5,611 matches
-
izlaz și dormind am visat-o pe Mama că era parcă bolnavă și stătea În pat și a venit și cumnatu’ Panait și la urmă am mai visat și un foc la nașu. ardea niște trestie și o șiră de paie. după aia s-a mutat focul la domnul Învățător și tot la fel ardea. miercuri am spălat rufe și după masă ni s-au dat cămăși noi fiindcă cele vechi au fost rupte complet. seara Încă nu instalasem corturi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dorință vagă de a rămâne să stau de vorbă cu Philip. Danny se Întoarse, conducând la noi o chelneriță cu cocteilurile. Philip și Sonja Își primiră băuturile cerute, iar mie mi se oferi politicos o sticluță de Piper și un pai cu dungi roșii. Penelope nu primi nimic. Hai, să bem ceva Înainte de plecare, am spus și i-am Întins sticla. —Bette, mie mi-a ajuns, Înțelegi? Dar cred că tu ar trebui să rămâi și... —AVERY! țipă Elisa brusc, propulsându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cerea țara... Și-a lăsat acasă femeia cu copilul plângând la poartă și a plecat, împreună cu vărul său, Todiriță... Era un început de primăvară nărăvașă, cu ninsori târzii. Îi ducea cu sania moș Pavel, tatăl lui Dumitru. Ședeau ghemuiți în paiele așezate pe podișca saniei. Nu le venea să scoată măcar o vorbă. Nici moș Pavel nu avea chef de cislă. Într-un târziu, Todiriță și-a dres glasul și a deschis vorba, oftând: ― Ție, Dumitre, ce îți pasă? Tu ești
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
armata! Mai ales când nu mai ești holtei... Și mai auzise el că „neamțu’ o pornit război cini mai știi pi undi șî cu cini? Asta nu-i a bunî, cî di la o scântei sî aprindi tătî aria cu pai” - gândea moș Pavel. Din când în când, trăgea cu coada ochiului la cei doi bărbați, care, cu gulerul sumanului ridicat, înfruntau potopul ninsorii, mergând cu capetele plecate... ― Dumitre, eu am să mă țin de tine, poate avem noroc să ne
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a arătat. Gândurile îi umblau prin cap ca ielele. „Să pornesc către han?... Dar dacă or fi venit jandarii pe neveste și intru prostește în gura lupului? Oricât te-ai feri, tot te zăpsește vreun câine și ți-ai aprins paie în cap pe degeaba”. În acea noapte nu a pus geană pe geană. S-a foit ca un leu în cușcă cât a fost noaptea de lungă. A doua zi, în zori, s-a urcat pe dâmbul din colțul poienii
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
iadului. Caii au sărit în două picioare, nechezând ca în fața unui balaur. Până să-i strunesc eu, au pornit într-un galop nebun, unul într-o parte și altul în cealaltă a copacului trăsnit, care ardea ca un stog de paie. M-au târât și pe mine spre foc. Când am simțit arsura pe obraz, am dat drumul dârlogilor. În fuga lor nebună, au prins în dârlogii legați tocmai copacul care ardea! A urmat ceva ce nu se poate vedea niciodată
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
decât acasă, mamei nu i-a fost ușor să înghită o asemenea mustrare. De fapt, bunica ne-a crescut. Am fost distrusă când am pierdut-o. — Când s-a întâmplat asta? — Trebuia să fie operată la spital, eu aveam vreo pai spre zece ani pe atunci. M-am dus la biserică să mă rog lui Dumnezeu s-o salveze. Dar ea a murit pe masa de opera ție. În acea zi am făcut o criză de necredință, pe urmă am detestat
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
senzație de forță zăgăzuită prea mult timp, care acum zdrobea totul. Nu mai dădea nici un ordin, căci nimeni nu l-ar fi ascultat. Dar brațul lui spinteca, fulgerător, fiecare spahiu ivit În cale, ca și cum ar fi fost o păpușă de paie. Dealul Ilișeștilor deveni, În doar câteva minute, un loc al masacrului. „Sunt nemuritor!” gândi, brusc, Jurj. Era o revelație. O imensă lumină care Înlătura toate grijile și toate primejdiile. Nu exista nici o primejdie. Exista doar el, forța lui, mânia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ai căror șoferi așteaptă în picioare, în livrelele lor gri dungate, cu garnitură roz, culoarea caracteristică Fatehpurului. Doamnele și servitoarele lor, urcă în primele șase mașini închise, cu draperiile lăsate, astfel încât să fie ascunse privirii pe drum. Valizele, geamantanele de pai, echipamentele de badminton și eunucii urmează în cele patru mașini. Odată ce fiecare și-a găsit locul și hijra au fost trimise înapoi după eventualii piepteni uitați, bijuterii, medicamente și șaluri, cortegiul pornește încet. Destinația lor este o zonă liniștită pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
coboară din mașini, ca infanteria dintr-un tren ce transportă trupele. În câteva minute, iau în stăpânire zona, instalează plasele de badminton, mesele și scaunele, cutiile elaborate pentru mâncare și samovarele, acestea din urmă în mijlocul unor fortificații de valize din pai. Când un grup dornic de aventură se desprinde și pleacă la plimbare, hijra trebuie să meargă înainte cu fluiere și steaguri mari, roșii, semn pentru trecătorii din partea locului să țină ochii în jos, cât trec femeile palatului. Ele nu poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în cadrul ușii, pe partea de perete a lui Robert. Deși europeană, este îmbrăcată cu un sari. Mai tânără decât pastorul, care, din cauza părului grizonant și sârmos, pare să aibă vreo șaizeci de ani de luptă, femeia, cu părul de culoarea paiului, strâns la spate într-un coc, îl privește lung. — Chandra? strigă ea. — Poftim, Ambaji, răspunde Robert. — Ți-ai terminat îndatoririle? — Da, Ambaji. El mai are nevoie de tine? Pastorul Macfarlane mormăie: — Spune-i că am nevoie de tine. A sosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
bătrânului. Va trece mai târziu pe la Casa Roșie, să-i arate lui Sushi cum îi stă costumul. Poate o va scoate și la plimbare. Și-o imaginează îmbrăcată ca o englezoaică, în rochie lungă, cu broderie și pălărie mare de pai pe cap. Și cu umbrelă. Amuzat de idee, urcă treptele magazinului lui Shahid Khan, trecând repede pe lângă ucenicele aplecate asupra mașinilor de cusut și-l cheamă pe croitor, care-și bea ceaiul undeva, în spate. Costumul este o încântare. Shahid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
univers și că el, ca elev nou, în clasa a VI-a, este o anomalie care trezește suspiciuni. Școala la care Jonathan are onoarea de a fi înscris, este condusă de un oarecare Fender Greene, un bandit cu părul ca paiele, cu mustață răsucită și cravată verde țipătoare, simboluri ale rangului său privilegiat. Chemându-l pe Jonathan în biroul său, îi administrează o strângere de mână convingătoare, îi ține un mic discurs, începând cu faptul că nu știe ce fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dar pentru o secundă ea îl privește în ochi. Ochi albaștri. Lumea lui devine dintr-odată un sirop, se mișcă mai încet. Fata poartă rochie de vară, iar peste ea, o robă de student. Pe cap, are o pălărie de pai cu flori galbene de mătase în jurul creștetului. Îndreptându-se spre Cornmarket, el își dă seama că e frumoasă și în minte i se conturează ceva care-i produce trăiri stilizate și mărețe. Chipul îi este îmbujorat sub pălărie, din cauza efortului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în așezări, sub formă de colibe cu acoperiș conic, fiecare astfel de așezare principală având un mic hambar și un spațiu auxilar, de depozitare. Ciorchinii de acoperișuri țuguiate dau așezării aspectul unui castel de pe valea Loirei, făcut din noroi și paie. Profesorul a făcut deja trei incursiuni în țara Fotse și de fiecare dată i-au plăcut aceste forme. În jurul locuințelor Fotse se găsește invariabil o zonă cultivată cu mei, o zonă mai mare de pășune și o alta în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
așa că deleagă altcuiva această sarcină. Jonathan va face totul pentru aranjarea călătoriei, va procura echipamentul și proviziile. Profesorul îl trimite la Walters&Co pe Turl, unde negociază prețul lămpilor pentru situații climatice speciale cum ar fi uraganele, al coșurilor de pai și al chiuvetelor pliante, marca X. Cumpără paturi de campanie din pânză verde și lighene de alamă, topoare și scaune de voiaj, săpun, tacâmuri, cuțite cu teacă și un set de echipamente de gătit, cu care încarcă patru cutii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
decât acasă, mamei nu i-a fost ușor să înghită o asemenea mustrare. De fapt, bunica ne-a crescut. Am fost distrusă când am pierdut-o. — Când s-a întâmplat asta? — Trebuia să fie operată la spital, eu aveam vreo pai spre zece ani pe atunci. M-am dus la biserică să mă rog lui Dumnezeu s-o salveze. Dar ea a murit pe masa de opera ție. În acea zi am făcut o criză de necredință, pe urmă am detestat
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
să omor poeții Dacă sunt un pic acid Ei sunt chintesența vieții însă mulți ... se sinucid. Să nu ucidem florile de tei Ne risipim ca norii după ploaie Și-ades suntem pierduți în efemer, Tot răscolind prin focul cel de paie, Ca să-i găsim iubirii un... reper. Și căutăm a prinde ne’nțelesul, De ce ucidem florile de tei Și-n antiteză punem interesul, în lumea stăpânită de atei. Ce gânduri și speranțe ne animă, De nu putem învinge un destin, Vrem
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
își șterge lacrimile cu mâinile, uitând de înfățișarea sa. Începe să cânte o orchestră. Sunetul trompetelor chinezești e atât de puternic, încât mă dor urechile. Un grup de eunuci aleargă în fața mea aruncând pocnitori. Pășesc pe rămășițele lor: hârtie roșie, paie galbene, păstăi verzi și fructe uscate colorate. Încerc să-mi țin bărbia ridicată pentru ca podoaba mea de păr să stea la locul ei. Sunt condusă și ridicată cu grijă în palanchin. Acum chiar că sunt precum un melc. Cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
doamnă. Fluturii sunt ușor de hrănit. În caz că aveți nevoie de mai mult de o pereche, vânzătorul de viermi de mătase vine la palat în cea de-a patra zi a fiecărei luni. Perechea se odihnește liniștită pe un covor de paie. Lângă ea sunt doi coconi desfăcuți. Cele două corpuri mici și albe au aripile acoperite cu o pudră groasă de culoarea cenușii. Când și când, aripile lor tremură. Se distrează? Soarele și-a schimbat poziția. Piatra netedă e acum în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pașilor măgarului. Mă simt din nou învăluită în întuneric, iar nefericirea mi se strecoară în suflet, precum umezeala în anotimpul ploios. Când deschid din nou cutia cu viermi de mătase, descopăr că fluturii au dispărut. În locul lor, peste tot pe paie, sunt sute de puncte maronii. — Copilașii! Copilașii fluturilor! strig eu ca o femeie nebună. Trece încă o săptămână și veștile întârzie să apară. Și nici nu mă vizitează nimeni. Tăcerea din palatul meu devine din ce în ce mai apăsătoare. Când Zăpada vine la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
unui grup de țărani gonească insectele. „Ridicați-vă hainele în sus și fluturați-le“, le-a zis. Ideea era ca ei să împingă lăcustele spre tranșee, în spatele cărora era un alt grup ce urma să le umple până sus cu paie uscate. Mii de țărani dădeau din mâini și țipau cât îi țeneau plămânii, și eu eram printre ei. Am gonit lăcustele în tranșee. Odată ce au fost prinse acolo, tata a ordonat ca paiele să fie aprinse: lăcustele au fost prăjite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
urma să le umple până sus cu paie uscate. Mii de țărani dădeau din mâini și țipau cât îi țeneau plămânii, și eu eram printre ei. Am gonit lăcustele în tranșee. Odată ce au fost prinse acolo, tata a ordonat ca paiele să fie aprinse: lăcustele au fost prăjite. Le-am lovit cât de repede am putut, ca să le împiedicăm să zboare. Ne-am luptat cinci zile și cinci nopți și am reușit să salvăm jumătate din recoltă. Când tata a declarat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cumplit și a continuat să sufere și ca bărbat. Însă nu își dă voie să simtă asta cu adevărat; probabil că nu mai poate. Împăratul mi-a spus cândva că Orașul Interzis nu e nimic altceva decât o colibă de paie care arde în mijlocul imensei sălbăticii. Cărăușii ce poartă palanchinul urcă încet dealurile. În spatele nostru, eunucii cară o vacă, o capră și o căprioară, legate fedeleș cu funii. Poteca e alunecoasă. Uneori suntem nevoiți să coborâm și să mergem pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Hui - îi înduram discursul gălăgios și așteptam momentul în care ne va permite să plecăm. Îngustându-și ochii, ne-a întrebat: Ați auzit de istoria din țara aia îndepărtată în care oamenii au ochii parcă albiți și părul de culoarea paielor? Peisajul alcătuit de fruntea-i ridată s-a modificat din dealuri în văi adânci: Întreaga familie a unui rege a fost omorâtă după ce a fost răsturnat imperiul. Toți, inclusiv, copiii! Fusese satisfăcută să observe că suntem speriate de vorbele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]