3,706 matches
-
vorbește: "Am hrănit și am crescut niște copii, dar ei sau răsculat împotriva Mea. 3. Boul își cunoaște stăpînul, și măgarul cunoaște ieslea stăpînului său: dar Israel nu Mă cunoaște, poporul Meu nu ia aminte la Mine." 4. Vai, neam păcătos, popor încărcat de fărădelegi, sămînță de nelegiuiți, copii stricați! Au părăsit pe Domnul, au disprețuit pe Sfîntul lui Israel. Iau întors spatele... 5. Ce pedepse noi să vă mai dea, cînd voi vă răzvrătiți din ce în ce mai rău? Tot capul este bolnav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
aceea, vei fi numită cetatea neprihănită, cetatea credincioasă. 27. Sionul va fi mîntuit prin judecată, și cei ce se vor întoarce la Dumnezeu în el, vor fi mîntuiți prin dreptate. 28. Dar pieirea va atinge pe toți cei răzvrătiți și păcătoși, și cei ce părăsesc pe Domnul vor pieri. 29. Vă va fi rușine de terebinții în care găseați plăcere, și veți roși din pricina grădinilor în care vă desfătați; 30. căci veți fi ca un terebint cu frunzele ofilite, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
pe umăr, îl pun la locul lui; acolo rămîne, și nu se mișcă din locul lui. Apoi strigă el, dar nu răspunde, nici nu-l scapă din nevoie. 8. Țineți minte aceste lucruri, și fiți oameni! Veniți-vă în fire, păcătoșilor. 9. "Aduceți-vă aminte de cele petrecute în vremurile străbune, căci Eu sunt Dumnezeu, și nu este altul, Eu sunt Dumnezeu, și nu este nici unul ca Mine. 10. Eu am vestit de la început ce are să se întîmple și cu mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
puține, nici bătrîni care să nu-și împlinească zilele. Căci cine va muri la vîrsta de o sută de ani va fi încă tînăr, și cel ce va muri în vîrstă de o sută de ani va fi blestemat ca păcătos. 21. Vor zidi case și le vor locui, vor sădi vii, și le vor mînca rodul. 22. Nu vor zidi case, ca altul să locuiască în ele, nu vor sădi vii pentru ca altul să le mănînce rodul, căci zilele poporului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
a încercat să aprindă o lumânare, să i-o pună la căpătâi, dar gazul emanat de materia în descompunere a explodat și toată casa s-a transformat într-un imens rug în flăcări, care a incinerat trupul preabogatului și mult păcătosului Dimitrios... Capitolul VII CÂRCIUMA SE MAI GOLISE ÎNTRE TIMP, dar afară strada pulsa de viață. Mișunau trăsuri cu birjari zgomotoși, prostituate livide de oboseala prea multor clienți, marinari veniți de aiurea, zoriți ca în ceasul morții, având la dispoziție doar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
la un moment dat chiar și medicii au crezut asta. Dar se pare că Dumnezeu avea alte socoteli cu mine și doar din greșeală mă chemase „intempestiv și dintr-o dată” (cum ar zice nea Gligore), la apelul de dimineață a păcătoșilor care trebuie să dea socoteală pentru păcatele lor știute și neștiute, făcute cu mintea cu ochiul, cu fapta... Așa că binevoitor și culant, El mi-a permis să mai revin pentru încă o vreme pe pământul acesta cu condiția expresă ca
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
și orice îmi spunea nu mi se părea imposibil. Scepticismul tău m-a înghețat întotdeauna, puteam acum face construcțiile cele mai fenomenale. Credea în sfinți și în Dumnezeu, și a fost un timp când mergeam săptămânal la biserică. - Erai foarte păcătoasă, mă torturai și mergeai să te rogi! Ce ridicol! Și nici măcar nu încetai păcatul, ci treceai de la biserică la hotel. Tu îți poți găsi scuze, dar el știa precis că față de mine era vinovat! În nevoia Ioanei de a merge
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
îi sunt tot așa de mari. Nu mai are însă nici o bucurie în ei. Vrasăzică, Ahmed e bolnav cu adevărat! M-am revoltat și am început să țip, în timp ce lacrimile îmi veneau în ochi: "E oribil în aceste locuri păcătoase! Mori cu zile! Nu sunt decât doi doctori imbecili care să te îngrijească! Dar pentru un animal mititel nici nu poți face nimic. Mi-a devenit viața aci insuportabilă. De-aș pleca odată!" Luam instinctiv, ca pretext, boala unei pisici
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ca un alt Noe, ieșit învingător din mijlocul Apelor, a ajuns conducătorul unei rase. Potopul închipuie deopotrivă coborârea în adâncurile mării și botezul. "Potopul este așadar un lucru împlinit de botez... Tot așa cum Noe înfruntase Marea Morții, care nimicise omenirea păcătoasă, și scăpase cu viață, cel botezat coboară în apa botezului ca să înfrunte Balaurul mării într-o luptă pe viață și pe moarte, din care iese învingător."15 În legătură cu același rit baptismal, se face adesea o paralelă între Cristos și Adam
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
apă, botezul. Bolnavul este regenerat, se naște încă o dată. La fel se procedează pentru iertarea unui păcat sau pentru vindecarea unei boli a minții (aceasta din urmă prezentând pentru colectivitate un pericol la fel de mare ca și crima ori boala somatică). Păcătosul este pus într-un butoi sau într-o groapă săpată în pământ, iar când iese, se spune că "s-a născut a doua oară, din pântecele mamei sale". De aici vine credința scandinavă că o vrăjitoare poate fi mântuită de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
expresie stupefiată. — Eu... eu... bâlbâi el pierdut. — Deci? îl încolți Sebastianus. Marcomanul înghiți și, încrețindu-și fruntea, încercă să recite: — „Tatăl nostru, care ești în ceruri. Da... care ești în ceruri. Sfințească-se numele Tău și împărăția Ta și iartă păcatele... păcătoșilor, da, păcătoșilor... și... și...“ Apucându-se de păr cu violență, disperat, își lovi de mai multe ori capul de pietrele drumului: Nu. Nu-mi mai amintesc... Nu-mi amintesc! recunoscu, gemând. Râsete batjocoritoare se ridicară împrejurul său, dar Sebastianus, întinzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Eu... eu... bâlbâi el pierdut. — Deci? îl încolți Sebastianus. Marcomanul înghiți și, încrețindu-și fruntea, încercă să recite: — „Tatăl nostru, care ești în ceruri. Da... care ești în ceruri. Sfințească-se numele Tău și împărăția Ta și iartă păcatele... păcătoșilor, da, păcătoșilor... și... și...“ Apucându-se de păr cu violență, disperat, își lovi de mai multe ori capul de pietrele drumului: Nu. Nu-mi mai amintesc... Nu-mi amintesc! recunoscu, gemând. Râsete batjocoritoare se ridicară împrejurul său, dar Sebastianus, întinzând iarăși mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe sub rasă, omul îi zâmbi tâmp. — Consătenii... mei? — Da. Oamenii din sat. Unde sunt? Omul își roti privirea în jur, apoi spuse: — Sihăstria!... S-au dus la sihăstrie, da, azi-dimineață! Eu n-am nimic de-a face cu ei: sunt păcătoși! Păcătoși! Se cred în siguranță acolo sus, fiindcă valea e adâncă și locul e la înălțime. Aruncându-i lui Balamber o privire exaltată, arătă cu degetul către sine și adăugă cu emfază: — Dar tu... da, tu ești pedeapsa lor: tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
strigând ceva ce vacarmul general nu lăsa să se audă. Sebastianus putu să prindă doar câteva cuvinte: Nu mă voi teme de mii de popoare, care împrejur mă împresoară... ... Ai bătut pe toți cei ce mă vrăjmășesc în deșert, dinții păcătoșilor ai zdrobit. A Domnului este mântuirea: peste poporul Tău, binecuvântarea Ta. Cu tot scepticismul său de veteran, discursul lung și mișcător al lui Ambarrus îl tulburase adânc. împărtășise întotdeauna disprețul ofițerilor și al claselor înalte față de bagauzi, acum, însă, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a încercat să aprindă o lumânare, să i-o pună la căpătâi, dar gazul emanat de materia în descompunere a explodat și toată casa s-a transformat într-un imens rug în flăcări, care a incinerat trupul preabogatului și mult păcătosului Dimitrios... Capitolul VII CÂRCIUMA SE MAI GOLISE ÎNTRE TIMP, dar afară strada pulsa de viață. Mișunau trăsuri cu birjari zgomotoși, prostituate livide de oboseala prea multor clienți, marinari veniți de aiurea, zoriți ca în ceasul morții, având la dispoziție doar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
aceeași regulă i se aplică și falnicului, pomposului membru al cabinetului ministerial. Acesta nu ar îndrăzni să calce, cu un divin regret uman, peste o schiță, dacă nu ar apărea în scenă, ca să-l observe, marele om de rând, marele păcătos și poet Lao Ti-kao. Miracolul poeziei chineze și japoneze constă în faptul că vocea pură a unui poet este exact aceeași ca și a altuia și, în același timp, total distinctă și diferită. Tang-li ne divulgă, când la nouăzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
MAȘA ȘI EXTRATERESTRUL roman PAGINA 5 În memoria părinților mei, Ivan și Natalia PAGINA 7 Motto 1: „Căci toți au aceeași soartă: cel drept, ca și cel păcătos, cel bun, ca și cel rău, cel curat, ca și cel necurat, cel ce aduce jertfă, ca și cel ce nu aduce, cel bun ca și cel rău, cel ce jură ca și cel ce cinstește juraământul. Este un mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sau anunță vreo nenorocire. Bătrâna era ferm convinsă că În toată această tărășenie Își băgase Necuratul coada, mai Întâi ispitind-o să-și piardă vremea uitându-se o oră Întreagă la acea cutie diabolică, umplută cu tot felul de suflete păcătoase, care, În loc să se căiască pentru păcatele săvârșite pe pământ, se zbenguiau de mama focului pe sticla micului ecran. De altfel, printre protagoniști, babulea Tatiana văzu și câteva mutre care i se păreau extrem de cunoscute; frământându-și creierii, În timpul lungilor insomnii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
era un semn că ar fi trebuit să se păstreze mai curat!? E drept că nu se atinsese nimeni de atâta amar de timp de trupul ei, dar În minte și În suflet i se Învălmășeau tot felul de gânduri păcătoase. De aceea poate că spiritul fostului ei soț (Mașa era ferm convinsă că acesta Își dăduse de mult obștescul sfârșit) veneau s-o apere de necazuri. - Ce fel de spirite? repetă ea Întrebarea. - Tot felul de spirite, răspunse enigmatic Extraterestrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dividem fără a apela la semenii noștri pentru acest fapt. Dar, la drept vorbind, ne putem divide și fără ajutorul lui. Cât despre celelalte două sexe, ele nu sunt nici de plumb, nici de aramă sau bronz, ci din carne păcătoasă, Mașa, din carne care se Înalță spre extaz și recade În mocirlă, pentru a se Înălța iarăși și iarăși și pentru a se prăbuși mereu. Organul bărbătesc aduce la noi cu un tirbușon destul de sofisticat ca formă, pe când celălalt seamănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-și ascundă fața În mâini și să fugă undeva pe câmp, cât mai departe de lume, și acolo, nevăzută de nimeni, să se prăbușească În genunchi și să-i ceară iertare Dumnezeului ei orb, care a fost martor gândurilor sale păcătoase. Călugărul de care auzise Mașa trăia Într-un ținut Îndepărtat al Rusiei. Și poate pentru că mănăstirea se afla Într-un ținut atât de Îndepărtat de capitală, călugării nu fuseseră prigoniți de comuniști, iar toate cele trei biserici aflate În incinta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sfârșitul...?” Șeful Șantierului mai sorbi căteva Înghițituri de ceai, zâmbind. „Din cele mai vechi timpuri oamenii au fost Înfricoșați de mișcarea scoarței terestre, vracii tălmăcind la timpul respectiv fiecare după priceperea sa În favoarea claselor asupritoare, tunând și fulgerând: sunteți niște păcătoși, iar pentru acest delict, Cel ce deține suprema putere vă pedepsește, omorându-vă! Pentru a fi iertați, urmau să cadă În genunchi să se roage pocăindu-se, executând toate poruncile unei presupuse puteri Divine, să comită acte teroriste și să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu adevărat chiar era bună (asta era ideea), era nețărmurit, dureros, deznădăjduit de partea cea bună, cea mai bună, a fiecărei chestiuni umane mari: de partea creativității, de partea tinerilor, de partea negrilor, a săracilor, a oprimaților, a victimelor, a păcătoșilor, a flămânzilor. O remarcă semnificativă din partea lui Ussher Arkin, care dăduse mult de gândit după moartea sa, fusese aceea că Învățase să facă ceea ce e bine ca și cum ar fi practicat un viciu. Probabil se gândea la nevasta sa ca partener
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
acea clipă palidă ca a unui copil și moale sub șapca micuță de piele. Când se desprinse de scaunul de plastic, iar seara era chiar caldă, se Împrăștie un iz. Comedie joasă și seriozitate Înaltă deopotrivă. Zeiță și majoretă. Marea Păcătoasă! Ce afront pentru Elya. Ce supraevaluare. Ce confuzie atroce de sentimente. Angela era nemulțumită de Sammler. Plecă din salon. Pe când ieșea, Sammler Își aminti unde văzuse ultima oară o șapcă cum avea ea. În Israel - În timpul Războiului de Șase Zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
sau nu? Da, era un test de aptitudini și ce făcea Shula era o treabă foarte americănească. Exista vreun american care să nu fie moralicește didactic? Se comitea vreo fărădelege care să nu pedepsească victima În numele „binelui tuturor“? Exista vreun păcătos care nu păcătuia pro bono publico? Atât de mare era răul Întrajutorării și atât de uriaș spiritul liberal al explicației. Psihopatologia predării În Statele Unite. Și atunci, era tăticul un intransigent creativ autentic - capabil de furturi Îndrăznețe În numele memoriilor? Putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]