3,617 matches
-
care, lipsită de tact, găsise de cuviință înainte de logodnă să bîl-bîie o mărturisire necerută de nimeni... La facultate... cu băieții! Ce importa pe Rim virginitatea bunei Lina! . . . Cu demnitate se făcuse a nu fi auzit, necerîndu-i nici o explicație. Ce-i păsa lui de acea greșală! Dar o înregistrase și o speculase la ocazie. Secretul acela, "imprudent mărturisit", recunoștea Rim, făcând haz cu bunul său amic, "el însuși", făcuse din Lina roaba lui benevolă. Cu acel secret o ținea subt teroare fără
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Luiîi mergea bine. Ba cu o arătură, ba cu un transport de ceva, ba cu o recoltare a altceva, și totul se lega,în viața sa, cum se leagă verigile într-un lanț. Și,în felul acesta, lui nu-i păsa de fel, de criză, ori, de urmările ei nefaste. Din toate direcțiile, ca din niște mici pârae-afluenți, totul, la el, se aduna,în marele, pentru el, fluviu, al familiei. Și nu-i era deloc rău. Dimpotrivă. Zi de zi și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
pe cărarea știută de ea. Atunci Coca se întrista și mormăia un cântec din tinerețe: Lasă mândră, lasă, lasă ! Eu suspin, ție nu-ți pasă. A veni o vreme-așa Când și tu îi suspina Și mie nu mi-a păsa. Într-o viață de om bucovineanul nu-și irosise decât sănătatea. „Sufăr cu stomagu’ ”, zicea el. Apoi adăoga : „Mă necăjește și maiu’ ”. Copil, mă țineam scai de dânsul, punând tot felul de pricini ca să nu scap nici una din poveștile cu
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
fi neclar. În mine primăvara răscolise ceva grav căci mă încerca un simțământ ciudat : mi se părea că în tot universul nu exist decât eu. Sub cer se plimbau fantasme. Poate că erau nori călătorind printre stele. Cum nu-mi păsa de explicații, eram încredințat că mă încónjură un basm. Se isca o zână albă și un popor de gângănii cu rubine strălucite în ochi care îi aținteau bețigașul cu care ea zămislise această vrajă... Doream atunci s-aud glasul necuvântătoarelor
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
era mai cuminte. Țin minte, femeia purta fusta de șese lați, nu scurtă ca acuma. Și toți se mulțămeau cu puțin : fitecine făcea un bordei pe căpriori, îl acoperea cu gunoaie, mai trântea ș-un mal de cuptor. Nu-i păsa de nimică. Bag sama acum ce case boierești sunt pornite, cu patru odăi și cerdac ! Iar fetele n-au rușine, se uită peste umăr la bărbat. ’Arracan de mine ! ’Nainte ferea fumeia în șanț când trecea omul pe drum !... După
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
m-am visat discutând cu... doctorul Luca. Spunea că lumea se împarte în bolnavi declarați și bolnavi nedeclarați. "Lasă asta ― i-am zis ―, vrei să te sinucizi?" S-a încruntat și m-a măsurat din cap până la picioare. Ce-mi păsa mie? Apoi, a izbucnit într-un râs răutăcios. "Ce știi despre deșerturi?" m-a apostrofat, rânjind. Nu-mi mai aduc aminte ce i-am răspuns, dar, probabil, m-am lăudat, căci s-a aplecat spre mine și mi-a șoptit
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
a strâmbat doctorul Luca. Mai departe spre ce? Băiete, și eu am crezut odată că omul își dă măsura numai forțând imposibilul. Acum, însă, nu mi-a mai rămas decât să mă îmbăt ca un porc, fără să-mi mai pese ce zic imbecilii și înțelepții... Doctorul Luca se opri, câteva clipe, pentru a-și șterge de transpirație fața congestionată... Aici toți se socotesc filosofi. Ce e cu praful? De unde vine? Asta se întreabă mereu. Stau cu obloanele trase, jumătate din
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Mă așteaptă o vară grea. Sper să nu mă fi înșelat când am susținut că, în cazul meu, curajul, cât a fost, s-a născut totdeauna din frică. A existat o limită a fricii dincolo de care nu mi-a mai păsat. ― Intervenția ― vom vedea de ce tip ― vă sfătuiesc s-o faceți în străinătate, a mai zis profesorul. Dar cu ce bani, dacă e scumpă? Între timp, temperatura a devenit, ziua, caniculară. Cerul e gol, secetos. Albastrul lui arată șters, ca într-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
în piept, se proptea mai bine pe picioare și începea, plin de importanță: "Oameni buni, se aduce la cunoștință că..." Slujbașul primăriei mai și pocea numele prim-miniștrilor demisionari sau înscăunați, când anunța vreo schimbare de guvern, dar cui îi păsa de asta? Oamenii erau mulțumiți că nu se anunțau dări noi ori vreo primejdie de molimă. Politica nu intra în obsesiile lor. Satul avea alte probleme. Vestea că, din pricina ploilor, cartofii erau atacați de viermi ori că se dădea voie
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de aceea vraja copilăriei e chiar mai greu de lămurit decât moartea. Timpul nu reprezenta atunci nimic, nu exista pentru mine, iar lumea începea cu Lisa și sfârșea cu Lisa. Dacă las deoparte Făgărașul, nu-mi amintesc să-mi fi păsat vreodată de ce se întîmpla în afara ei. 21. Ideea lui Oscar Wilde că orice om se naște rege și moare în exil îmi pare, la un prim nivel, o duioasă ironie. Căci "regatul" meu era plin de praf sau de noroi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ascultat nici un comunicat la radio, n-am văzut nici un jurnal de actualități. Războiul era tot atât de departe de grijile mele ca războiul peloponesiac. Spre rușinea mea, spaimele și derutele provocate de mișcările frontului mi-au fost cu desăvârșire străine. Nu-mi păsa ce se întîmpla cu Europa. Sufeream pentru moartea Annei Karenina sau pentru melodrame de duzină, umblând prin toată lumea, de la ecuator la pol, și prin toate timpurile. Revăd trenurile înghețate, cu tancuri și soldați, îndreptîndu-se spre front, din zilele când plecam
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
De ce sunt un prost?" am întrebat-o. Pentru că nu știi să visezi". 17. La cincisprezece ani, aveam, prin urmare, lumea mea. Școala devenise o anexă. Nu mă mai interesau notele. Nici frustrările nu-mi mai ulcerau sufletul. Nu-mi mai păsa că eram considerat o "curiozitate" sau un "antipatic", un "încuiat", fiindcă nu luam parte la agapele colegiale și n-aveam nici un prieten, purtîndu-mă ca un adolescent fără adolescență. Lumea mea nu era, totuși, nici ea ferită de contradicții. Pe la șaisprezece
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Liviu, funcționar vremelnic pe la Regia tutunului. Nu exista lumină electrică, nu exista apă curentă, nu exista foc. De altfel, nu exista nici sobă. Îmi făcusem din "straiul" de-acasă un sac polar în care mă vâram iarna și nu-mi păsa că pereții odăii erau reci ca ai unei peșteri. Neplăcut era doar faptul că, ieșind din sacul polar, trebuia să pun piciorul pe podeaua de lut, care "ardea ca gheața". În mijlocul odăii, în puținul spațiu rămas liber, se afla o
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ca niște gloanțe, gogoloaie de pămînt moale care cădeau de sus, azvîrlite de un bun țintaș. Strigăte, rîsete, vaiete și Vilma, ca o cloșcă, Îi acoperi cuprinzîndu-i cu brațele și Încercînd să-i ascundă la pieptul ei, fără să-i pese că-și murdărește uniforma de sărbătoare și se apucă să strige: doamnă! doamnă!, pînă cînd veni doamna și totul se opri cînd Începură să răsune poruncile ei: să coboare Rafaelito! să coboare În clipa asta! că era insuportabil! că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pînă atunci Sălbatica nu istorisise atîtea povești, despre pădurea virgină, niciodată pînă atunci șerpii nu fuseseră atît de veninoși, nici tarantulele atît de Înfricoșătoare, nici păianjenul bananului atît de mic și de primejdios. Nilda ignora complet epocile istorice; puțin Îi păsa de cronologia pădurii virgine peruviene; copilăria, tinerețea, vîrsta maturității le petrecuse la Tarapoto, amesteca totul și pe nesimțite pădurea virgină s-a prefăcut Într-un loc unde indigenii din tribul chuncho, care umblau În pielea goală În poveștile Nildei, hoinăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Întors la palatul În care stăteau părinții grasului, tot În cartierul San Isidro. Mai avea destulă putere ca să se poată bate cu grasul, care sărea peste scaune, peste mese, Îl urmărea pe Julius alergînd prin toate camerele, fără să le pese că lăsau urme de noroi pe tapiserii și pe covoarele orientale care costaseră o avere. Într-una din zilele acelea, Julius a făcut una boacănă. I-a părut foarte rău imediat după aceea și i-a povestit totul maică-sii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
țigară de foi care-i amețește, căutîndu-și locurile la tribună cu biletele În mînă, salutînd pe un coleg de facultate care e și el eu o fată drăguță și fără prejudecăți fiindcă acceptă să stea la soare, fără să-i pese de ce zice lumea, nu e o fandosită care vrea numai la umbră, lasă că o să stăm și noi la umbră de Îndată ce-mi iau licența, cînd o să cîștig bine și-o să pot plăti locuri la umbră și chiar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ducă și el puțin, spuse Agheasmă și fu cuprins de un acces de tuse. — Slăbănogul naibii! Nu-mi tuși În mîncare! Pleacă de-aici, mă ofticosule! Dar Agheasmă era obișnuit cu asemenea vorbe și tuși mai departe fără să-i pese de insulte, stînd În picioare lîngă grupul care mînca strîns roată. CÎnd Îi trecu accesul pentru cîteva clipe, slobozi un scuipat enorm care se lipi pe fațada casei. Pe urmă luă găleata de jos și i-o Întinse lui Julius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o să dorm... Simte că se sufocă În halat, aș putea să fac un duș, nu, mai bine iau pastile de dormit... Susan ieși glonț să caute un whisky, dar pe drum nu se mai gîndi la nimic, nu-i mai păsa de nimic, numai de faptul că Julius Își dăduse seama că se petrece cu ea ceva deosebit... Ce se Întîmplă În noaptea asta? Și acum uite că mămica a Încuiat ușa. Tușește sau plinge? III Fetele din cartierul Marconi Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fiu călcat pe bătătură de nimeni, merit și eu puțin respect, ce naiba. Lăsă geamantanele În locul unde-i porunci Juan Lucas și ieși să fumeze afara, unde atmosfera era mai puțin Încărcată. Partea proastă e că lui Juan Lucas puțin Îi păsa că l-ar fi jignit, nu dădea pe el nici o ceapă degerată, dar Începuse să se uite cu alți ochi la Julius: poate că nu e chiar un neisprăvit, din fericire, dar semeni cu papagalul din poveste, te simți obligat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sau cel puțin să nu fie atît de manierați ca acest exemplar al bunului gust. Îl invită la un pahar de whisky, ca să-i astupe gura, fiindcă se apucase să-i spună că fusese prieten cu tatăl lui, ce-i păsa lui de toate astea?, el n-avea nici un chef de pălăvrăgeală. Celso și Daniel și-au făcut din nou apariția după cîteva zile. Arminda venise din prima zi și ajutase la tot ce-i stătea În puteri, deși lui Juan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Palacios. Să-ți intre asta În cap, Julius. Cine te-a ajutat să-ți faci compoziția? — Mămica mi-a corectat-o puțin și am făcut-o cu ajutorul celor de acasă. — Lucrările trebuie să fie individuale, Julius. Dar lui nu-i păsa că lucrările trebuie să fie individuale sau colective. Îi păsa numai de faptul că Fernandito Ranchal Încremenise În fundul clasei, fusese făcut praf; Fernandito era ca un rahat În praf și sigur că Julius n-a Împins lucrurile prea departe cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a ajutat să-ți faci compoziția? — Mămica mi-a corectat-o puțin și am făcut-o cu ajutorul celor de acasă. — Lucrările trebuie să fie individuale, Julius. Dar lui nu-i păsa că lucrările trebuie să fie individuale sau colective. Îi păsa numai de faptul că Fernandito Ranchal Încremenise În fundul clasei, fusese făcut praf; Fernandito era ca un rahat În praf și sigur că Julius n-a Împins lucrurile prea departe cu compoziția lui, dar tot i-a fost frică și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
premiile, dar Julius pierduse În anul acela mult timp cu lecțiile de pian și cu lectura lui Mark Twain și Charles Dickens, poate din cauza asta n-o să primească nici un premiu, ca În anii trecuți. În orice caz, nu-i mai păsa acum prea mult de Împărțirea premiilor. Și Susan era Încîntată, fiindcă n-o să fie nevoită să asiste. Iar el nu punea asta la inimă, oricum nu mai era ca Înainte, ca atunci cînd cînta My Bony lies over the ocean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aseară și tot ce i se Întâmplase mai Înainte Îl sileau să-i răspundă: du-te dracului! cu lacrimi În ochi. La două după-amiază știa că jos stăteau la masă și că lui Juan Lucas probabil că nu-i mai păsa de el nici cît negru sub unghie și că ocazia de aseară, cînd venise să-l roage sa iasă, o scăpase pentru totdeauna. Simți că-i e foame și Încă tare de tot. Cu foamea asta nici nu putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]