19,586 matches
-
mamă, pe doamna Goldberg. Nu pentru că avea tulee (Hana Îi șopti soră‑sii la ureche „mustăți“), ci pentru că din prima clipă Își arătase severitatea. Și de fapt, fără nici un rost, când la masa de prânz le obligase să Întingă cu pâine În farfuria din care mâncaseră linte! Și apoi toate sfaturile alea de parcă ele nu erau niște fete mari. Aia se cădea, aia nu se cădea. Aia era hoch, aia nu era hoch. Deci ce rost mai aveau acum poveștile mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
i spună mamei că le dezamăgiseră tabla, băncile. Erau niște copilării, care totuși ar fi durut‑o pe mama. Dar În ce‑o privea pe Fräulein Goldberg, eh, aici era altceva! Vor trebui ca tot anul școlar să lingă cu pâine farfuria? Ce sens avea? De acord, odaia lor era ca „o cutie“: un pat comod, cu cearceafuri apretate, cu perne moi și calde, fereastra dădea Într‑o grădină cu flori și tufe de liliac, totul ar fi fost frumos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cu palma sa greoaie de țăran acoperi o carte Într‑un etui negru care zăcea pe masă. În clarobscurul odăii pe carte se distingea clar o iconiță aurită a arhanghelului Mihail. Părintele Serghei Îi făcu semnul crucii ca atunci când sfințești pâinea. 3. Maria Dimitrievna Kașkina, născută contesa Buturlin, relatează despre părintele Serghei de la o distanță În timp de circa treizeci de ani. „În casa care aparținea mănăstirii, Nilus trăia Împreună cu soția sa, născută Ozerova, și cu prima lui iubită, o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
curele din fibră de cocotier și dovedeau atâta îndemânare și atâta sârguința, încât obțineau, cu mijloace atât de primitive, funii care nu erau cu nimic mai slabe decât cele din cânepă. La rândul lor, bătrânele strângeau frunze de arbore de pâine, cu care să țeasă coviltirele și velele, si astfel nu mai rămânea nici o singură persoană în toată insula care să nu contribuie cu ceva la construcția mării nave, care urma să suporte luni întregi bătaia vanturilor și a valurilor. Fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
scândura, cei mai pricepuți oameni ai lui Tevé Salmón o „coseau“ de următoarea cu ajutorul unor funii rezistente, împletite de către bătrâni, iar apoi le călăfătuiau cu o pastă făcută din fibră de miez de cocotier și din rășină de arbore de pâine. După o săptămână, când aceasta pastă se întărea, îmbinările erau absolut perfecte, încât ai fi putut crede că este o singură bucată de lemn, iar pescarii din Bora Bora afirmau că pirogile „cusute“ în atelierele din golful lui Farepíti suportau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pe Tapú Tetuanúi îl surprinse faptul că, puțin înainte de a pleca la culcare, mereu ostilul Roonuí-Roonuí se apropiase de el cu o nucă de cocos în mână, plină de popoi, un fel de pateu făcut din pulpa fructului arborelui de pâine. —Poftim! O să ai o noapte lungă și-o să trebuiască să stai în picioare până când va apune ultima stea. Ești tânăr și trebuie să te hrănești. Apoi se depărta și se întinse pe una dintre rogojinile de la prova și, în curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pânzelor, la aruncatul apei sau la tragerea pe punte a vreunui rechin periculos, de peste trei sute de kilograme. Pe insula își petrecea timpul inspectând, împreună cu dulgherul, fiecare încheieturăa vasului, călăfătuindu-le sau strângând nuci de cocos sau fructe ale arborelui de pâine, cu care umplea camarile, iar Tapú Tetuanúi nu putea să nu se întrebe dacă se simțea în stare să devină vreodată măcar pe jumătate din ceea ce eroul lui demonstra a fi. În cea de a treia zi, unul dintre războinici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
închizând ușa în urma ei. Ascultă, madam, zice Sora Justițiară. Trebuie să vă tratați mai bine ostaticii. Ducele Vandalilor e lângă ea. Același Duce care a coborât aseară în pivniță și a tăiat toate cablurile centralei termice cu un cuțit de pâine. Doamna Clark se freacă la ochi cu mâna. Din spatele videocamerei, Agentul Ciripel spune: — Ai habar cât e ceasul? În reportofonul Contelui Calomniei, Tovarășa Lătrău spune: — Știi că nu este apă caldă? Tovarășa Lătrău, cea care a urmărit traseul conductelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ai rămas, cât de mărginite ți-au fost viața și educația. Cât de puțin curajul, cât de redusă curiozitatea. Ca să nu mai vorbim de speranțe. Doamna Clark pe scenă, oftează, sânii i se ridică mari cât niște sufleuri cât niște pâini, apoi cad, se domolesc, se odihnesc. Spune că poate cel mai bun sfat e ceea ce nu-i poți spune nicicum: Să rămâi ca și cum ai fi buricul lumii, să-ți fii propria autoritate supremă în orice privință, propriul expert în toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Învățați să mănânce bine și numai "bunătățuri", ritualul din timpul mesei le lua nepermis de mult. Luana nu avea vreme să aștepte. Ea înfuleca în timp ce se îmbrăca sau din mers, strigând la bunica dacă, eventual, mai dorea o felie de pâine. Cana ei cu ceai rămânea, mereu, plină pe jumătate. Nu avea timp de pierdut cu lucruri mărunte, lipsite de importanță. Nu reușea să înțeleagă cum puteau să stea verii ei la masă cu șervetele pe genunchi, ținând coatele regulamentar pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
deranja de la treburile ei. În câteva zile întinerise. Nu avea motive să mai strige, să se supere, să se agite. Luana, mereu pe străzi cu bicicleta, venea acasă doar la prânz, să mănânce din fugă te miri ce. Nepoții ceilalți, pâinea lui Dumnezeu, se jucau cuminți lângă ea, jocuri pașnice și fără grai, cum nu sperase bătrâna să vadă vreodată. Unchii și mătușile trăiau "a doua tinerețe" în sfânta pace a ogrăzii. Doamna Leon se întorcea acasă de la slujbă liniștită, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
sunt cuvinte dar mata nu poți să le deslușești. Acum știu că suferi foarte mult și că-ți vine să plângi dar te ascunzi de mine și-ai s-o faci după ce plec eu. Draga mea, ai să mănânci o pâine tare amară în viață. Femeile te vor invidia pentru că ești frumoasă iar bărbații se vor răzbuna pe inteligența ta. Dincolo de toate astea, ține minte ce-ți spun: în viață trebuie să ai idealuri și să crezi, cu ardoare, în ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de liceu nu era de glumit. Distanți și la obiect, ei intrară în miezul problemei încă din prima zi. Dirigintele, profesor de limba franceză, îi avertiză că la sfârșitul acestor ani unii dintre ei vor începe să-și câștige singuri pâinea. Profu de istorie o ascultă după primele ore de predare. Luana începu să turuie, așa cum era obișnuită, lecția învățată pe de rost, răsuflând ușurată că fusese inspirată și învățase chiar de la început. Dar profesorul o întrerupse după primele două minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Oliviu și Renar au privit cu ochi mari bologhețul galben ce arunca aburi peste fața de masă. Ce-i asta? Mămăligă. Noi nu mâncăm așa ceva! Bineînțeles, voi sunteți de la Timișoara. Luana, fii politicoasă! o potoli Bica. Vouă o să vă aduc pâine. În timp ce bănățenii mâncau brânza frământată cu pâine, cei "ai casei" își făceau "ursuleți" tăvălind bucata de mămăligă în brânză, modelând-o, apoi, în mână, până când aceasta se transforma într-un rulou galben cu pete albe. Brusc, celor doi băieți li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mari bologhețul galben ce arunca aburi peste fața de masă. Ce-i asta? Mămăligă. Noi nu mâncăm așa ceva! Bineînțeles, voi sunteți de la Timișoara. Luana, fii politicoasă! o potoli Bica. Vouă o să vă aduc pâine. În timp ce bănățenii mâncau brânza frământată cu pâine, cei "ai casei" își făceau "ursuleți" tăvălind bucata de mămăligă în brânză, modelând-o, apoi, în mână, până când aceasta se transforma într-un rulou galben cu pete albe. Brusc, celor doi băieți li se tăie pofta de mâncare. La prânz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu praștia în ea și-am lovit-o. Pe urmă, o zi și-o noapte întreagă, Am tot plâns-o și am tot jelit-o! Nu m-a bătut mama, nu m-a certat. În mână țineam o bucată de pâine. <Degeaba, mi-a spus, degeaba mai plângi. Ce-ai omorât, omorât rămâne!>" S-au uitat unul la altul impresionați. El făcea chitara să plângă, vocea ei părea ireală. Când îmi vine rândul intrăm amândoi și cântăm împreună, spuse Luana hotărâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
jur. Se mărise numărul celor care le băteau la poartă pentru a le cere unchilor ei un loc de muncă. Mama suna din ce în ce mai des la mătușa Anda și-o ruga să-i facă rost de carne, telemea sau chiar de pâine. Oamenii se fereau să mai vorbească, discuțiile din casă se purtau în șoaptă și chiar prin semne. Când se difuza un film american, jurai că l-ai prins pe Dumnezeu de-un picior. Luana, spre disperarea mamei, pierduse timpul într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
sunt de acord cu dumneavoastră. Cred că mai bine ar fi să-mi iau reportofonul și să aștept muncitorii fabricii de care ați amintit la ieșirea din schimb. Un articol despre cei care muncesc din greu pentru o bucată de pâine, inspirat din problemele cu care se confruntă și nevoile lor zilnice, ar avea mai multă rezonanță în inima cititorilor decât poveștile măsluite ale marelui înscăunat. Nu sunt omul care sărută mâna celor plini de aere și averi. Vă rog să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mobilată, despărțită în două de un perete de placaj dar care, pentru Luana, marcată de fericita reușită, reprezenta locul ideal al muncii ei. Șeful de compartiment, un bărbat în vârstă dar plin de vervă tinerească, o ajută să intre în pâine cu naturalețe și cu cele mai bune sentimente. Luana își aranjă biroul după bunul plac și domnul Zereghia îi oferi, zilnic, o companie din cea mai plăcută. Ea fierbea cafeaua și-o savurau împreună, în timp ce bărbatul o punea în temă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
scris, un calculator. Așa cum prevăzuse, unitatea se dotase cu tehnologie modernă. Nuța Cordel o întâmpină surâzătoare. Doamnă Noia, nici nu știi ce bine-mi pare c-ai venit. Am înnebunit doi ani făcându-ți munca. E timpul să intri în pâine, gata cu leneveala și nu uita, îmi ești datoare vândută. Aceeași ființă deplorabilă, cu o altă pieptănătură. Își încrețise părul scurt și-l ridicase spre înalturi, nu mai înainte de a-l vopsi într-o culoare de catran. La scurt timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
că directorul dispusese luarea unor măsuri imediate. Când Radu veni s-o ia acasă, o găsi cu capul sprijinit în mâini. Ce s-a întâmplat? Îmi lipsește un document cu caracter special. Radu înlemni. Știi ce înseamnă asta? Iți pierzi pâinea. Mai mult de-atât. Dacă vor, pot să te tragă la răspundere penal. Vorbele bărbatului o dărâmară și mai tare. Trebuie să-l găsești, Luana. Caută în toate birourile, în coșul de gunoi, în gaură de șarpe, nu mă interesează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
el să cadă. Nu voia s-o ia de la capăt cu un altul. Avea pregătirea necesară pentru a-și îndeplini prerogativele la cotele cele mai înalte. Trebuia, doar, scuturat la modul cel mai serios. Cu riscul de a-și pierde pâinea, hotărî să facă ea asta. Intră în biroul lui în clipa în care telefonul personal începu să țârâie. Cristian Bariu stătea cu capul rezemat în mâini, ignorând apelul cu încăpățânare. Ea privea aparatul, convinsă că la celălalt capăt al firului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
apropie de gustul brânzei adevărate În afară de acel cașcaval. Golise și un mic borcan de unt de arahide cu lingura, ca pe supă. Pe deasu pra, dăduse gata câteva felii de șuncă uscată, maronii și cu margini ondulate, șase felii de pâine, o mână de stafide și băuse și două sticle de Pepsi. Ea se aștepta să fi strâmbat din nas când văzuse conținutul sărăcăcios al răcitorului, ori măcar să ciugulească din acel neobișnuit amestec de alimente necondimentate - lui nu-i păsase. Era
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Uneori, se opri el și se frecă la ochi, arăta dintr-odată foarte obosit, uneori, când adormeam În vreun autobuz sau În vreun camion, mă Întrebam dacă nu cumva am visat că existați. În timp ce vorbea, freca Între degete firimiturile de pâine rămase pe masă până când deveneau niște cocoloașe lipicioase. — Mi-l aduc foarte bine aminte pe tata vorbind despre dumneavoastră. De-a lungul anilor a tot rostit cu felurite prilejuri numele Margaret. Ba, Încă de mic mă gândeam că mi-ar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
vorbim noi mâine dimineață. El a dat din cap În semn de aprobare, apoi a privit-o cu ochii aceia fără cusur. O să mă ajutați să-l aduc Înapoi pe tata? Margaret s-a uitat mai Întâi la cocoloașele de pâine de pe masă. — și eu vreau să vină Înapoi. 8 Margaret se Îndrăgostise de Karl la vreo douăsprezece minute după ce dăduse ochii cu el. Ea avea cincisprezece ani, el douăzeci și șapte. Avea să se Îndrăgostească de el Încă de câteva
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]