9,678 matches
-
invitație. El: Ar fi grozav. Eu: O să vedem Stephansdom. El: Și Schönbrunnul. Eu: O să mergem În Prater. El: O să vedem Dunărea la Viena. Eu: Și femeile descinzînd din limuzine seara În fața Operei. El: Crezi? Eu: Trebuie să-ți cumpăr niște pantaloni noi și o scurtă frumoasă. El: Merg În costum. Eu: Toți scriitorii vin la colocviu În scurte de piele, dar cred că merge și una din pînză de cort. Mă roagă să-l las să se Întindă pe canapea. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de parcă i-aș pipăi cu degetele circumvoluțiile ca să recunosc forma unei dorințe. „Vrei să fumezi?“ Îl Întreb. „Da“, Îmi răspunde. Acum două ore eram În Prater. Acum două ore purta o scurtă din pînză de cort și o pereche de pantaloni noi. Acum două ore mîncam banane și băteam magazinele de pe Mariahilferstraße. Văd coșul cu capac În care stau cobaii mici. Gheruțele zgîriind Împletitura de nuiele, botișorul lor roz ieșind o clipă la marginea coșului și brusc, căderea capacului care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Din cînd În cînd aruncă o privire spre ușile transparente care se deschid glisînd silențios la apariția vreunui bărbat tuciuriu cu fes grena, cu ghiuluri masive pe degetele butucănoase, cu burta revărsată peste curea, cu picioarele scurte și crăcănate În pantalonii șifonați, Îl urmărește cum se oprește o clipă cîntărind din ochi madonele acelea pe jumătate adormite, cum se Îndreaptă apoi cu pași siguri de asediator spre una din mese, scrie repede ceva pe o foaie de hîrtie, ruptă neglijent dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o elasticitate prea pronunțată a nervului optic care Îi anihilează spiritul critic. Unii numeau asta Înțelepciune. În fața acestui argument, bucuria mea de femeie rămîne la temperatura normală de 36,5°. Cămașa roz Îi place la fel de mult ca și cea bleu, pantalonii largi la fel ca pantalonii strîmți, lucrurile noi la fel ca lucrurile purtate. Dar din toate, cel mai mult Îi place bicicleta pe care a primit-o de la prietenul nostru cel mai fidel, poetul Constantin Abăluță. E o semicursieră lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nervului optic care Îi anihilează spiritul critic. Unii numeau asta Înțelepciune. În fața acestui argument, bucuria mea de femeie rămîne la temperatura normală de 36,5°. Cămașa roz Îi place la fel de mult ca și cea bleu, pantalonii largi la fel ca pantalonii strîmți, lucrurile noi la fel ca lucrurile purtate. Dar din toate, cel mai mult Îi place bicicleta pe care a primit-o de la prietenul nostru cel mai fidel, poetul Constantin Abăluță. E o semicursieră lungă și suplă ca o iapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În rai Îngerii au două picioare / dar În pod mai sînt și alții cu trei / pe aceștia nu-i vede dumnezeu“. Nu știu dacă pe el Îl vede Dumnezeu cînd Își ia startul dimineața pe la ora 7 din spatele blocului cu pantalonii bleu de trening ai lui Tiberiu, de pe vremea cînd nu absolvise Încă Liceul de coregrafie. Dar ascunși pe după perdele, ochii somnoroși ai vecinelor care pîndesc dacă oprește vreun camion cu carne În fața alimentarei, Îl văd cum stă puțin Înclinat Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
stupefiată. Mă scuz și ies. Dau de doi milițieni gradați care discută ceva cu un bărbat Între două vîrste cu o șapcă În carouri pe cap. Iar mă Întorc, trec prin fața veceurilor. De-acolo ies doi băieți Încheindu-se la pantaloni. Întorc capul. Un cîine vine să se gudure la picioarele mele. Îl mîngîi, Îi vorbesc, Încerc să par cît mai naturală. Ajung din nou În locul de unde am plecat. Muncitorii nu mai sînt acolo. Mă apropii de fereastra spartă. Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
simțea prea bine, stăteam pur și simplu în praf și ne jucam cu mașinuțele mele de jucărie. Tanti Mae se așeza pe jos cu picioarele încrucișate și conducea una dintre mașinuțe peste micul deal pe care îl ridicasem. Acum purta pantaloni largi, fiindcă o văzuse pe Marlene Dietrich îmbrăcată așa într-o revistă. Jean Harlow murise și, din respect pentru stingerea ei din viață, tanti Mae a renunțat să mai meargă ca ea. În orice caz, lucrul ăsta m-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
timpul de asta. A încercat s-o convingă și pe mama să-și facă părul să stea așa, dar nu a reușit niciodată. Simțeam că lucrurile merg din rău în mai rău. Când ieșeam duminica, părul lui tanti Mae și pantalonii largi atrăgeau atenția mai mult decât o făcuse vreodată mersul de Jean Harlow. Mi-a spus că s-ar putea să-și facă niște „cunoștințe“, acum că își schimbase stilul. Nu-nțelegeam ce vrea să spună, dar i se făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
vezi pe unele pe care nu le vedeai decât o dată sau de două ori pe an. Începuse să-mi fie un pic frig la picioare de la aerul nopții și îmi doream să fiu mai mare ca să am voie să port pantaloni lungi. M-am simțit mic și neînsemnat din pricina frigului și a stelelor și mi-era frică de ce o să se întâmple cu noi acum că tata a plecat. A început să mă usture vârful nasului. Dintr-odată toate stelele s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
mi-am făcut tema pentru doamna Watkins. Nu puteam să-mi mai fac probleme cu ea, așa că mi-am pus cărțile și prânzul pe marginea trotuarului, mi-am scos stiloul și m-am așezat. Am simțit cum mi se umezesc pantalonii la spate de la roua din iarbă și mă gândeam cât de amuzant va arăta. Cum caietul îmi aluneca de pe genunchi de fiecare dată când încercam să scriu câte ceva, pagina începuse să arate destul de rău. „A“-urile arătau a „D“-uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
pagina începuse să arate destul de rău. „A“-urile arătau a „D“-uri și câteodată virgulele mi se lungeau pana la cealaltă linie. Mi-am terminat în sfârșit tema, m-am ridicat și m-am curățat de firele de iarbă de pe pantaloni. Mai trebuia să cobor dealul și să traversez orașul până la școală. Soarele ieșise de-a binelea. Asta însemna că nu mai aveam prea mult timp. Am simțit ceva greu la mine-n stomac. Eram convins că-i de la ouăle și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
trebuie să fi arătat în acele momente. Toată lumea s-a oprit din chicotit și din vorbit, cu excepția lingăilor clasei, care nu participaseră de la început. Băiatul cu bureții a ridicat mâna. Doamna Watkins i-a făcut semn cu capul. — Priviți-i pantalonii, a spus el, indicând pata umedă. Când l-am auzit, aproape că reușisem să-mi încordez fundul în așa fel încât să nu se vadă pata, dar doamna Watkins m-a întors imediat spre ea. Părea de-a dreptul încântată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
fi dat afară din școală să nu-i spună lui tanti Mae de ce. Probabil că și ea râgâie acum acasă și și-ar da seama. Mă întrebam și cât mă va mai lăsa doamna Watkins să aștept în camera asta. Pantalonii începuseră să mi se usuce, dar umezeala ajunsese la piele și era inconfortabilă. Îmi doream să fiu afară la soare, unde s-ar fi putut usca mai repede, până la piele. Erau două ferestre în cameră, dar una nu avea geam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
și pe aceea amuzant de înaltă a domnului Farney. Clasele domnișoarei Moore erau plecate într-o excursie pe dealuri ca să aducă lut pentru modelaj. Ușa avea încuietoare, așa că am închis-o și mi-am dat hainele jos. Mi-am așezat pantalonii la uscat pe unul dintre scaune. Era plăcut să fii dezbrăcat, dar știam că nimeni nu trebuia să mă găsească așa. Soarele era sus bine de tot și intra puternic în cameră. Nu mai stătusem dezbrăcat în bătaia soarelui, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
s-au angajat acolo fiindcă majoritatea bărbaților erau plecați. Tanti Mae a fost una dintre ele și au făcut-o supraveghetoare într-una din secții. În fiecare dimineață când mergeam la școală, ea mă însoțea pe drumul spre oraș purtând pantaloni largi, o basma și o cutie de metal cu prânzul ei. Era cam cea mai bătrână femeie care lucra în fabrică, dar avea o slujbă mai bună decât multe dintre cele mai tinere. Mama stătea acasă și avea grijă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
va fi un copil, cum au spus, dar arăta de aproape douăzeci și cinci de ani. Mă întrebam cum de nu e la război, având vârsta asta. Hainele atârnau pe el, era cam slăbănog. Dar erau haine de calitate, un palton sport, pantaloni în mai multe culori, cu o cravată largă pe care am reușit să număr vreo șase culori diferite. Ce am remarcat prima dată la el, chiar înainte de haine și de cât de slab era, a fost ochii. Erau albaștri, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
nu erau pe aceeași linie cu deschizătura hainei mele. Costumul avea piept dublu. Apoi mi-am amintit că nimeni nu avea costum cu piept dublu la festivitatea de absolvire. Eu eram singurul. Cei mai mulți băieți aveau pe ei haine sport și pantaloni diferiți, de altă culoare, dar astea erau scumpe. Mi se părea că de-abia pornisem, dar înainte să-mi dau seama, am auzit cenușa sub picioare și mi-am dat seama că am ajuns în curte. Tanti Mae s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
domnul Williams, când deodată s-a uitat la mine și i-am văzut iar ochii. A mai venit destul de des în magazin de atunci. Citea benzi desenate și reviste cât timp domnul Williams făcea rețetele pentru bunicul ei. Câteodată purta pantaloni scurți și puteam să văd că picioarele ei erau și mai albe decât restul corpului, mai ales sus, înspre coapse. Și nu avea genunchii aspri, ca ai celorlalte fete din vale, groși și întunecați la culoare. Ai ei erau fini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
în seara aceea, dar tanti Mae a zis că era la vreo sută de kilometri depărtare și nici nu avea chef să se ducă. Mi-am pus o cămașă înflorată pe care o cumpărasem din oraș și o pereche de pantaloni buni de-a lui tata, pe care o cumpărase înainte de război. Când am ieșit din casă, mama m-a văzut îmbrăcat cu ei și a zis că îi știa de undeva. Dar tanti Mae i-a zis că erau noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
două rânduri mai erau pe scaune, dar ei mereu stăteau să vadă două filme. Se tot loveau și urlau și mă întrebam unde erau mamele lor. Mâna cu care o ținusem pe a ei era udă. M-am șters pe pantalonii tatei și asta a lăsat o pată, așa că am ținut mâna acolo să o acopăr până am ieșit. Când am ajuns în stradă, Jo Lynne a zis că a fost un film bun. Am răspuns că și mie îmi plăcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
pe trepte, fiindcă așa era podeaua înclinată și asta era ceea ce simțisem eu între degete. M-am uitat la mâna mea. Aveam sânge între cutele degetelor și începea să se usuce unde era mai puțin. Mi-am șters mâinile de pantaloni și m-am dus la ea. Mă înspăimântam numai uitându-mă la ea. Am crezut că a murit, dar când m-am aplecat și i-am atins brațul, era încă cald și am auzit-o respirând tare. Sângele i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
ca să ia o gură de aer curat, probabil dorindu-și să scape un pic și de gălăgie. Am înțeles de la vecini că petrecerea a fost destul de animată. Ochii lui s-au oprit cu un aer dezaprobator pe o gaură din pantalonii mei croșetați. Domnișoara Jackson nici nu era nevoie să fie neapărat beată ca să se împiedice de o cărămidă nelalocul ei. Erau împrăștiate peste tot prin grădină. Și, după cum ați spus și dumneavoastră, era întuneric. S-a împiedicat, a căzut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pentru câteva secunde; nu-mi inspira prea mare încredere calmul, expresia relaxată de pe fața lui drăgălașă. Toți ceilalți erau agitați, inclusiv eu; el de ce nu era? Ajay, mezinul casei, părea mai spiritual ca niciodată, cu părul pieptănat, un pulover dichisit, pantaloni de catifea. Judy, Liz și Mo, care erau principalele capete ale comitetului cooperatist ce se ocupa de treburile casei - și astfel folosite să aibă de-a face cu poliția - reușiseră să se trântească într-o poziție oarecum ofensivă în scaunele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ridicat să o întâmpin; inima îmi bătea cu putere. Era prima oară când ne întâlneam pe picior de egalitate, fără să mai fim studentă și profesoară. Purta un pulover mătăsos care probabil fusese lucrat de mână și o pereche de pantaloni cu o croială frumoasă ce se îngustau peste o pereche de ghetuțe maronii. Părul șaten era tuns bob, iar cerceii erau o mică pereche de perle din argint. Ce faci aici, Lee? am izbucnit. Nu e chiar genul tău, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]