6,523 matches
-
ochii l-am văzut. Eu nu-s din lumea voastră, eu nu-s din timpul vost Voi ardeți, eu mă potol... voi sînteți... eu am fost; Viața vi-i o luncă frumoasă, cu flori vie, Iar bătrînețea-mi tristă e-o palidă pustie. Cu ce durere însă citește-un om din lume O carte veche, pie, fără an, fără nume, Scrisă pe a ei margini de-a pustnicului mână C-o minte mai senină, c-o slovă mai bătrână. Cu evlavia-aceea voi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de amar, El m-a-nalțat pe mine din mare, din popor, La rândurile mărirei, la tronu-i lucitor. Eu nu-s hatmanul vostru, piticilor de azi, Voi, dintr-o mare moartă un amărât talaz. Privesc trecutul rege - cu înstelată frunte, Privesc consoții palizi cu capete cărunte, Zîmbindu-mi cu dulceață din norii din trecut. Acei consoți din groapă sânt oastea ce-am avut. O, pe când lumea moartă era în viață, trează, Și eu zburam nainte, o inimă vitează, {EminescuOpVIII 175} Cu steagul într-o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
furtuna mea de jar. ȘT[EFAN] Vorbește dar, portare! Se poate cumcă noi Om ști a te-nțelege. Tăceți dar din păhare De aur. Căci portarul acuma se-nsenină * Și ochii lui scânteie de-o magică lumină. E suvenirea mândră din palidul trecut Ce-acum lucește vie în ochi-i plini de lacrimi. ARB[ORE] În mintea mea bătrână, în inima pustie Răsare gând de aur, ca steaua ce învie Din marea adormită și-n ceruri se înalță. Trecutul e în mine
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lume când nouri groși și ceață Îngreunau văzduhul cu neagra lor viață, Dar am trecut prin lume un tunet falnic, sânt Și-am curățit deodată și ceruri și pământ. Dar azi, în umbra morții, din viața mea apusă S-arată-un geniu palid, s-arată o stea dusă, E geniul Moldovei acel cernit de dor, E steaua ce lumină pe țară și popor. Prin nouri sparți, prin umbra a oamenilor cari Frământă lumea-ntreagă în visele lor [mari], Eu văd o stâncă albă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lume când nouri groși și ceață Îngreunau văzduhul cu neagra lor viață, Dar am trecut prin lume, un tunet falnic, sânt Și-am curățit dodată și ceruri și pământ. Dar azi, în umbra morții, din viața mea apusă S-arat-un geniu palid, s-arată o stea dusă, E geniul Moldovei acel cernit de dor, 71v E steaua ce lumină pe țară și popor. Prin nouri sparți, prin umbra a oamenilor cari Frământă lumea-ntreagă în visele lor mari, Eu văd o stâncă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ați înghețat de frică. E mare acest demon... e-un munte arzător, Puterea lui e-adîncă, puterea-i în popor! Ce stați... vedeți-l - tare, mulțimea i se-nchină Cum noaptea intră-n noapte l-a soarelui lumină El trece mândru, palid, bătrân fieros *, adânc, Când eu stau ca o umbră și de mânie plâng. Privesc în jur și ce văd? Văd curtizani O mie Ce tremură ca frunza când trece-o vijelie, Și într-o lume-ntreagă de oameni morți de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
privind sub fereastră) Prin iarna neagră, -adâncă, pin lumea cea răcită, Tu treci, un mândru rege, tu treci ca ziua caldă, [2Și vuietul lui falnic în freamătu-i te scaldă]2 Ca soarele ce trece prin codrii înghețați Și munții, bătrâni palizi, se desprimăvărează Ș-aruncă-n vuiet falnic ape din stânci în a văilor cadă Și codrii se-nfierbîntă, trosnind [ei se dezgheață] Și-n vuietul lor scaldă soarele cel senin, Când eu, din a mea umbră, eu sânt cel domnitor: De azi rump
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sânt Prea departe de pământ, Luminat de-al lunei gând (O insulă de cipres negru-verde, într-un ocean cu apă tămâiată și sântă. ) 9 2254 [ARBORE] Mira, cânt al mîngîierei, Mira, înger-suflet, vis Ce cu blîndu[l] tău suris Alungi palida durere Într-al nopții orb abis, Tu, ce porți a ta privire {EminescuOpVIII 187} Peste lumea-ntunecată Cum e steaua luminată. Albe trec a tale zile, Albe frunți de unde-a mărei. Eu sânt stânca disperărei Ce-și ridică fruntea-n
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
191} [ACTUL V] 2262 [ȘTEFAN] Și, chiar din mâna moartă mi l-ai răpi, ți-o jur, Eu treaz m-aș uita strașnic în ochii cei de fur. * [MIRA] Cum leu-nfige gheara-i în spumegândul taur, Cum moartea tronă palid pe-un cap încins cu aur, Astfel pe Ștefan Vodă, pe sufletu-ți mă-ntron. Privește-n mine-o spaimă, o umbră, un demon. De ai visat vrodată, săpat în piatra rece, Un cap strâmbat de ură, de-o ură ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fi... Supune-te mie cum eu mă supun soarelui meu. [MAGDALINA] Acel soare e un om? [TOMA] Un om?... Toma Nour nu-ngenunche înaintea unui om... Acel soare e o idee... care luminează lumea, sub cari fug nourii sperioși - umbrele palide - valurile în argint. O idee care intră-n toată suflarea omenească... cum lumina umple lumea... o vijelie care mână valurile mărei - și pe noi doi, sărmane valuri... O vijelie puternică, fiindcă-n pieptul ei lucrează și sufletele și dorințele noastre
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Dumnezeu - te visase ca să sugi cel mai nobil sânge din vinele omenirei, ca să seci ca un vânt cald și omorâtor ce-neacă orce simțire din inimă, orce idee din cap. Iată poezia lui împlinită, iată cum își închipuia el pământul... Palide schelete cu ochiul mort, cu inima moartă, care îmblă prin ruina - pământ cătând să-și sugă sângele unul altuia. Oamenii credea în nemurire? Cînd? Când avea destul suflet ca să le-ajungă dincolo de mormânt. Acești oameni nu vor învia neciodată, căci
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
MIRON-ȘTEFAN] Mira, Doamna lumei ar fi încă femeie, și eu voi ca iubita sufletului meu să fie o zeitate, să domnească peste mult mai mult - adică peste inima mea. Inima mea, acest pustiu nemărginit populat de umbrele durerii, de lumile palide ale trecuturilor, tu ai înflorit-o cu zânele rîzînde ale viitorurilor - Îmi ești prea scumpă pentru ca să trăiești pe pământ, pentru [ca] să nu te-ascunzi în nemărginită inima mea - aci-ți voi zidi ție lume, palaturi de aur și cristal
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nouri de fier, dar luna jumătate n-ar putea să-ți spuie întreg sufletul meu; ți-ași trimite-o pe soare, ce dă lumină și căldură la lumile ce-l încongiur, dar ar trebui să sece lumile, să le lase palide și-nghețate ca să ia destul foc și destulă lumină să zugrăvească ochilor tăi lumea întinsă a sufletului meu - lume întinsă ca gândul, frumoasă ca tine - unde domnește icoana ta până ce voi domni sufletul tău. ți-aș fi trimis amorul meu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
descris un amor de om, și amorul meu e de Dumnezeu, infinit - steaua-mi mică și doru-mi mare -; ți l-aș fi trimis pe soare, dar ar fi trebuit să le soarbă toată căldura ce-aruncă lumilor, să le lase palide și -nghețate pentru ca să zugrăvească focul dorințelor mele; ar fi trebuit să sece lumina lumilor spre a zugrăvi în colori de lumină lumea ce fierbe în fundul sufletului meu și care ți-o-nchin ție cu toate înălțimile și cu [toate] adâncurile
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu frumoasele tale mâini, această inimă pe care-o poți simți bătând coprinde [infinitul]. // Pentru că infinitul n-ar[e] nimic în sânul său decât numai pe mine care să-ți poată spune puterea amorului meu, de aceea viu eu singur, palid înger al cerului, să-ngenunchi, cîntînd: te iubesc. Cum o jumătate a nemărginirei nu poate să esiste fără cealaltă jumătate, cum nu poți înțelege un soare fără lumină, un ocean fără valuri, [o] vijelie fără suflet, astfel sufletu-mi nu poate
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Criminalul * Schwanzstern [stea cu coadă] 15 2254 O lume se sparge-n ceri, o inimă se sfarmă pe pământ. 16 2257 E așa de ușor d-a zice moarte când nu știi ce este. 18 2257 Mai întîi se-ntunecă palidele-i aripi, până i se stinge și inima. 19 2258 disperarea își înfige dinții de fier în ușa casei și turbură cu săgeata ochilor fundul cupei de vin. 20 2257 picătura de vin s-o văd înmiit de mare și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
prin al nopții aer întunecos și des Abia pătrunde galben lumina-n raze rare Precum se fur speranțe în inime amare. Când somnul, frate-al morții, pe lume falnic zace, Cu genele-i închise, cu visele-i de pace, Când palida gândire prin țara morții trece Și moaie-n visuri de-aur aripa ei cea rece, Cu-aghiasima cea dulce a lumei frunte-atinge, Păcatele i-adoarme, invidia i-o stinge, Ce ochi veghează umed?... Ce sânge se frămîntă?... {EminescuOpVIII 259} Ce suflet
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lirei tale sublime armonii. Nu vezi că moartea-ntinde umbroasele-i aripe? Nu vezi?... Poporul doarme! O clipă... două clipe - Și pe-a națiunei frunte al morții rece vis Va sta-n Eternitate - cât lumea în abis. Eu, anul aspru, palid, adus-am vijelii Și... (arată la ruina fumegîdăa satului) legea mea e moartea... gîndirile-mi - pustii! Gândirea mea e moarte, visarea: vijelii, Eu duc prin visul vremi a arderei făclii! Ieșit-am eu, ca astăzi națiunea ta s-o sting! Privește
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
soare! O, munții cu-a lor frunte gîndindă-n nouri creți Când se-ncunun cu raze ai zilei, sunt profeți Și capete de geniu când ard, când se inspiră, Arderea lor arată la noaptea ce-i admiră Că ziua e aproape... Și palizii poeți Profeți-s, plini de vise, ai albei dimineți. Profete al luminei! În noaptea-ți te salut Și vărs geniu de aur în corpul tău de lut, În buclele-ți eu strecor dulci lauri de argint, Cu raza zilei albe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Tu, ce din ceriuri pe lume cazi, Lumină sîntă! Precum pe-al mărei amar talaz O rază frântă, Acum la nouri te depărtezi Strălucitoare. Căci de acolo pe lumi veghezi Din sântul soare (de jos cătră MUREȘANU ) A tale gânduri, palide bard, Cu fruntea-n laur Sunt stele-eterne ce-n ceruri ard Cu raze de-aur. Cântă dar, cântă, tânăr poet, Mîn-a ta liră, Lumea ascultă gîndu-ți profet: (încet Marea se miră! MUREȘANU (cu foc) În ocean de flăcări gândirea mea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a ei plisc în brazde pe unde le împarte. Călugăru-i.... În manta-i înfășurat visează, Al valurilor zgomot țâșnind îl salutează Și lebede-argintoase pe planul mării-l trag, Pe frunte-i e-mpletită o ramură de fag. Plutind cu repejune sub palida lumină A lunei... pe-nmiirea a undelor senină, Se pare cum că este al mării Dumnezeu Blând îngînat de lebezi în mândru visul său. Din insulele sfinte străbat cântări ferice, Noroc și desperare le văd unite-aice... Acum pe-un stan de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Eu în genunchi mă-nchin, Eu te ador cu moartea în suflet CHIPUL Vin! eu vin. Sufletul în vecia-i, atras de-a ta chemare, Din noaptea neființei înfiorat apare... Acolo el, de veacuri, de îngeri salutat Trecea - un basmu palid - cu stele coronat. Dar auzi o rugă, o dulce rug': -a ta! La al tău glas de jale lumina tremura; Chiar Dumnezeu, ce-adie în ceru-i înflorit, Ascultă blânda rugă ce trece liniștit Prin nopțile-nstelate - o muzică de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cer, Poet gonit de râsuri și înghețat de vânt {EminescuOpVIII 286} Ce cânți ca o stafie ieșită din mormânt, Sfarmă-n stânca rece a ta nebună liră, Căci lumea este piatră și ea nu te admiră, Ci tu, nebun și palid, la poalele ei plângi Ca valul care cântă trecutul unei stânci Ce veștedă, bătrână, se leagănă prin nori Când stânca e eternă și valu-i trecător. POETUL Și tu crezi, geniu negru, că fără scop și țintă A lumei und-amară mă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pază, Încununat de stele, înveșmîntat de rază. Al valurilor astru, al mărei sunt amor, A stelelor regină, a nopții meteor, A Miezenopții fiică, a Nordului bătrân Copilă răsfățată. Pe-a polului senin Frunte eternă - de-aur înseninată stemă, Un înger-rege palid cu fruntea-n diademă. Unde se duse steaua, unde fugi cel înger {EminescuOpVIII 290} Marea n-o știe spune în tristele ei plângeri, Nordul n-o știe spune în gemătul lui lung, Neci noaptea în visarea-i, neci nourii ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-n diademă. Unde se duse steaua, unde fugi cel înger {EminescuOpVIII 290} Marea n-o știe spune în tristele ei plângeri, Nordul n-o știe spune în gemătul lui lung, Neci noaptea în visarea-i, neci nourii ce plâng. Eu, palida poveste, ce trec din gură-n gură, Bătrână ca și lumea, cu fruntea slabă, sură, Eu ce-am văzut odată lumea din nori născând Și am învălit știrea în vălul meu de-argint, Eu ce-am văzut și steaua când
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]