2,267 matches
-
alte substanțe sau elementee trebuie neapărat realizate sub nișă. Intensitatea albastrului din imagine reprezintă severitatea degradării stratului de ozon deasupra Antarcticii în septembrie 2010. Atom cu atom, bromul este de 40 până la 100 de ori mai distructiv pentru stratul de ozon decât atomii clorului. Cea mai distrugătoare sursă de brom este metil-bromul, care acționează ca un fumigen. Aproximativ 30% din bromul prezent în atmosferă provine din activitățile omului, iar restul din natură. În luna septembrie 2011, un uriaș nor de gaz
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
periculoase și pentru om. Bromura de metil (poțiune otrăvitoare) este utilizată pe scară largă în pesticide pentru afânarea solului. Aceeași utilizare o are și etilena. Acești compuși organici ai bromului sunt în acest moment reglementați de către agentul de stricare a ozonului, ce cauzează stricarea stratului de ozon din preajma Antarcticii. "The Montreal Protocol on Substances" a permis folosirea substanțelor care distrug stratul de ozon până în 2005, iar, după aceea, organo-bromurile pesticide nu au mai fost folosite, fiind înlocuite cu pesticide ca fluorura
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
metil (poțiune otrăvitoare) este utilizată pe scară largă în pesticide pentru afânarea solului. Aceeași utilizare o are și etilena. Acești compuși organici ai bromului sunt în acest moment reglementați de către agentul de stricare a ozonului, ce cauzează stricarea stratului de ozon din preajma Antarcticii. "The Montreal Protocol on Substances" a permis folosirea substanțelor care distrug stratul de ozon până în 2005, iar, după aceea, organo-bromurile pesticide nu au mai fost folosite, fiind înlocuite cu pesticide ca fluorura sulfurată; potrivit protocolului de la Montreal din
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
are și etilena. Acești compuși organici ai bromului sunt în acest moment reglementați de către agentul de stricare a ozonului, ce cauzează stricarea stratului de ozon din preajma Antarcticii. "The Montreal Protocol on Substances" a permis folosirea substanțelor care distrug stratul de ozon până în 2005, iar, după aceea, organo-bromurile pesticide nu au mai fost folosite, fiind înlocuite cu pesticide ca fluorura sulfurată; potrivit protocolului de la Montreal din anul 1991, s-a estimat că 35000 de tone au fost folosite pentru a opri dezvoltarea
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
în zone urbane Poluarea Aerului, Poluarea Aerului - Oxizi de Nitrogen, Poluarea Aerului - Sulf 85, Poluarea Aerului - Sulf 94, Poluarea Aerului - Compuși organici volatili, Biodiversitate, Schimbarea climatică, Deșertificare, Specii în pericol, Deșeuri periculoase, Dumping marin, Interdicția testelor nucleare, Protecția stratului de ozon, Poluarea navelor, Lemn tropical 83, Lemn tropical 94, Mlaștini Poluarea aerului - Poluanți organici persistenți, Schimbarea climatică - Protocolul Kyoto, Modificarea mediului, Legea mării Geografie -- notă: fără acces la mare În ciuda dimensiunii sale reduse, Luxemburg are o asezare variată, cu două caracteristici
Geografia Luxemburgului () [Corola-website/Science/302921_a_304250]
-
de mâncărime sau sângerează. Mai mult de 90% dintre cazuri sunt cauzate de expunerea la radiația ultravioletă a soarelui. Expunerea crește riscul apariției celor trei tipuri principale de cancer de piele. Această expunere a crescut parțial din cauza subțierii stratului de ozon. Paturile de bronzare devin o altă sursă comună de expunere la radiațiile ultraviolete. Pentru melanoame și cancere cu celule bazale, expunerea în timpul copilăriei este extrem de dăunătoare. Pentru cancerele cu celule scuamoase, expunerea totală, indiferent când apare, este și mai importantă
Cancer de piele () [Corola-website/Science/304562_a_305891]
-
puternic amfoter care demonstrează caracterul său preponderent acid (anhidrida arsenioasă). Reacționează rapid în soluții alcaline, formând arseniți. Reactivitatea față de acizi este scăzută, dar reacționează cu acid clorhidric, rezultând triclorură de arsen sau săruri înrudite. Reacționează puternic cu agenții oxidativi ca ozonul, peroxidul de hidrogen (apa oxigenată) și acidul azotic, formând pentoxid de arsen, AsO. Reacția cu apa oxigenată poate fi explozivă. Este redus rapid la arsen, și se poate forma de asemenea și hidrogen arsenios - AsH (arsină). Arsenicul (trioxidul de arsen
Trioxid de arsen () [Corola-website/Science/303501_a_304830]
-
mică decât concentrația de etalonare specificată la pct. 3.1. Se înregistrează concentrația afișată. pe toată durata acestei operații ozonizorul trebuie să rămână scos din funcțiune. 3.3. În acest moment se pune în funcțiune ozonizorul astfel încât să producă suficient ozon pentru a face să scadă concentrația de NO până la 20% (valoare minimală 10%) din concentrația de etalonare specificată la pct. 3.1. Se înregistrează concentrația afișată (d). 3.4. În acest moment se comută analizorul după modelul NO3, iar amestecul
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86908_a_87695]
-
la mai puțin de 100 ani-lumină) pentru a avea efecte observabile asupra biosferei. Razele gamma de la o supernovă induc o reacție chimică în straturile superioare ale atmosferei, reacție ce transformă azotul molecular în oxizi azotici, consumând suficient din stratul de ozon pentru a expune suprafața planetei la radiații solare și cosmice dăunătoare. Aceasta este una din cauzele presupuse ale dispariției de specii de la sfârșitul ordovicianului, când aproape 60% din formele de viață oceanice de pe Pământ au murit. În 1996, s-a
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
a afecta Pământul. Cel mai apropiat candidat cunoscut este IK Pegasi (vezi mai jos). Estimările recente prezic că o supernovă de tip II ar trebui să fie mai aproape de opt parseci (26 ani-lumină) pentru a distruge jumătate din stratul de ozon al Pământului. Mai multe stele mari din Calea Lactee ar fi posibile supernove în următoarele câteva mii-sute de milioane de ani. Printre acestea se numără Rho Cassiopeiae, Eta Carinae, RS Ophiuchi, U Scorpii, steaua Kitt Peak Downes KPD1930+2752, HD 179821
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
chimică este O. Moleculă să este instabilă și se descompune după un timp scurt în oxigen diatomic. El este un oxidant puternic din care cauza este dăunător omului, producând dureri de cap, fiind iritant, caustic al mucoaselor respiratorii. Stratul de ozon prezent în atmosferă terestră acționează ca un filtru care reține cea mai mare parte din radiația ultravioleta nociva solară, reglează temperatura din atmosferă, cu implicații deosebite în protejarea biosferei. Denumirea de „ozon” provine din grecescul "ozein", care înseamnă „a mirosi
Ozon () [Corola-website/Science/311021_a_312350]
-
fiind iritant, caustic al mucoaselor respiratorii. Stratul de ozon prezent în atmosferă terestră acționează ca un filtru care reține cea mai mare parte din radiația ultravioleta nociva solară, reglează temperatura din atmosferă, cu implicații deosebite în protejarea biosferei. Denumirea de „ozon” provine din grecescul "ozein", care înseamnă „a mirosi”. Primul care descoperă (1839), izolează și denumește ozonul este chimistul german Christian Friedrich Schönbein, în timpul unor experimente de electroliza a apei conduse la Universitatea din Basel. Walter Noel Hartley identifica pentru prima
Ozon () [Corola-website/Science/311021_a_312350]
-
filtru care reține cea mai mare parte din radiația ultravioleta nociva solară, reglează temperatura din atmosferă, cu implicații deosebite în protejarea biosferei. Denumirea de „ozon” provine din grecescul "ozein", care înseamnă „a mirosi”. Primul care descoperă (1839), izolează și denumește ozonul este chimistul german Christian Friedrich Schönbein, în timpul unor experimente de electroliza a apei conduse la Universitatea din Basel. Walter Noel Hartley identifica pentru prima dată (1880) proprietatea ozonului de a absorbi razele ultraviolete. Fizicianul german Erich Rudolf Alexander Regener publică
Ozon () [Corola-website/Science/311021_a_312350]
-
ozein", care înseamnă „a mirosi”. Primul care descoperă (1839), izolează și denumește ozonul este chimistul german Christian Friedrich Schönbein, în timpul unor experimente de electroliza a apei conduse la Universitatea din Basel. Walter Noel Hartley identifica pentru prima dată (1880) proprietatea ozonului de a absorbi razele ultraviolete. Fizicianul german Erich Rudolf Alexander Regener publică o lucrare (1934) în care ilustrează mecanismul de descompunere a ozonului sub acțiunea razelor ultraviolete. ul se obține cel mai simplu de la oxigen, cu ajutorul unei energii străine (căldură
Ozon () [Corola-website/Science/311021_a_312350]
-
electroliza a apei conduse la Universitatea din Basel. Walter Noel Hartley identifica pentru prima dată (1880) proprietatea ozonului de a absorbi razele ultraviolete. Fizicianul german Erich Rudolf Alexander Regener publică o lucrare (1934) în care ilustrează mecanismul de descompunere a ozonului sub acțiunea razelor ultraviolete. ul se obține cel mai simplu de la oxigen, cu ajutorul unei energii străine (căldură, lumină, electricitate), după reacția: Această reacție este endoterma cu concentrație de volum. În proporția cea mai mare oxigenul liber în natură are moleculă
Ozon () [Corola-website/Science/311021_a_312350]
-
Această reacție este endoterma cu concentrație de volum. În proporția cea mai mare oxigenul liber în natură are moleculă formată din 2 atomi, O2. Există însă o formă alotropica a oxigenului având o moleculă formată din 3 atomi, O3 , numită OZON (Corp gazos de culoare albăstruie, cu miros caracteristic , a cărui moleculă se compune din 3 atomi de oxigen, care se găsește în natură sau se poate obține prin descărcări electrice în aer și este folosit că antiseptic și la sinteze
Ozon () [Corola-website/Science/311021_a_312350]
-
compune din 3 atomi de oxigen, care se găsește în natură sau se poate obține prin descărcări electrice în aer și este folosit că antiseptic și la sinteze organice, din fr.ozone DEX 1998) Tocmai datorită faptului că este instabil, ozonul este foarte rar și se găsește în atmosferă (cea mai mare concentrație a sa este stratul de ozon), la suprafața Pământului (în procent de 1·10%) și la 22 de km de suprafața Pământului (în procent de 1·10%). Locurile
Ozon () [Corola-website/Science/311021_a_312350]
-
în aer și este folosit că antiseptic și la sinteze organice, din fr.ozone DEX 1998) Tocmai datorită faptului că este instabil, ozonul este foarte rar și se găsește în atmosferă (cea mai mare concentrație a sa este stratul de ozon), la suprafața Pământului (în procent de 1·10%) și la 22 de km de suprafața Pământului (în procent de 1·10%). Locurile unde ozonul mai poate apărea sunt cascadele și malurile marilor (rezultat în urmă influenței razelor ultraviolete) și pădurile
Ozon () [Corola-website/Science/311021_a_312350]
-
foarte rar și se găsește în atmosferă (cea mai mare concentrație a sa este stratul de ozon), la suprafața Pământului (în procent de 1·10%) și la 22 de km de suprafața Pământului (în procent de 1·10%). Locurile unde ozonul mai poate apărea sunt cascadele și malurile marilor (rezultat în urmă influenței razelor ultraviolete) și pădurile de brazi (produs în urmă oxidării terebentinei și a altor compuși organici). Existența ozonului în atmosferă este datorată interacției dintre razele solare ultraviolete și
Ozon () [Corola-website/Science/311021_a_312350]
-
de suprafața Pământului (în procent de 1·10%). Locurile unde ozonul mai poate apărea sunt cascadele și malurile marilor (rezultat în urmă influenței razelor ultraviolete) și pădurile de brazi (produs în urmă oxidării terebentinei și a altor compuși organici). Existența ozonului în atmosferă este datorată interacției dintre razele solare ultraviolete și oxigenul atmosferic. Aceste raze, caracterizate printr-o cantitate semnificativă de energie, descompun moleculele de oxigen în câte doi atomi. Ozonul se formează prin unirea a câte trei astfel de atomi
Ozon () [Corola-website/Science/311021_a_312350]
-
în urmă oxidării terebentinei și a altor compuși organici). Existența ozonului în atmosferă este datorată interacției dintre razele solare ultraviolete și oxigenul atmosferic. Aceste raze, caracterizate printr-o cantitate semnificativă de energie, descompun moleculele de oxigen în câte doi atomi. Ozonul se formează prin unirea a câte trei astfel de atomi, dar este instabil, astfel că din nou atomii se unesc în molecule de oxigen și ciclul se repetă la infinit. Stratul de ozon din jurul Pământului protejează biosferă de efectele dăunătoare
Ozon () [Corola-website/Science/311021_a_312350]
-
moleculele de oxigen în câte doi atomi. Ozonul se formează prin unirea a câte trei astfel de atomi, dar este instabil, astfel că din nou atomii se unesc în molecule de oxigen și ciclul se repetă la infinit. Stratul de ozon din jurul Pământului protejează biosferă de efectele dăunătoare ale radiațiilor ultraviolete solare (cum ar fi cancerul de piele) și ale radiațiilor electromagnetice potențial periculoase. Ozonul format în apropierea pământului este toxic, putând duce la dificultăți sau afecțiuni respiratorii și distrugerea plantelor
Ozon () [Corola-website/Science/311021_a_312350]
-
nou atomii se unesc în molecule de oxigen și ciclul se repetă la infinit. Stratul de ozon din jurul Pământului protejează biosferă de efectele dăunătoare ale radiațiilor ultraviolete solare (cum ar fi cancerul de piele) și ale radiațiilor electromagnetice potențial periculoase. Ozonul format în apropierea pământului este toxic, putând duce la dificultăți sau afecțiuni respiratorii și distrugerea plantelor. În ultimii ani, poluarea chimică (în special cu freon) conduce nu numai la încălzirea globală, ci și la distrugerea stratului de ozon, fenomen cu
Ozon () [Corola-website/Science/311021_a_312350]
-
potențial periculoase. Ozonul format în apropierea pământului este toxic, putând duce la dificultăți sau afecțiuni respiratorii și distrugerea plantelor. În ultimii ani, poluarea chimică (în special cu freon) conduce nu numai la încălzirea globală, ci și la distrugerea stratului de ozon, fenomen cu efecte negative că: Ca efect al emisiilor de clorofluorocarburi, încă de la sfârșitul secolului XX se remarcă fenomenul de rarefiere a stratului de ozon atmosferic în special deasupra Antarcticii. Aceasta se datorează și prezenței cristalelor de gheață din norii
Ozon () [Corola-website/Science/311021_a_312350]
-
special cu freon) conduce nu numai la încălzirea globală, ci și la distrugerea stratului de ozon, fenomen cu efecte negative că: Ca efect al emisiilor de clorofluorocarburi, încă de la sfârșitul secolului XX se remarcă fenomenul de rarefiere a stratului de ozon atmosferic în special deasupra Antarcticii. Aceasta se datorează și prezenței cristalelor de gheață din norii stratoferici din zona polara. Convenția de la Viena "Protecția stratului de ozon", intrată în vigoare în 1985 se referă la utilizarea de substanțe și tehnologii alternative
Ozon () [Corola-website/Science/311021_a_312350]