3,713 matches
-
și n-avea cum să știe ce se petrece afară. Băiatul auzea cum sfârâia grăsimea în tigaie și și-o închipuia pe mamă-sa înconjurată de aburi și de stropi. Pe tavanul afumat bâzâia o negură de muște. De supat pândește mâța. S-aude dintr-o dată o surpare de cratițe. Pe ușă, vinovata țâșnește cu coada vâlvoi. În urmă răsună, disperate, țipetele gospodinei. Dumneaei nu țipă decât la mâță și la orătănii. În fața plutonierului Iosifan, soțul dumneaei și tatăl băiatului, nu
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
și mostrele de mărfuri ; firme de tablă ieșeau perpendicular din ziduri ; tâmplarii expuneau în stradă tot soiul de sicrie dar cea mai ochioasă era vitrina cârpaciului, împodobită cu botine, cizme crețe și pantofi pingeluiți și mai ales cea a ceaprazarului. Pândită de păienjenișul negustorilor ascunși prin unghere întunecate, mulțimea se mișca în toate părțile. Solemni și indiferenți, bătrânii ieșeau cu scaunul pe trotuar, neîncetând să converseze cu cei rămași în casă. Seara ieșeau să facă mișcare, ca Maier Melțer care, țeapăn
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Căci ești copil al nimănui Și ești orfană și săracă. Bărbații câinii, bărbații răii, În lume orice pot să-ți facă ! Ah, doamne, cât îmi e de greu Să fiu orfană și săracă ! În fundul curții era hulubăria lui Mehală tapițeru. Pândiți de pe acoperiș de ochii galbeni ai mâțelor, hulubii trezeau de dimineață cu huruitul lor pe locatari. Mehală scotea în curte vechi fotolii și se apuca de lucru cu ochii pe ei. Îi erau dragi : îngâmfat, rotatul își umfla gușa ca
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
să zvârle peste spinări o sudalmă, omul coborî sub deal. Pe-acolo părea că a trecut Dănilă Prepeleac. Deodată viermele ce ne scosese din oraș se încovoie în valea îngustă. Înconjurat de păduri ruginite, din chelia unui pisc golaș îl pândea un foișor scheletic. Cu pași de uriaș, foișorul se întoarse și se cufundă sub pământ. M-a trecut un fior. În zare tăcerea era desăvârșită. Pâlpâiră sub un pâlc de salcâmi case albe. Ca o claie înmiresmată, le acoperea liniștea
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
cele două arte ale sale pe peronul haltei din Dobrina. Când cerșea, era mut, târa piciorul și se uita pe sub sprâncene cu ochi de câine bătut. Pe neașteptate, apărea de sub o căruță sau de lângă un perete. Alteori de sub stâlpul unde pândise până atunci. Se ținea lipcă de câte un trecător, arătând cu degetul la gură. În cealaltă ipostază, Neculai se ridica hotărât de pe banca pe care hodinise până atunci și, cu indescriptibila-i privire opacă, declara fără adresă : - De-ar fi
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
de ea, ștergare înflorate sau covoare ce trebuiau duse, pe urmă, la piuă. Își ținea mărunțișul pentru biserică, singurii ei bani, între "valurile" de pânză din lavița veche, aflată în tindă, și, mai târziu, la sfârșitul vacanțelor, o vedeam cum pândea să iasă tata, cu treburi, prin curte. Atunci, mă lua de mână, mă trăgea spre laviță și îmi punea repede în palmă mărunțișul economisit din ofrandele ce se cuveneau bisericii. Totul fără o vorbă. Avea grijă numai să nu afle
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Când mă iubește piatra absurd abisul vine din adâncuri, ceața trandafirie hoinărește pe străzi; coborâm răsfățați în profunzimi, umbrele își caută singurătatea se află, se regăsesc, se împlinesc. Pândim să se reverse cerul. Ce fiară este timpul care ne răsfiră!
Gelozie by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83705_a_85030]
-
la Tarapoto, amesteca totul și pe nesimțite pădurea virgină s-a prefăcut Într-un loc unde indigenii din tribul chuncho, care umblau În pielea goală În poveștile Nildei, hoinăreau de colo colo prin desișul verde unde la tot pasul erai pîndit de primejdii, de la tabăra lingviștilor la tabăra evangheliștilor, bunăoară și pe drum se Întîlneau cu stăpînii plantațiilor de cauciuc putred de bogați, multimilionari, mult mai bogați chiar decît tatăl lui Julius, Dumnezeu să-l aibă În pază. Nilda Își amintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
puse clopoțelul pe catedră și se apropie de ei: „Acum trebuie să Învățați pe de rost catehismul; trebuie să Învățați ca pe apă tot ce scrie În el și să nu-l uitați toată viața; cine uită catehismul o să fie pîndit mereu de o mare primejdie: primejdia păcatului! Să nu uitați asta! Să nu uitați niciodată! Niciodată!“ Începea să se Înfurie de una singură, fără ca nimeni să fi scos o vorbă. „Și băgați de seamă, cînd o veni ziua Împărtășaniei, ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și-i spunea asta În fiecare noapte cînd o salva de la un incendiu În bucătăria școlii sau din ghearele unui leu, fiindcă În ziua aceea măicuța se hotărîse să se facă misionară și să plece tocmai În Africa, unde o pîndeau atîtea primejdii. Și de la Africa gîndul Îi fugea la Gumersindo Quiñones și de la el la tuciuriii de la echipa Alianța din Lima și la Cano cu ochii plecați În pămînt cînd i-au spus CÎine. Era foarte complicată viața lui Julius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și cu meșterul și apoi luîndu-și rămas-bun de la lucrători cu gesturi largi. Prin geamul automobilului care pornea, Julius, putu să-i vadă pentru ultima oară pe zidarii care urcau și coborau cu salopetele lor murdare de mortar pe schela aceea pîndită de primejdii ca să toarne planșeul. I se păru din nou că seamănă cu niște clovni trăsniți de la un circ de mîna a doua și de altfel dați afară fiindcă recurg la giumbușlucuri necuviincioase ca să facă publicul să rîdă. Și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
te-ai simți mai bine, dar rămîi, rămîneai și vedeai acolo, ceva mai departe, pe tejgheaua de la bar, sendvișurile cu salam de altădată, din ziua aceea cînd ea a venit și ți-a dăruit cîteva minute de fericire, care sînt pîndite Întotdeauna de durere mai tîrziu, În fiecare clipă, În fiecare clipă, Julius și poate chiar acum, cînd, fiindcă e ziua ta onomastică, apare Vilma stînd pe o bancă și tu o privești și nu e absolut nimeni, absolut nimic, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
merge toată lumea pe bicicletă. După ce termină inspecția, Julius se Întoarse spre Susan și o privi de parcă i-ar fi spus: și celălalt unde e? Din fericire, Susan era atentă, fiindcă atîta veselie cu șampanie, sfeșnice, sărutări, daruri și servitori care pîndeau prin zăbrelele de la ușă, Începeau să o Întristeze. — Darling, să știi ca n-am uitat, spuse; n-am uitat, dar la librărie mi-au arătat ultimul catalog și chiar acum a apărut În Statele Unite o ediție de lux de opere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
învăță cum să vadă fără să fie văzută. Secretul este să te faci mică. Micșorează-ți sfera auzului înăuntrul sferei văzului. Extinde periferia; urmărește doar mișcarea. O puse să stea nemișcată cincisprezece minute, apoi patruzeci, apoi o oră, și să pândească doar, până când simți cum șira spinării e pe punctul de a se despica și de a azvârli afară o altă creatură din carcasa ei spartă. Dar nemișcarea era salutară, ca majoritatea durerilor. Concentrarea ei era la pământ. Simțea nevoia s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
alege și tu soluția mai ușoară. Aia evidentă. —Ha! În viața asta? Te-ai țăcănit. Își înfășură prosopul în jurul taliei și o ajută să întindă canapeaua-pat. Mai târziu, după miezul nopții, ea zăcea pe salteaua plină de rotițe și arcuri, pândind în întuneric orice mișcare. Totul era viu: aerul condiționat pornindu-se și oprindu-se brusc, ființe mărunte fojgăind pe pereți, crengi cu sânge cald bătând în fereastră, ceva ca un avion de recunoaștere de talie mică inspectând azaleele, insecte săpându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mine? - o mistuiau în timp ce stătea acolo, paralizată. Nu încercă nici s-o facă să se simtă vinovată cu vorbe sau mângâieri. Multă vreme nu spuse nimic, se așeză pur și simplu la nici un metru de ea, asimilând situația, chibzuind. Îi pândea privirea, încercând să afle ce-i trebuia de la el. Ea nu-l putea privi în ochi. Când vorbi, în sfârșit, acuzațiile aproape că lipseau cu desăvârșire. Doar o îngrijorare concretă față de ea - exact ce nu putea suporta. — Dar unde te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
trezi în patul gol. Îl auzi în bucătărie, agitându-se ca un animal în cușcă. Iar când în sfârșit se strecură înapoi în pat, ea se prefăcu că doarme. El rămase nemișcat, o ureche care auzea tot, afară, pe câmp, pândind ceva important. Mută-ți sfera auzului înăuntrul sferei văzului. Nemișcare totală, chiar și plămânii. La cinci și jumătate, deja nici unul din ei nu se mai putu preface. —Ești bine? întrebă ea. — Meditez, șopti el. M-am prins. Ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Se așază năucă pe capacul toaletei, încercând să citească una dintre cărțile lui de meditație - un curs rapid de transcendență. Se așază în fața ușii, pe gențile pe care le-a umplut cu lucrurile ei. El e pe undeva pe afară, pândind, cu ochii pe clădire, așteptând să plece. La douăsprezece fără douăzeci noaptea o sună, în sfârșit, pe prietena fratelui ei. —Bonnie? Scuză-mă că te-am trezit. Mă primești și pe mine? Doar pentru o noapte sau două. Nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
scris. Am impresia că deja cineva mult mai mare scrie cu mine, cu tot corpul meu, o poveste mult mai puternică, de carne și sânge. O poveste al cărei mister e închis chiar în mine și pe care îl tot pândesc ca să-l aflu cumva înainte de termen. Eric face primii pași în lume, cu mâinile în mâinile mele și ale tatălui său. Primii lui pași îl poartă prin piețe mici și însorite, printre porumbei, gelaterii, terase cu espresso mic și foarte
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
prima care generează extrem de multă frustrare, până la depresie. Dincolo însă de modul în care este construită mintea mea, setată să caute, cu un fel de metodă proprie de igienizare, cu toate forțele, echilibrul - în ciuda dezastrelor de tot felul care-o pândesc, minte artistă fiind, până la urmă -, și dincolo de relația ei cu timpul, chiar dacă aș simți extrem de acut lipsa timpului pentru scris sau pentru alte activități mai egoiste, mi s-ar părea greșit să mă plâng de asta în afara cercului strict intim
Curățenia de primăvară. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Cristina Ispas () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1771]
-
născut azi-noapte, de fapt am tot născut de 24 de ore încoace. Știam că e inutil să fug la spital la primele semne, așa că am stat acasă, în studioul miniatural din Avenue de Granges-Paccot 4, refăcând bagajul de câteva ori, pândind cu angoasă contracțiile și urmărind pe ceas, cu Cla, îndesirea lor. Cea mai mare grijă a mea era salteaua : tot ce e în garsonieră e închiriat, așadar compromiterea saltelei prin „ruperea apelor“ (când citeam asta în manualele de puericultură îmi
Baby blues (jurnal pentru Dora). In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
a explicat rațional, ca întotdeauna, că e bine să fie protejată dacă ne dă prin cap s-o botezăm în România. Să-i ferească însă Dumnezeul lor catolic cantonal să facă Dora vreo reacție la vaccin ! Acum stau îmbufnată și pândesc orice modificare, nu pot să beau cafea pentru că trece în lapte, așa că îmi țin cu degetele ochii deschiși și mă uit țintă la biata copilă, care doarme dusă în leagănul de sticlă, cu o pernă cilindrică albastră la spate, să
Baby blues (jurnal pentru Dora). In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
să-și recapete aplombul oficial, băiatul îl expedie. - Poți să pleci Breemeg. Mă ocup eu de musafir, mulțumesc. Apoi îl salută pe Gosseyn cu o mișcare a mâinii. Incidentul se încheie; Breemeg, căruia i se închisese ușa în nas, fie pândea pe-afară, fie era ușurat că i se dăduse voie să plece.., 7 Supus - cel puțin într-un sens al acestui cuvânt - Gosseyn îl urmă pe băiatul-âmpărat, trecând printr-o cameră mare, decorată cu gust. Dar observă că și aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
dinastie imperială sălbatică o detronează pe cea dinaintea ei în lunga istorie chineză. Mai apoi, avantajul energiei primitive a cuceritorilor sfârșește, după câteva veacuri, în moleșeala rafinată a reveriilor în grădina potecilor ce se bifurcă, în vreme ce o altă dinastie sălbatică pândește dincolo de marele zid. Așa e și cu noi. Am depășit marele zid, am năvălit în grădina blegilor din vest flămânzi, săraci, vicleni, resentimentari și doritori de a fi prin a avea, iar toate beteșugurile astea sunt tot atâtea șanse. Proza
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
nici că te-ai aștepta, sub straiele omului recent, sub veșmintele acelei sintagme pe nume corectitudinea politică, o cenzură și ea, o propagandă cu de-a sila, o poliție ideologică. Ia te uită, îți zici, în cultura noastră peste tot pândește capcana roșie, în timp ce aceea brună nu e niciunde. Așadar, în atari condiții, vorba cutărui domn inspector de română din vremea răposatului, m-am decis! Voi trebălui unilateral la operă, îmi spun, pe când tocmai îmi este dat să-l aud pe
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]