KorAP: Find »[drukola/base=palmă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...84 85 86 ...835 >

20,853 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

-mi întoarce spatele cînd întind brațele spre ea și ăsta-i lucru mare. De ce zîmbești? Nimic... saltă din umeri Mihai, mușcîndu-și buza de jos pe dinăuntru, gest remarcat neplăcut de bărbatul din fața sa. Ba să-mi spui! lovește Săteanu cu palma în birou. Te observ mereu cum pufnești, ce, crezi că-s tîmpit? Ce ai de spus, hai, dă-i drumul! Te-am observat și aseară, cînd ai intrat în cramă: o privire calmă, umbrită de un gînd spune-l! Doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în stare să mă lovească, poate la un moment de furie, dar e de ajuns... N-are decît vorba tatii să se dea singur cu capul de pragul de sus ca să-l vadă pe cel de jos." Mihai... întinde Săteanu palma spre el, observîndu-l cum tace îmi ascunzi un gînd... Nu, nea Toadere... Te rog, Mihăiță! Eu consider că, zicîndu-mi "nea Toadere", rămînem în acea zonă a prieteniei..., a intimității dintre doi consăteni întîlniți departe. La ce te-ai gîndit? N-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nu trebuie să afle; Mihai e sincer, n-am făcut rău povestindu-i. "Leit Aglaia." Și eu, cînd e furioasă, parcă o văd pe Lența, sor-mea, numai ei i se aprindeau ochii. "Neamul Sătenilor." Nu trebuia să-i dau palma aceea azi; chiar de-o să am cu Coca copii, nu va mai fi același lucru cum a fost cu Doinița... Cu Coca?! Pe Muraru nu-l suportă că-i ursuz, violent violent?!, Mihai zice că-i prea bleg -, dar pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
un ceai de mentă, să se încălzească, apoi pleacă prin secție, pentru o nouă trecere pe la fiecare loc de muncă. În tabloul de comandă, un operator se plimbă prin fața pupitrului, iar celălalt, așezat pe un scaun, dormitează cu tîmplele între palme. Jos, la calea ferată, cîțiva operatori și mecanici de la întreținere împing un vagon cu materie primă să-l poată aduce pe poziție, la rampa de descărcare. Ninsoarea a stat, dar vîntul suflă cu așa putere că mulți din brazii plantați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
serviciu. Alături de biroul secretarei, pe o măsuță, stau două telefoane: unul intern și celălalt, negru, mare, vechi, interurban, cu două linii. Săteanu, tremurînd de nervi și de furie că acasă la soacră-sa nu răspunde nimeni, își prinde capul între palme și, închizînd ochii, ascultînd vîntul din fereastră, cu bărbia sprijinită de receptorul telefonului interurban, retrăiește în amintire clipele serii cînd a mers la vila familiei Bujoreanu; profesorul era chemat la București, fata plecase cu Teofănescu... Atunci s-a plămădit Doinița

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fișicul cu bani, apoi se întoarce spre dormitoare, urcînd furios treptele de scîndură, nepăsător că face zgomot. În camera vecină, obsedată de gîndul cu care s-a culcat, Sultana tresare, privește buimacă în întuneric, stă mult timp nemișcată, caută cu palma sub pat bucata de lemn pregătită anume, apoi, numai în capot, desculță să nu facă zgomot, coboară spre magazie. Las' că te ucid eu, pușlamaua naibii șoptește ea aprinzînd lumina, repezindu-se spre cel acoperit cu pătura și-l lovește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
lui, se scutură scurt, să-și aranjeze capotul, deschide ușa, rămîne o clipă locului în speranța unui "mai stai" al bărbatului, apoi iese. Trecînd pe lîngă ușa bucătăriei, de unde răzbat vorbele jucătorilor, intră vijelioasă. Ce-i aici!? întreabă ea săltîndu-și palmele în șolduri, tremurînd vizibil. Profesorul îi aruncă o privire fugară, strîmbînd din nas. Lazăr, în schimb, înfierbîntat de joc și de băutură, o admiră îndelung: Stimată doamnă, chiar dacă v-ați simțit bine pînă acum... clatină el din cap -, topind ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vinul, ăia s-or fi îmbătat... Du-te după ea. Hm, maestre! pufnește Lazăr, urmărindu-și partenerul cu privirea aruncată pe sub sprîncene, în vreme ce bagă banii în plic. Înseamnă că mai păstrezi despre mine o imagine falsă adaugă cîntărind plicul în palmă, lăsînd să-i scapere un zîmbet cînd vede că vorbele lui nasc în profesor plăcerea scontată, dar brusc, tăiat iarăși de junghiul din stomac, trîntește plicul pe masă, lovindu-l cu palma: O sută de mii în cap! Pentru banii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mine o imagine falsă adaugă cîntărind plicul în palmă, lăsînd să-i scapere un zîmbet cînd vede că vorbele lui nasc în profesor plăcerea scontată, dar brusc, tăiat iarăși de junghiul din stomac, trîntește plicul pe masă, lovindu-l cu palma: O sută de mii în cap! Pentru banii ăștia chiar că-mi permit o părere: trebuie să fii nebun de legat ca să încerci o cacealma la treizeci și opt de mii, cum ai făcut-o, fratele meu omul falit. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
David"-ul lui Michelangelo. Ți-o spun sigur, c-am tot analizat-o pe Maria Săteanu. Poate că banii sînt pentru fiică-sa încearcă un început de rîs profesorul, prinzînd colțul plicului. Pentru Doina?! întreabă Lazăr, apăsînd mai cu putere palma pe plic, să nu-i poată fi luat. Te pomenești că... Deh, păcatele tinereții... Pardon! Bătrîneții, că nu mai avem douăzeci de ani. Ba ale tinereții îl corectează profesorul. Aa, ia stai... face Lazăr un gest spre el. Erai cam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
convingă. Da, face nani. Am nána... oftează copilul ușurat și-și întoarce capul într-o parte, adormind la loc. Tatăl se ridică încet de pe scaun și merge la sobă să mai pună cîteva lemne pe foc. Nina sărută prin somn palma de sub obrazul ei, caută instinctiv cu genunchii genunchiul actorului, dar, împleticindu-se în pătura ce-i înfășoară picioarele, se trezește, saltă capul, vede pe tatăl copiilor la gura sobei, apoi îl privește lung pe actor cum doarme dus, observă picioarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
unde au stat aseară, pe care mai sînt încă teancurile cu programe de sală. Bateți cărțile! Aici?! Nu fi... vrea profesorul să protesteze, dar imediat începe să amestece cărțile, înspăimîntat de înfățișarea tînărului. Lazăr le taie, apoi le ia în palma stîngă, în timp ce cu dreapta aruncă urgent în fața profesorului cinci cărți, apoi cinci sieși. Priviți-le. Ful de popi! exclamă profesorul. Ful de dame spune Lazăr calm, fără să fi privit cărțile, apoi le întoarce, să confirme. Fantastic! murmură profesorul. Înseamnă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Înseamnă c-ai trișat. Incredibil! Doar cărțile au fost luate de la bătrînă, n-aveai cum le granda. Nu, dar cînd le-am cercetat de-s toate zice Lazăr luînd o carte -, am făcut așa: am tras brățara ceasului chiar lîngă palmă, brățară anume modificată, că am și talent tehnic; dacă-i zece, îl sprijin pe această margine; valetul dincoace, asul, dama, popa... Dau nervos un cot obiectelor de lîngă brațul stîng, se închide puțin brățara și gata. Un zece! șoptește Lazăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
șuierat profesorul deci te-ai culcat cu doamna... Stați, domn' profesor, îl temperează Lazăr asta i-am povestit procurorului. Aaa se dezumflă celălalt. Care accentuează Lazăr, dînd de înțeles că aici a vrut să ajungă -, total decepționat, a dat cu palma în birou, exclamînd: " Deci tipa a vrut amor? Ba te-a și plătit!" "Exact! i-am confirmat. E o nimfomană, mi-a și fost teamă să mai trec pe la ea, să nu-mi ceară banii înapoi dacă..." "Aa, înseamnă că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
față, împrăștiindu-le, începînd să se plimbe furios, gata în orice moment să explodeze într-o avalanșă de înjurături, dar nu reușește decît să se manifeste prin gesturi, sub privirea calmă a lui Mihai, care stă cu bărbia rezemată în palmele puse una peste alta. Ce stai ca un cretin și te uiți la mine?! explodează Vlad,observîndu-l. Ei da, sînt un prost! Un tip crescut prin bîlciuri, trăit la marginea orașelor, un vîntură lume!, n-o să fiu niciodată în stare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nici măcar trecînd prin vreo bancă de școală serioasă i-o întoarce Vlad furios. Pe cine căutați, vă rog? întreabă el aspru. Sînt inginera Brîndușa Roman, secretara Comitetului P.C.R. al uzinei răspunde femeia prompt, înfruntîndu-i privirea. Au! se lovește instinctiv cu palma la frunte Vlad, scăpărînd un surîs scurt, sfîrșind prin a strînge din umeri: Vă rog să mă iertați! Alaltăieri erați așa..., din cauza gripei..., nu v-am recunoscut... Vă rog, poftiți, luați loc! Derutată de convertirea furiei atît de repede într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
împreună în tren? Da, domnule Vlad, răspunde Paula ironică iar de atunci m-ați asaltat cu telefoanele. În momentul cînd mi-ați interzis, alaltăieri, mi-am cerut scuze și m-am retras i-o întoarce Vlad, apoi arată politicos cu palma desfăcută spre ușa microbuzului, în față, lîngă șofer. Microbuzul se strecoară greoi prin mica piață din fața spitalului, în care se adună capetele a șase străzi, plus șoseaua de centură a orașului, ce taie piața într-o margine. Grăbit, un bărbat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ochii ficși în ai femeii, în vreme ce-i ține mîna strînsă, cu dezgolitura dintre mănușă și mînecă apropiată de buzele lui. Capul Aurei începe să tremure încet, în semn că nu, iar mîna ei, retrăgîndu-se cu putere, strînge pînă la durere palma tînărului. Nu trebuia, Mihai, te rog! Nici nu-ți închipui ce mult îmi iubesc soțul, căsnicia! spune femeia dintr-o suflare, parcă să se convingă și ea de cele spuse. Știu surîde Mihai, înfiorat de gîndul trist că iar vînează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-i poată atinge mîna. Dorin tresare, se ridică în capul oaselor și-i face semn doctorului să se apropie: Am avut din nou impresia că fuge pămîntul cu mine. Stai liniștit; încet-încet îți revii îl asigură Radu, cercetîndu-i fruntea cu palma. Temperatura ți-a scăzut deja. În ce parte? îl întrebă arhitectul pe Dorin, imediat ce doctorul pleacă. Încolo arată tînărul spre fereastră. Arhitectul se ridică și, pocnind rar cu bastonul în cimentul de pe jos, privește atent grinzile care susțin acoperișul, măsurînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cînd înțelege că nu se mișcă deloc, o privește atent și-și dă seama că e încrucișată pe una din diagonale, înțepenită în toc. "Doamne! se îngrozește el înseamnă că stîlpii centrali au cedat deja..." Ieși afară! bate el cu palma ușa e blocată, cred că se dărîmă vreun perete. Dărîme-se mormăie Mircea Emil, căscînd somnoros. În sala restaurantului, pasagerii devin tot mai nervoși din cauza scheunatului cățelușei, care se zbate în brațele bătrînei. Dă-i drumul pe jos, o fi vrînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în brațele lui Radu, se înfioară, strînge mai bine paltonul la piept să dea impresia că a cutremurat-o frigul și pleacă mai departe, spre microbuz. Peste cîteva clipe, apare la portiera cealaltă, cu termosul în mînă. Vlad îi întinde palma și o ajută să urce, scăpărînd un surîs de reală plăcere la vederea genunchilor goi ai fetei în clipa cînd ea pătrunde în cabină. Drept răspuns, Paula pufnește scurt, nervos, așezîndu-se bine în scaun, acoperind genunchii cu poalele paltonului. Șefu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Ori eu am deja promisiunea unei căsătorii, nu-mi pot permite să mă îndrăgostesc. Speram că, scurtînd drumul, ajungînd la actul erotic final, îmi va fi mai ușor să te uit, iar tu mă vei ignora. Dumnezeule! își trece Mihai palma peste frunte, pînă spre ceafă aud bine ori am halucinații?! Încet, te rog! îl temperează Cristina. Bine, Cristina, clătină Mihai din cap să admitem că tam-nesam ai optat pentru actul final, prezidat de nebunie, ca să-mi continui un gînd, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
unei păreri: n-o să ridic niciodată ștacheta scriind numai ca să fac pe plac unora, care nici nu vor citi ce scriu..." Își aruncă ochii peste paginile manuscrisului de pe masă, vede locul unde Maria și-a stins țigara și dă cu palma să înlăture scrumul: "Mă risipesc în tot felul de... Bătălia mea e aici, la masa de scris, chiar dacă unora nu le convine, acum, cînd am luat atîtea premii la Televiziune cu piese inspirate din viața de zi cu zi. Sigur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nu se știe cît mai avem de mers. Vlad deschide portiera din dreapta și întinde mîna Paulei, care, odată urcată, așezată pe locul ei, nu mai respinge brațul din jurul mijlocului, răsturnîndu-se încet, cu plăcere, pe genunchii tînărului, atingîndu-i lung obrazul cu palmele, șoptindu-i, în atingerea buzelor, crîmpeie de vorbe frumoase. Ce-ar fi să renunțăm la spectacol? o întrebă Vlad, pornind motorul, zorit de claxonul microbuzului. Cum vrei tu, Vlad, răspunde Paula, rămînînd lipită de umărul lui numai să nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nu-i mai trebuie copii și pe Maria Săteanu, mîndră și impunătoare în hainele ei albe, cu un halat gros pe umeri, mergînd înaintea tuturor. La intrarea în clădire, cu fundul direct pe zăpada de pe trepte, cu tîmplele cuprinse între palme, stă Muraru; două șiruri de lacrimi i se unesc pe vîrful nasului, picurînd în zăpada dintre pantofii săi. Dom' Muraru... îi atinge Mihai umărul cu timiditate. Muraru se ridică, își șterge ochii și nasul cu batista, apoi îl întreabă: Ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]