8,628 matches
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > LINIȘTEA IERNII Autor: Maria Ileana Belean Publicat în: Ediția nr. 368 din 03 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului privirea-mi alunecă ușor pe liniștea alei zugrăvită-n alb s-a-nserat și e rece peste multe tentative de a păși frunzele stoarse de vlagă atârnă cu ochii închiși de ciochinii remușcării pe margini de drum, protector, felinare ard golul din mine crește, crește... de-a lungul toamnei declamam versată teorii despre monotonie...nisip gura ardea acum în liniștea duioasă fulgii
LINIŞTEA IERNII de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361569_a_362898]
-
golul din mine crește, crește... de-a lungul toamnei declamam versată teorii despre monotonie...nisip gura ardea acum în liniștea duioasă fulgii se așează pe frunte, sâni, coapse -Eu îi pun nasul și bujorii! strigă Călin ochii lui negri încă pășesc primele pagini ale primăverii paralel cu clinchetul de zurgălăi, liniștea pare resemnată o să fac un pas înapoi pe aleea îngustă, să culeg lăstari să-i înclin în ce parte vreau să arăt nonacțiunii că iarna are suflet, arde și ninge
LINIŞTEA IERNII de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361569_a_362898]
-
încăperea. Săndica mergea în pași mărunți, din cauza rochiei strâmte, mulate pe trupul de divă. Încercase să urce treptele spre scenă, însă rochia nu-i prea dădea voie, așa că tânăra a fost nevoită să ridice rochița și mai sus, să poată păși Imediat s-au auzit ușoare fluierături și murmure admirative ale bărbaților, cărora li s-au aprins privirile. Acest moment nu a făcut decât să aducă un zâmbet complice și o îmbujorare de plăcere tot mai accentuată în obrajii tinerei fete
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363747_a_365076]
-
hotare trasate migălos cu cărbunele fricii oamenilor de a fi ei înșiși sinceri cu ei cu mine cu întregul plec departe de scurtăturile timpului îndes într-un sac de oase vocalele limbilor pământului filele fierbinți ale trecerilor frunzele neîmbobocite apoi pășesc în flacăra verde a gândului curat dincolo de frontieră mă aștept eu tot eu cu mici modificări furate esențelor vieții între două trenuri două fumuri două scuturări din cenușa imperiilor de nisip ridicate dincolo între hotarele în care fricile uită să
MĂ AŞTEPT TOT EU (...DINCOLO DE FRONTIERĂ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363832_a_365161]
-
prorocește arde-n ger - povestea crește ning în vii entelehii struguri cai și cununii răstigniți pe sfânta rimă raiul înflorit din tină pironit s-a pironit ne-am spălat de asfințit CEI BINECUVÂNTAȚI ...cei din urmă - la ospățul luminii - au pășit - ca pe străfulgerări de nori albi - întru nimic tulburați - cei binecuvântați toți sunt - pe sub de purpură straiul uimirii - dincolo de logostele logofrați grai dezleagă ei muților - spre a-L slăvi - cu lacrimi de-mpărătească bucurie - pe cel fără an - pe cel mai
STIHURI ŞI COLINDE de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363849_a_365178]
-
și frângerii firii - acolo unde vipera singurătății a vomat partea - înnegurând buna măsură și cartea ei dau fântâni de cerbi însetaților și verde-nfrunzire de crengi - celor cu mădulare de cântec secate și flori deschise de pururi redau celor care-au pășit - cu tot cu mirosul prealegănat al tinii - în arca lumii luminii - și au uitat mireasma grădinii strunele lor îngână - jertfelnic epopeile firii - versetele amintirii - învolburarea dulce și mirii și mierii - și mai cu seamă - fulgerul învierii de pe degetele-n necontenită mângâiere de
STIHURI ŞI COLINDE de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363849_a_365178]
-
fragmentezi existența unui om. - Aș avea nevoie de avizul dumneavoastră pentru dosar. - Îl veți avea în câteva zile, răspunse amabil doctorița. Când au ajuns la ieșirea din instituție, o ușurare sufletească uriașă i-a cuprins pe cei doi protagoniști. Parcă pășeau într-o lume nouă. Căutau lumina, mai hotărâți ca niciodată. - Mâine vom merge la Brașov, acasă la voi, îi anunță comisarul. Știți însă că nu vom putea intra în locuință decât cu mandat. Asta va dura ceva timp. Vom vedea
PROMISIUNEA DE JOI (XVII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363864_a_365193]
-
să mă ocup numai de firmă. Ne vom înțelege. După un timp mă vei iubi și tu. Ai să vezi! Vom călători mult... Cumpărături... Bijuterii... Într-un cuvânt, vom fi fericiți. Tânăra oftă lung, își săltă geanta pe umăr și păși în lift ca într-un loc de unde începea o altă viață. Scoase rujul și în oglinda din peretele cabinei se rujă pe fugă. Bărbatul se arătă încântat de cochetăria tinerei, însă își reprimă orice dorință de a o atinge, de
PROMISIUNEA DE JOI (XIX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363875_a_365204]
-
Acasa > Literatura > Naratiune > PRINȚESA LIA Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 913 din 01 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Pășind prin iarba plină de rouă, ducând în mâini coșulețul cu fructe roșii și dulci, din copacul “norocului”, zâna n-a observat capcana întinsă de un vânător. Lațul i s-a prins de picior, trântind-o la pământ. Coșulețul i-a
PRINŢESA LIA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 913 din 01 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363980_a_365309]
-
planului concret al existenței, ci este suferința creatorului aflat în travaliu artistic. El își scrie romanul consultându-se cu Maria la fiecare pas, confesându-i-se, găsindu-și pacea sufletească și confortul cotidian alături de ea, în vreme ce are senzația că poate păși înainte doar fiindcă se reface periodic prin împlinirea poftelor trupești alături de voluptoasa Vasilica. Femeia mai tânără reprezintă pentru Dorin mai mult decât o ispită, dorințele ce i le trezește în inimă și trup sunt mai mult decât patimă, de aceea
ÎNŢELEPCIUNEA ESTE DUMNEZEU, IAR IUBIREA IDEALUL, PREFAŢĂ DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞLA ROMANUL INELUL DE IARBĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364009_a_365338]
-
în gând. Își îndesă în sacoșa mare tot ce primisese de pomană, se ridică agale și-și strânse cele două sacoșe pe care stătuse. Porni mulțumită încet către casă. Privi în lungul străzii mari pe care trebuia s-o traverseze. Păși pe zebră și făcu pași mici. Un scrâșnet de frâne se auzi în dreapta ei și ceva imens o izbi direct în față, făcând să-i sară sacoșa din mână la zece metri depărtare. Nu avu putere decât să strige “Au
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
Am coborât amețit. Am rămas s-o văd coborând. Nici n-am sesizat cum o făcuse.Ședea pe scările de la intrare, fluturându-și pletele blonde cu obrăznicia unui copil zănatic. Mă aștepta râzând. Îmi făcu semn s-o urmez. Am pășit într-un hol lung și prăfuit, iluminat puternic de un șir de aplice laterale îngropate într-un tapet din stofă ripsată. Câteva uși întredeschise lăsau să irumpă un zgomot de petrecere. La capătul lui, o scară în spirală urca undeva
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
Pereții erau vopsiți în negru și nu era nicio fereastră. De parcă aș fi intrat într-o gaură neagră. Am bâjbâit după un întrerupător. N-am dat peste niciunul. Am lăsat ușa deschisă și am privit înăuntru. Cu lumina din spate, pășind pe dușumeaua neagră, simțeam cum mi se strânge trupul de spaimă. Ce rost o fi avut o asemenea încăpere? La ce-ar fi putut folosi? Erau întrebări la care mintea mea refuza să găsească răspuns. Am auzit zgomot de pași
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
numai în preajma tarabelor cu dulciuri, cu vată de zahăr, cu bomboane Cojak și cu alte dulciuri pocnind a coloranți, cu mititei și cu cârnați prăjiți în trombă, pe grătare, dar și în parcuri sau chiar pe carosabil, lumea continua să pășească fericită, fără un scop precis și fără urmă de responsabilitate, fie roțăind alene căte un croasant, fie savurând lent, o înghețată, ca și cum acea zi de distracție n-ar fi fost și ea, tot o zi normală, ca și celelalte. Ca și cum
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]
-
ele străluceau ca un licurici ca mai apoi să se stingă. Nu dispăreau de tot. Lăsau în urma lor picături de cenușă. Psihologul: Și zici că ai învățat ceva de la aceste frunze. Afin: Așa se sting și oamenii, picătură cu picătură. Pășesc în viață, pe urmă se coc iar după ce se coc încep să ardă și ard până li se stinge ultima picătură de energie. Psihologul: Da. Afin: V-ați plictisit? Psihologul: Da. Afin: O să vă povestesc despre mine. Psihologul: De ce crezi
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
descopăr modul ludic prin care artistul a tratat tema și i-a redat o anumită vibrație, luând în considerare și vârsta personajului desenat. Dacă în momentele de ritm cotidian doriți să vă opriți o clipă pentru a vă bucura sufletul, pășiți într-un muzeu sau o galerie de artă. Descoperiți câtă frumusețe există în tăcerea acestor edificii. Obiectele, peisajele sau oamenii redați în tablouri, nu mai există, dar trăiesc datorită acestor artiști, care, prin operele lor le-au dat șansa de
CREAŢIA PICTORULUI CATUL BOGDAN SUB SEMNUL EVOCĂRII de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362855_a_364184]
-
două moduri de a trata o stare. Descoperim în opera sa cele mai importante praguri din existența umană - nașterea, viața, moartea, dar mai mai ales descoperim transcenderea. Tot Brâncuși ne trimite la sunet, la primul sunet al ființei umane când pășește în această lume - lucrarea ,,Nou născut” și la anunțarea unei noi zile, a unui nou început - lucrarea ,,Cocoșul”, unde ritmul este dat de acel zig-zag. Despre Iubire și Jertfă, două teme majore în care sculptorul ne dezvăluie faptul că destinul
GÂNDURI DESPRE CREAŢIA BRÂNCUŞIANĂ de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362901_a_364230]
-
mă refer la iubirea pentru al apăra pe celălalt, din dragoste pentru țară, pentru a proteja pământul strămoșilor. Poate de aceea pe ,,Poarta sărutului” Brâncuși a reprezentat atâtea cupluri, poate fi un prim sărut sau un ultim sărut înainte de a păși spre sacrificiu. Înălțarea spre cer, spre infinitatea sa, se face prin zbor. Această mișcare a energiei interioare se poate observa la ,,Pasărea în văzduh”. Iruperea aceasta a reușit sculptorul să o surpindă. Crează în interiorul celui care privește lucrarea, dorința de
GÂNDURI DESPRE CREAŢIA BRÂNCUŞIANĂ de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362901_a_364230]
-
puterii populare, simple umpluturi în fundații de case - în momentul înfiripării supermarketului, cimitirul exista, fiindcă propriii lui morți nu fuseseră în nici un caz, duși de acolo și reînhumați în vreun alt cimitir. La început unii credeau că, intrând în supermarket, pășesc pe te miri ce monumente funerare rabatate fulger la pământ, de buldozere, de ifroane și de caterpilare, și îngropate în marea grabă a finalului de secol, în fundație. Într-un cuvânt, unii dintre cetățenii orășelului nostru erau convinși că e
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
mai ales cea cu pas fin. Îi apăreau cerceii aceia cu pietre albăstrui, primiți de la bunica ei când avea un an, împreună cu inelul de logodnă cu safir. Obiecte pe care ea i le făcuse cadou singurei lor fete când aceasta pășise în clasa a noua, cu o lună înainte de a dispărea în accidentul de avion. 3. IATĂ CĂ VENI ȘI ZIUA CEA MARE. Intră în supermarket fără să-și ia un cărucior pentru cumpărături, și deodată auzi din spate o voce
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
înspre lumea umbrelor. (Privind zgarda) Unde ești, Bob? Nu te mai zăresc nici lângă izvor, nici lângă cabană. Zaci la rădăcina copacului nostru, copacul la care de multe ori ne opream înainte de a ne cufunda în apele somnului pentru a păși înspre tărâmul viselor, priveam cerul pentru a ne încredința dorințele stelelor. Dar, cine sunt eu? Poate urmașul lui Yoryck, adică un alt craniu rămas de la festinul viermilor. Hidos monstru, sacră depravare! Oare mai trăiesc, Niky, sau delirez într-o ultimă
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
înfrângere și izbândă. Este vârsta la care încă mai poți să alegi, încă mai poți prinde trenul spre destinația perfectă. Timpul nu este, încă, pierdut. Trebuie, doar, să te gândești bine, trebuie să fii inspirat, trebuie să ai noroc”. Labiș pășise spre tinerețe, a gândit, a fost inspirat, dar nu a avut norocul de a putea merge pe drumul pe care ar fi vrut, fiindcă nu i s-a permis ... Protipendada comunistă care se credea „zeitate” când afla de la informatorii securității
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
iau după tata la deal printre târșuri,/ Și brazii mă zgârie, răi și uscați./ Pornim amândoi vânătoarea de capre,/ Vânătoarea foametei în munții Carpați./ Setea mă năruie. Fierbe pe piatră/ Firul de apă prelins pe cișmea./ Tâmpla apasă pe umăr. Pășesc ca pe o altă/ Planetă, imensă, străină și grea.// Așteptăm într-un loc unde încă mai sună,/ Din strunele undelor line, izvoarele./ Când va scăpăta soarele, când va licări luna,/ Aici vor veni în șirag să s-adape/ Una câte
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
a ști ce este folclorul înseamnă să ai ceva habar despre unele basme ori balade, despre câteva doine cu specificul lor, așa că ne-am înfățișat la primele cursuri ale lui Moș Poveste, poreclă ce Todoran și-o dobândise înainte de a păși noi pragul amfiteatrului unde obișnuia să-și țină cursul, cu inima ușoară și cu convingerea că îndeplineam o formalitate. Ce surpriză, însă! Când au început să ne zboare pe lângă urechi termeni ca misterele eleusine, misterele orfice, zeitățile htonice, ritualurile extatice
MĂ SIMT CROCANT de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362951_a_364280]
-
adus acasă-n coșuleț Stăpânul tău cel bun și blând, Erai vioi și negru ghemuleț Pe patru albe, mici lăbuțe stând. Și laptele din castronel mâncai Cu un pisic și el la fel de mic Și după ce, sătul, te depărtai, Tu crăcănel pășeai ca un pitic. Iar când un cățelandru te-ai făcut, Îți cam plăcea să te auzi lătrând Și-ograda toată-atuncea te-a văzut Un șef în devenire apărând. Trecut-au douăzeci de ani de-atunci Și ne-ai păzit pe
TE-AM STRIGAT PLÂNGÂND... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363000_a_364329]