6,963 matches
-
Neuroni îngropați în deșert nocturn Ce vor să se ridice din nou la Tine, în veci. Iartă-ne, Doamne! Doamne, Stăpânul meu! pe oameni din rai i-ai aruncat, Și pentru neascultare i-ai pedepsit. Iartă-ne, Doamne! Și ne păzește în tot timpul vieții noastre, Iartă-ne, Doamne! și nu te mânia pentru păcatele noastre. Îngerilor! în Sodoma și Gomora, distrugerea ați prevestit-o, Și pe Iov cel bun de la pieire l-ați salvat. Iartă-ne, Doamne! De poftele cele
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]
-
păcatele noastre. Îngerilor! în Sodoma și Gomora, distrugerea ați prevestit-o, Și pe Iov cel bun de la pieire l-ați salvat. Iartă-ne, Doamne! De poftele cele rele și ca pe Iov salvează-ne de la pieire, Punând îngerii să ne păzească de răutățile lumii. Hristoase! calea mântuirii, oamenilor le-ai arătat-o, Iar noi n-am voit a asculta de tine, Doamne! Iartă-ne, Doamne! Că de păcate suntem robiți Și de acum vom lua aminte de-ale tale-nvățăminte. Vânzătorule
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]
-
Acasa > Poezie > Credinta > SFAT DE LA DUMNEZEU(CU O CONOTAȚIE BIBLICĂ) Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1799 din 04 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului SFAT DE LA DUMNEZEU (cu o conotație biblică) Copilul meu nu-ndepărta cuvintele gurii mele; păzește cărările drepte și nu te abate nici la stânga, nici la dreapta. Izvoarele tale să curgă-n pârâiașe. Bea apă din puțul tău și-ndestulat să fii. Ascultă fiule cuvintele gurii mele; înțelept și priceput să fii și slava va veni. Diademă
SFAT DE LA DUMNEZEU(CU O CONOTAŢIE BIBLICĂ) de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343032_a_344361]
-
Pereții albi/ ca miezul de nucă proaspăt,/ ca niște steaguri de pace,/ mama răcorindu-și palmele,/ alipindu-le de fața lor. Iarba înaltă, uitându-se pe geam în casă. Eu, jos, în ogradă, sub umbra zarzărului, care nu mai este, păzind țărâna, pasărea, izvorul... Și lumina dimineții, în care îmi simt mai liber sufletul. Nimic nu i se mai poate adăuga... Îmi văd umbra pe ierbi,/ Mă pot pe dânsa culca,/ Convins pe deplin/ Că-i umbra mea proprie./ Iarba îmi
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342915_a_344244]
-
Pereții albi/ ca miezul de nucă proaspăt,/ ca niște steaguri de pace,/ mama răcorindu-și palmele,/ alipindu-le de fața lor. Iarba înaltă, uitându-se pe geam în casă. Eu, jos, în ogradă, sub umbra zarzărului, care nu mai este, păzind țărâna, pasărea, izvorul... Și lumina dimineții, în care îmi simt mai liber sufletul. Nimic nu i se mai poate adăuga... Îmi văd umbra pe ierbi,/ Mă pot pe dânsa culca,/ Convins pe deplin/ Că-i umbra mea proprie./ Iarba îmi
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342916_a_344245]
-
bunicului să se știe că e fiul lor.” S-au strâns bărbații, flăcăii, mâncă, beau, cântă muzică, că naștere sărbătoresc. Ma dimineața nu știu unde se vor trezi, prin ploaie unde vor umbla. Seara toți se-adună ei, ei toți spun: “Doamne!, păzește-i pe toți, și și pe rromii noștri.” De·mír Mus·ta·fá Referință Bibliografică: S-A NĂSCUT COPIL / Sorin Cristian Moisescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1526, Anul V, 06 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Sorin
S-A NĂSCUT COPIL de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343261_a_344590]
-
care am adus-o pentru robul Tău Episcopul Roman și odihnește sufletul lui în latura drepților, iar în ,,Ziua Aceea'' dă-i lui, Doamne, ,,cununa dreptății căci lupta cea bună a luptat, la capătul drumului a ajuns și credința a păzit''.14 Pe 1 octombrie 1937 Preasfințitul Părinte Episcop Nicolae Popoviciu a luat atitudine față de unele probleme care au survenit în învățământul nostru și care erau potrivnice Bisericii noastre și învățăturilor ei. Sub titlul: Înalt îndemn arhieresc această atitudine a fost
DIN SERIA: PRO MEMORIA CRÂMPEIE DIN ACTIVITATEA PASTORAL – MISIONARĂ A EPISCOPULUI DR. NICOLAE POPOVICIU AL ORADIEI (1903 – 1960; EPISCOP: 1936 [Corola-blog/BlogPost/343119_a_344448]
-
noi atunci când ne-au ridicat din casă. Acum aici în șapte camere am numărat că dorm 84 de persoane. Nu pot să-l vizitez pe tatăl meu natural, deși este aproape de mine, vizitele de orice fel sunt interzise... Ghetoul este păzit de jandarmi. Ni s-a spus limpede: „cei care încearcă să părăsească ghetoul fără permis, ori prin locuri interzise, sau fără a fi însoțiți de jandarmi, vor fi împușcați!”. Deșteptarea e la ora șase, stingerea la ora douăzeci. Încăperile nu
PARTEA A DOUA de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343216_a_344545]
-
spuse : „Iată, Ce gânduri am: dacă tu vrei, / Eu am sa-ți dărui boii mei, Iar tu-mi dai caru-n schimbul lor. Să tot port grija boilor? Să le dau fân să îi hrănesc / Și-apoi de lupi să îi păzesc. Ăst lucru nu-mi mai place mie! De-aceea zic să ți-i dau ție! Bine-nțeles, de te-nvoiești!” / „Măi omule, tu șuguiești?” - Îl întrebă cel’lalt mirat, / După ce-atent l-a ascultat. „Ba află că nu șuguiesc
DĂNILĂ PREPELEAC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343155_a_344484]
-
izolarea sa. Să nu vă închipuiți că era vreo clădire impunătoare la suprafață, ci dimpotrivă era un fel de colibă turistică însă aspectul exterior nu spunea nimic despre ceea ce ascundea aceasta în subteran. Centrul avea mai multe intrări mult îndepărtate, păzite de paznici electronici astfel că nimeni nu putea intra în acel perimetru fără să fie observat și alungat de acolo prin metode cunoscute doar de centru. Nu erau impuse nici un fel de restricții, însă agenți bine instruiți aveau grija ca
PROIECTUL SOLARIS; RACOLĂRI MISTERIOASE SF de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 921 din 09 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343506_a_344835]
-
Acasa > Versuri > Visare > NOAPTE BUNĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1607 din 26 mai 2015 Toate Articolele Autorului Noapte bună de păzit, Pentru cei ce stau de veghe. Noapte bună de fugit, Pentru cei popriți în zeghe. Noapte plină de urgie, Pentru cei plecați pe ape. Noapte bună de frăție, Pentru furii puși pe fapte. Noapte bună de iubit, Pentru cei ce
NOAPTE BUNĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344094_a_345423]
-
atmosferă nautică cu multe figuri umane, nu aventuri cu suspans ori cu tentative de explorare a unor spații geografice virgine. Din prima povestire, aflăm cum viața unui om căzut în mare, a putut fi salvată de delfinii care l-au păzit de rechini. Atenția naratorului (un alter-ego al autorului) s-a îndreptat atât spre oamenii de pe puntea corabiei cât și spre spectacolul maritim: „valurile scuipă stropi de sare, prova se ridică amenințător și, ca să nu aterizez pe podea, îmi proptesc și
CORĂBIILE IMAGINAŢIEI de ELENA NEGOIȚĂ în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344075_a_345404]
-
invadează Hindustanul cu o puternică armata dotată cu o artilerie care triumfă în bătălia cu Ibrahim Lodi de la Panipat din 21 aprilie 1526. Imediat dupa lupta, Babur își cheamă fiul, Humayun și-i ordona să meargă la Agra pentru a păzi comoara în timp ce el se îndreaptă spre Delhi. În 27 aprilie 1526 Babur e proclamat împărat al Hindustanului, iar când sosește la Agra, Humayun îi prezintă un faimos diamant primit din partea familiei regale din Gwalior în schimbul protecției. În timp el va
TAJ MAHAL PARTEA I-A de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343981_a_345310]
-
triluri măiestre spre ea. Până la urmă dibui un punctuleț ce se tot mișca în văzduh, scoțând cea mai frumoasă muzică pe care nu o mai ascultase de pe când era mare cât băieții săi și locuia în câmpia de la Vetrișoaia. Atunci păzea văcuța și tot așa, privea ore în șir cum fâlfâiau din aripi ciocârliile, trimițându-și spre pământ cele mai misterioase mesaje de dragoste, către cine știe ce iubită înaripată, ascunsă undeva, pe vreun răzor de pământ, doar de el știută. Se presupune
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343100_a_344429]
-
pentru a doua zi de muncă la câmp și nutreț pentru cai. Lăsa căruța la părinții mamei, megieși cu noi și apoi venea pe furiș acasă, să nu-l prindă milițienii să-l aresteze. Eu, fiind în vacanța de vară, păzeam împreună cu bunica Floarea, în vârstă de 103 ani pe atunci, lotul nostru de vie de jumătate de hectar, ca și pe cel al bunicilor materni, care aveau un hectar, la cincizeci de metri distanță de al nostru. Dormeam în bordeiul
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343101_a_344430]
-
profesie. A fost greu la internatul școlii și mai ales în anul de ucenicie, unde muncea opt ore într-un atelier de pe bulevardul Carol, lângă „Botul Calului” cum îi spuneau clienții bodegii din intersecție. Stătea soldatul în gheretă și-i păzea, de credeai că cine știe ce unitate militară importantă era acolo. Avea bătături în palmă de la pilă, de nu-și mai simțea mâinile, de umflate ce erau. Câte scatoalce după ceafă a mai luat de la meșter, când nu-i ieșea piesa cum
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343111_a_344440]
-
amintiri, înșirând pe aceste pagini clipe nemuritoare ale copilăriei, ascunse în străfundurile memoriei, ajunsă la răscruci de vremuri. Era prin anul 1956, când aveam vreo 12 ani și începuse tata să mă trimită la vreo patru kilometri de comună, să păzesc jumătatea de hectar cultivată cu viță de vie. Pentru ca să nu-mi fie frică singur pe câmp, la acea vârstă fragedă, departe de casă și de familie, mă însoțea și bunica Floarea, mama tatălui meu, în etate de 103 ani. Cu
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343105_a_344434]
-
hectar cultivată cu viță de vie. Pentru ca să nu-mi fie frică singur pe câmp, la acea vârstă fragedă, departe de casă și de familie, mă însoțea și bunica Floarea, mama tatălui meu, în etate de 103 ani. Cu ea am păzit doi ani la rând, lotul nostru de vie. La vreo cincizeci de metri de parcela noastră, avea un hectar de viță de vie și tatăl mamei mele, pe care tot eu îl păzeam. Este un fel de a spune că
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343105_a_344434]
-
etate de 103 ani. Cu ea am păzit doi ani la rând, lotul nostru de vie. La vreo cincizeci de metri de parcela noastră, avea un hectar de viță de vie și tatăl mamei mele, pe care tot eu îl păzeam. Este un fel de a spune că-l păzeam. Ce putea să facă un copil de doisprezece ani, împotriva celor care ar fi dorit să se înfrupte din struguri, când ajungeau să fie copți? Înainte de a ne instala ca paznici
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343105_a_344434]
-
ani la rând, lotul nostru de vie. La vreo cincizeci de metri de parcela noastră, avea un hectar de viță de vie și tatăl mamei mele, pe care tot eu îl păzeam. Este un fel de a spune că-l păzeam. Ce putea să facă un copil de doisprezece ani, împotriva celor care ar fi dorit să se înfrupte din struguri, când ajungeau să fie copți? Înainte de a ne instala ca paznici ai viei, mai întâi tata scotea ușa de la beci
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343105_a_344434]
-
curtea și în casele lor. Cum trebuiau să se separe membrii aceleiași familii pe la alte gazde, după cum aveau oamenii spațiu să-i primească. Uneori veneau hoții și le furau tot ce găseau de prin căruțe, mai ales că acestea erau păzite în general de niște copii sau de femei, bărbații fiind plecați la război. Doar vederea o cam părăsise pe bunica. Nu mai distingea în depărtare. Doar zărea ca prin ceață. Când era cineva prin apropiere și nu-i răspundea la
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343105_a_344434]
-
caii pe care nu-i foloseau la atelaje[ - Cu semnificația de căruță, sau înhămați pentru la alte activități.] sau la alte munci. Erau câteva zeci de cabaline și de obicei doi - trei flăcăi ceva mai mari ca mine, care îi păzeau. Pentru că aveam nevoie de distracție, ei mă lăsau să le călăresc caii și să facem întrecere între noi, în schimb îi lăsam și eu să mănânce struguri. Era un troc echitabil spuneam noi copiii. Același lucru se întâmpla și cu
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343105_a_344434]
-
dacă am reușit să intru în camera ei. Îmi amintesc cu nostalgie cum în vara lui 1957, înainte de a-l forța pe tata să “semneze” adeziunea de intrare în ceapeu, eram la vie cu bunica, ultimul an când am mai păzit-o împreună și s-a pornit o ploaie de vară cu tunete și fulgere cum nu am mai văzut niciodată. Tuna așa de tare de parcă se rupea cerul în două. Ruperea norilor era chiar deasupra noastră. Când fulgera, ziceai că
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343105_a_344434]
-
o lingură din lemn, Nu știau de-o să trăiască, așteptau cu toți un semn. Apăru Costea zis Hogea - bunic hâtru, sănătos, Și a luat-o să o crească ca pe un miel Merinos. Zi și noapte împreună cei doi oile păzeau, Laptele în unt, smântană, caș și branză transformau. Pe zi ce trecea leoaica se-ntrema, se rotunjea Ajunsese să-i întreacă pe cei de-o vârstă cu ea. Îi cânta seara din fluier, ea râdea sau se-ntrista pentru „Ciobanașul
ARBORELE VIEŢII de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 123 din 03 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343191_a_344520]
-
frumusețea lor, pentru buna organizare și transmitere a evenimentului, pentru evlavia lor în fața Altarului Bisericii, să dorim o viață fericită cuplului princiar și să sperăm în acea fericire! Închei spunând că invidia este un păcat de care trebuie să ne păzim, să nu-i deschidem ușa, știind că răul își caută cu șiretenie uși de intrare. Biblia ne vorbește despre cele șapte Păcate de Moarte: Mândria, invidia, iubirea de arginți, desfrânarea, lăcomia pântecului, trândăvia și mânia: „Invidia este prietenul Satanei ; invidiosul
BUCURIE ŞI INVIDIE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 123 din 03 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343190_a_344519]