6,411 matches
-
și îndepărtata Canada! Cu dragoste, Al. Mânăstireanu Am citit și recitit cu atenție aceste rânduri și printre rândurile inserate am descoperit unele stări sufletești deosebite care au dus la conturarea unei persoane ce și-a dorit imensa căldură a căminului părintesc, dar n-a avut parte de așa ceva. A jinduit după traiul fericit al altor copii și-a dorit să fie îmbrățișată de ambii părinți... doar mama i-a fost mereu aproape. Și-a dorit o viață normală de persoană matură
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
meu. În ultimul timp îmi visez cam des părinții... Să fie asta din cauză că am hotărât să le închin viitorul meu volum? Poate! Ieri către dimineață visam că urcam în mare viteză pe o bicicletă pe ultima pantă, din vecinătatea casei părintești depășind-o pe mama, care urca și ea spre casă. M-am oprit drept în fața casei, la poartă, unde mă aștepta, ca de obicei, tata. Era foarte bucuros! Ne-am îmbrățișat, simțindu-l doar ca o umbră... și-mi zâmbea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ce pornea din ochii lui albaștri ca vioreaua. Până să apară mama, pe care amândoi o așteptam, a dispărut și tata... După 24 de ore am visat că urcam din nou, de data aceasta la pas, aceeași pantă spre casa părintească și la intersecția drumurilor în cruce est-vest și sud-nord în dreptul locuinței vecinului Petrache Tasie - mi-a apărut în cale, în carne și oase - mama, așa cum o știam eu din vremea cea mai fericită a copilăriei mele! Cu cât dor și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
fie încadrat în diferite locuri, cât mai dificile, refuzate de alții cu dosar bun și după ani să fie educator în satul nașterii sale de unde a ieșit la pensie în ultimul timp și astăzi trăiește pe aceste meleaguri - în casa părintească în care s-a născut. Dl. Roman Scumpu mi se adresa cu respect - pentru debutul meu literar atât de întârziat, denumindu-mă floare literară alături de alți doi consăteni - scriitorii Ion N. Oprea și Vasile Ghica - cu mai multă experiență scriitoricească
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
părea atât de normală în trecut“. Capitolul 42 — Ellis, ce este în tubul acela? întrebă doamna Levine. Fiul ei ținea în mână un tub argintiu, cu o ceașcă mică de plastic în vârf. Erau în camera de zi a casei părintești din Scarsdale. Afară, muncitorii lucrau gălăgios în garaj. Făceau reparații: pregăteau casa de vânzare. — Ce este în tub? repetă ea. — Este un nou tratament genetic, mamă. — Nu am nevoie de el. — Îți revigorează pielea. O întinerește. — Nu asta i-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
era silitor. Eu dovedeam o mare înclinație spre lene. Dinu promitea de mic să calce, supus, pe urmele tatei. Eu arătam de mic o vocație de ratat recalcitrant. Mințeam cu ușurință și mă foloseam de asta ca să mă sustrag poruncilor părintești, dovedind încă de pe atunci resursele de ipocrizie de care m-am folosit mai târziu cu pricepere și nesocotință. Trebuie să spun însă că încă dinaintea întâmplării de la cimitir eu și tata ne suportam destul de greu unul pe altul. Succesele, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
artiștii postmoderni sunt inspirați de muza proclamată de Erasmus ca fiind supremă în lume: “ce să mai spunem de cei ce se îndeletnicesc cu artele? Iubirea de sine îi stăpânește așa de cumplit, că mai degrabă sar lepăda de ogorașul părintesc decât să recunoască că n-au talent; în deosebi actorii, cântăreții, oratorii și poeții. Cu cît unul din aceștia e mai lipsit de talent, cu atît e mai mulțumit de sine, cu atît se laudă mai mult și se umflă
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
e În flăcări, dar e un alt fel de mîncărime. Își strecoară mîna dreaptă Între coapse cît poate de discret. Farkas se scufundă și mai mult În scaun: se vede pe sine cocoțat pe acoperișul roșu și țuguiat al casei părintești din satul natal; maică-sa Îl strigă să se spele Înainte de cină. O goangă Îi mișună la subsuori, gîdilîndu-l Îngrozitor; de abia dacă Își mai poate ține echilibrul. Farkas se scurmă la subsuoara vinovată. Și tot așa, pînă cînd toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
aici! Fran se strecură pe ușa biroului splendid care fusese cândva al tatălui ei. La celălalt capăt al redacției de știri, așezat degajat pe biroul celei mai noi și drăguțe stagiare, se afla Jack Allen. Fără îndoială îi dădea sfaturi părintești despre cum să-și facă o carieră în lumea presei, iar gâsculița - în loc să-și dea seama de aici până la hărțuirea sexuală mai era doar un pas - îi sorbea fiecare cuvințel. Cel puțin avu bunul-simț să se ridice când o văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
nu mai aveam nici bani, nici nimic. M-am întors acasă. Soția știa că mai fur, dar nu era de acord, lua fata în brațe și pleca. Eu plecam după ea și o aduceam acasă, în casa mea albastră, aia părintească. După ce am intrat aici, au venit s-o dea afară și ei și-au făcut treaba. Aveam trei copii, că a doua oară a avut gemeni. Nu i-aș fi lăsat eu în libertate. Furam, făceam, lucram ca o fadromă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Dar, oricum, majoritatea cazurilor din familie pleacă. Știu asta de mic copil. Nu ei mi-a dat o educație, mi-au dat educație școlile pe la care am fost. Ca să stai pe școli, internat, nu prea ai parte de o învățătură părintească bună. Am tot furat, am tot umblat haihui, bagabont, golan. Deci nu pot să spun c-am fost copil cuminte. Prima oară când am furat a fost la o tutungerie de la Expoziție, de la Scânteia. Aia a fost prima spargere. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Aventurile receptării. De la „centrul marginii” la „periferia Centrului”. Un studiu de caz privind canonizarea critică a avangardei românești Post-scriptum Bibliografie Capitolul I. De la estetism la preavangardism Astfel mă întorceam, în nenumărate seri de vară, la sfîrșitul veacului trecut, spre casa părintească de la marginea orașului. Reveneam, în tovărășia familiei, pe străzi cu zgomotele potolite și trotuarele pustii (...) Așteptam... așteptam... și nu știam ce. Așteptam probabil ca vremea să ne apese mai puțin și totuși să ne zdruncine mai mult. Ne omora monotonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Nevoia unei „ambasadoare externe” a culturii române, dar - probabil - și apropierea de Partidul Național-Țărănesc a unora dintre conducătorii revistei explică publicarea în nr. 93-94-95 a unui articol „în exclusivitate”, semnat de principesa Martha Bibescu, despre Iuliu Maniu și despre moșia părintească („Iuliu Maniu“). Iar comentariul redacțional din nr. 81 despre grupajul special dedicat de revista Der Sturm mișcării moderne slovene indică în mod explicit frustrarea „contimporanilor” față de ignorarea avangardei autohtone. Revista expresionistă germană prezenta în mod consecvent mișcările avangardiste din Europa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
îi este stăpîn! Dar ornicul bate bătrân. Izbânzile cui n-au căzut? Și inima cui n-a tăcut? Ah, luntrele toate spre-apus un val aherontic le-a dus! [1937] * IN PREAJMA STRĂMOȘILOR Pe lespezi dacă te-apleci auzi scarabei sărutând părinteștile luturi, crengile noastre căzute-n adânc, în ținuturi amare și reci. Pe lespezi urechea de-o pui, audu-se viermi cu freamăt porniți pe căile vremii cu carnea noastră să se cuminece pe rând în nouă duminece. [1937] * CORBUL Câmp alb
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
și-ntreabă-te: taina trăită unde s-a dus ? Ți-a mai rămas în urechi vreun cuvânt ? De la basmul sângelui spus întoarce-ți sufletul către perete și lacrima către apus. ÎN PREAJMA STRĂMOȘILOR Pe lespezi dacă te apleci auzi scarabei sărutând părinteștile luturi, crengile noastre căzute-n adânc, în ținuturi amare și reci. Pe lespezi urechea de-o pui, audu-se viermii, cu freamăt porniți pe căile vremii cu carnea noastră să se cuminece pe rând în nouă duminece. CÎNELE DIN POMPEI Văzui
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
mai înalte, gonind coțofenele ce-și aveau acolo cuibul. În ziua aceea și-a arătat pasiunea care mi-a îngăduit mai apoi să trec mai ușor de bariera aversiunii lui față de scris. Cam la o sută de pași de casa părintească se ridica o movilă de ruine deosebit de înaltă, acoperită cu un strat des de muri, deasupra cărora fâlfâiau familii întregi de mierle. De jur împrejur era un gard viu de porumbari. Cu un băț a despicat coama unui tufiș plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de mult. A fost atât de precoce, încât, un an mai târziu, a avut-o în toată regula, dând dovadă și de iscusința de a n-o lăsa gravidă. Acum am să vorbesc despre Adeodato. El își venera cu iubire părintească biserica și devenise pilda și reazemul episcopilor catolici, chiar dacă existau și câțiva care nu puteau să-i ierte faptul de a-i fi obligat să-și alunge concubinele și să nu folosească biserica drept sursă de câștig. Trăia cumpătat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu ce-i dăduse mama lui Stroe și Ivașcu Băleanu, își ridicase o casă mare la București, într-un loc ferit. Copiii lui își făcuseră și ei casele lor, și copii, și nepoți, toți așezați în case ridicate în mahalaua părintească. Iar un nepot pe nume Preda lui Ioniță se ridicase și el în istorie, căci fusese spânzurat pe nedrept ori pentru păcatele strămoșilor, și vreo sută de ani toți urmașii lui duseseră mai departe și numele pedepsei, până când Ioniță un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Chiar săptămâna trecută a fost la Comoșteni nu atât ca să se încredințeze că există o fantomă, cât din gelozie, după ce Giulia a hotărât să facă o excursie cu Andrei Ionescu, firește, pentru documentarea lui. Ea era convinsă că în casa părintească, în care nu mai locuia nimeni de câțiva ani, se cuibărise un spirit venit de pe lumea cealaltă. Giulia îi simțise prezența, mai mult, povestea, clipind din ochii ca două boabe de struguri brumate, că îi transmite o emoție invadatoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
multe căi, deoarece se îndrăgostise de nenumărate ori. Pe Săftița o iubise nebunește în anul 1528. Era fata unui negustor din Târgoviște pe care o văzuse pe când se lăfăia în sângele unui boiernaș, pe nume Barbu. O răpise din casa părintească și fugise cu ea, mai întâi la București, unde avea o casă, apoi, după ce auzise că vodă însuși trimite soldații pe urmele lor, a luat-o spre Dunăre și a trecut la turci. Era nebun și nu se gândea ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
știut treceau alene câțiva bivoli negrii, ultimii pe care i-a mai văzut. Gică venise de câțiva ani din lagăr, era strivit, ca și când ar fi trecut un tanc peste el, și absent. Singurul loc ce îi dădea siguranță era casa părintească, de care nu se mai desprinsese nici după moarte. Pe el îl văzuse Zogru în urmă cu numai câteva luni - Doamne, cât de mult i se părea că a trecut! -, îl văzuse stând lângă fereastra înaltă și îngustă, îmbrăcat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
a uitării Ca să nu mai suferi, toamnă, De tristețea destrămării! Duță Ana-Maria, clasa a VII-a Școala Gimnazială „Mihai Viteazul” Boldești-Scăeni - Prahova profesor coordonator Albu Elena Mi-e dor... Mi-e dor, mi-e dor Să stau sub geamul casei părintești, Cufundată-n cartea cu povești. Mi-e dor să merg vacanțele la țară Să mă scald în gârlă iară, Doar atât, pentru o vară. Of, ce dor îmi e de basme, Și de zumzet de copii. Și, când văd că
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
dansăm, Să cântam și să jucăm. Asta-i hora cea de dor, N-am s-o uit pân-am să mor. Veniți copii cu părinți, Cu prieteni și bunici. Jocul de-a copilăria Și mă visez adesea, Sub geamul casei părintești, Cufundată adesea În cartea plină de povești. Și doar atât, pentru o vară, Să plec vacanțele la țară. Să mă scufund în gârlă iară, Dar doar atât, pentru o vară. Să prind gâze-n insectar, Să mă simt copilă iar
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
joc, Scăldat de-o rază de noroc. E o lumină arzătoare Ce-ți luminează a vieții cale. Lumea poveștilor Prin șirul lungilor povești Adesea eu mă regăsesc, Copil cuminte ce învață S-asculte o povață-n viață. Din glasul dulce, părintesc, Am învățat să mă căiesc, Să cresc precum stejaru-n viață, Privind întotdeauna-n față. Să știu să cânt și să iubesc Și suav să povestesc, Să fiu prietenos în viață Să am răbdare și speranță. Copilăria e un joc Plin
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
în zbor gândurile copilăriei uitate. În mâna copilei se cuibarea o stea neclintită furată din magia cerului. Când am înălțat o spre soare, am simțit că mirosul florilor de liliac era ca o ispită ce-și aștepta prada în casa părintească. Un dor imens mi-a încălzit trupul și o chemare dureroasă mă atrăgea spre oglindă. Aș fi vrut să pășesc și să fiu iarăși acolo unde copilăria mea trăia sub mângâierea caldă a mamei. Mi-am amintit de clipele când
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]