilor mei. Dimineața însă, amărăciunea și nesomnul făcându-mă să prind curaj, o pornisem, nesimțitor la primejdii, pe drumul ce ducea la piramide. Fără să-mi dau seama, alesesem cel mai bun moment spre a fugi: otomanii, liniștiți de acum în urma executării dușmanului lor, își slăbiseră vigilența, în vreme ce prietenii lui Tumanbay, doborâți de înfrângere, o luaseră razna care-ncotro. Am fost nevoiți, firește, să ne oprim de cinci-șase ori ca să răspundem la câteva întrebări bănuitoare. Dar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]