KorAP: Find »[drukola/base=papă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...84 85 86 ...552 >

13,778 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284

bine? Tot mai bine, tot mai bine! - răspunseră boierii. Mulțumit, Sima-Vodă bău cu înghițituri lungi, apoi văzând privirea pofticioasă a paharnicului, îi dădu acestuia paharul să bea și el puțin. Lângă Metodiu, vistiernicul Ximachi își reluase sfaturile pentru drumul către Papă. Ce-i șoptea, ce-i spunea, noi nu vom ști-o niciodată. Am putea-o afla cu siguranță, am mai putea zăbovi să vedem dansul țigăncilor ce va transforma ospățul într-o scenă care ne-ar transforma pe dată stilul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
parte și ideile într-alta. Unul din iezuiți, mai tinerel, avea fața ciupită de asceză. Când se-ncrucișară, iezuiții salutară cu tărie: — Ad majorem gloriam Dei! Metodiu șovăi o clipă, apoi găsi compromisul retoric salvator: — în veci, amen! Episodul 202 PAPA în vremea când se petrec întâmplările din această istorisire, pe scaunul pontifical odihnea Papa Grigorie al XV-lea. Se născuse într-o familie săracă din împrejurimile Romei, fiind - cifră semnificativă - al șaptelea copil al potcovarului Giusto și-al soției sale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
asceză. Când se-ncrucișară, iezuiții salutară cu tărie: — Ad majorem gloriam Dei! Metodiu șovăi o clipă, apoi găsi compromisul retoric salvator: — în veci, amen! Episodul 202 PAPA în vremea când se petrec întâmplările din această istorisire, pe scaunul pontifical odihnea Papa Grigorie al XV-lea. Se născuse într-o familie săracă din împrejurimile Romei, fiind - cifră semnificativă - al șaptelea copil al potcovarului Giusto și-al soției sale Mărgărita. Marea epidemie cabalină din 1563-1565 l-a adus pe potcovar la sapă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
de creștinare în Numidia imprimară feței sale un aer de perpetuă suferință, așa că alegerea sa în fruntea bisericii catolice la sinodul din 1621 nu miră pe nimeni. Cu excepția unei singure inițiative despre care vom vorbi mai încolo, a fost un papă foarte liniștit. Gurile rele calvine îl porecliseră „Assonnato” (Somnorosulî. îi plăcea să se plimbe îndelung prin grădinile Vaticanului și putea fi deseori văzut aplecat asupra florilor, murmurând formule numai de el știute către vreun bondar năucit de sapientia himenopteră a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
însă totul printr-un amestec excepțional dozat de viclenie și seninătate, cum, vorbind de personalitățile laice ale lumii, numai la Churchill am mai întâlnit. Episodul 203 îN GRAIUL SFÂNTULUI FRANCISC La ora când se petrecea această parte a poveștii noastre, papa Grigorie al XV-lea se plimba cufundat în gânduri pe una din aleile înverzite din spatele catedralei Sf. Petru. De fapt, „cufundat în gânduri” nu e poate cea mai nimerită expresie; nu gândurile încercau blândul creier al acestui om potrivit de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
că e pe cale s-ațipească. Se-așeză pe o bancă de marmură și-și frecă încet cu podul palmei ochii obosiți, căprui. Dintr-un Fraxinus excelsior pogorî în zbor frânt un sticlete și i se așeză pe un genunche, ciripind. Papa îl mângâie pe cap și pe spate, își țuguie buzele și scoase câteva sunete asemănătoare cu ale micii păsări colorate din față. Sticletele ascultă atent, cu capul într-o parte, apoi începu să cânte. Când termină, fața sfântului părinte se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
păsări colorate din față. Sticletele ascultă atent, cu capul într-o parte, apoi începu să cânte. Când termină, fața sfântului părinte se întunecă: — Cardinalul Massari, va să zică... - murmură el și în ochi i se aprinseră două luminițe de ură. Sticletele încuviință. Papa scoase dintr-un buzunar al sutanei albe un pumn de semințe de cânepă pe care sticletele le ciuguli mulțumit. Apoi sfântul părinte fluieră amănunțit preț de câteva minute, după care sticletele ciripi o dată scurt, semn c-a înțeles, și-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
un buzunar al sutanei albe un pumn de semințe de cânepă pe care sticletele le ciuguli mulțumit. Apoi sfântul părinte fluieră amănunțit preț de câteva minute, după care sticletele ciripi o dată scurt, semn c-a înțeles, și-și luă zborul. Papa părea acum mai treaz ca oricând. Se uită spre coroana lui Fraxinus excelsior să vadă dacă mai așteaptă cineva și zări un porumbel călător și un corb. Ugui, chemă porumbelul la el. Porumbelul era plin de praf și părea foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
vadă dacă mai așteaptă cineva și zări un porumbel călător și un corb. Ugui, chemă porumbelul la el. Porumbelul era plin de praf și părea foarte obosit. De piciorul stâng avea prins cu două inelușe un sul mic de piele. Papa desfăcu sulul, scoase din el o foiță de pergament și se adânci în lectură, nu înainte de a-i lăsa înaripatului sol, alături, pe bancă, o mână de boabe de grâu. După ce citi, sfântul părinte scoase de la brâu o călimară și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
cu sigiliul inelului ce-l purta pe arătătorul mâinii drepte, împături foița în piele și prinse sulul înapoi la picior. Mai ugui puțin cu porumbelul cât timp acesta ciuguli grâul, apoi îi dădu drumul. Uitându-se în dreapta și-n stânga, papa croncăni ușurel, cu o expresie de veselie pe chip, chemând corbul. De cum veni și i se așeză în poală, corbul începu să croncăne de mama focului, arătând spre răsărit. Papa prinse a râde, apoi scoase de sub sutană o bucată de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
apoi îi dădu drumul. Uitându-se în dreapta și-n stânga, papa croncăni ușurel, cu o expresie de veselie pe chip, chemând corbul. De cum veni și i se așeză în poală, corbul începu să croncăne de mama focului, arătând spre răsărit. Papa prinse a râde, apoi scoase de sub sutană o bucată de cașcaval. Corbul o luă în cioc, croncăni ceva mai domolit și zbură cu cașcaval cu tot spre apus. încă zâmbind, papa se lăsă relaxat pe spătarul băncii, fluieră într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
începu să croncăne de mama focului, arătând spre răsărit. Papa prinse a râde, apoi scoase de sub sutană o bucată de cașcaval. Corbul o luă în cioc, croncăni ceva mai domolit și zbură cu cașcaval cu tot spre apus. încă zâmbind, papa se lăsă relaxat pe spătarul băncii, fluieră într-un anumit fel și doi sticleți apărură imediat în zbor, așezându-i-se pe umeri, de-o parte și de alta a capului. Sfântul părinte pocni ușor din degete și sticleții porniră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Pedro, de la poartă, n-ar fi venit în graba mare să mă înștiințeze că, spre adânca mea uimire, doi călugări pravoslavnici de la Danubiu vor a vedea fața luminată la care cu bucurie mă uit și eu acum. — Mărețul Danubiu! - exclamă papa meditativ. Pravoslavnici, zici? — Pravoslavnici, sanctissime, însă vlahi - spuse Damiani. — O anomalie - spuse papa. — Cu siguranță, răspunse cardinalul. De altfel, cu excepția unei porțiuni neînsemnate din aval, fluviul e creștin. Mai mult, în amonte e catolic din mal în mal. — Să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
că, spre adânca mea uimire, doi călugări pravoslavnici de la Danubiu vor a vedea fața luminată la care cu bucurie mă uit și eu acum. — Mărețul Danubiu! - exclamă papa meditativ. Pravoslavnici, zici? — Pravoslavnici, sanctissime, însă vlahi - spuse Damiani. — O anomalie - spuse papa. — Cu siguranță, răspunse cardinalul. De altfel, cu excepția unei porțiuni neînsemnate din aval, fluviul e creștin. Mai mult, în amonte e catolic din mal în mal. — Să-mi faci o hartă și să-mi hașurezi porțiunile - sugeră papa. în ultimul timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
O anomalie - spuse papa. — Cu siguranță, răspunse cardinalul. De altfel, cu excepția unei porțiuni neînsemnate din aval, fluviul e creștin. Mai mult, în amonte e catolic din mal în mal. — Să-mi faci o hartă și să-mi hașurezi porțiunile - sugeră papa. în ultimul timp am cam pierdut din vedere fluviul ăsta. Degeaba curge pentru noi, dacă se varsă la alții. — Am înțeles - răspunse cardinalul. Și cu vlahii ce fac? — îi primesc. Trimite-l pe Pedro încoace cu niște scaune și vezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
pentru noi, dacă se varsă la alții. — Am înțeles - răspunse cardinalul. Și cu vlahii ce fac? — îi primesc. Trimite-l pe Pedro încoace cu niște scaune și vezi, adă ceva, dulceață, miere, ceva ușor. — Miere - spuse Damiani. — Bine, miere - spuse papa, apoi fluieră scurt și sticleții zburară de pe umărul lui pe creanga lor din Fraxinus excelsior. Apăru părintele Pedro cu trei scaune, se înclină adânc, lăsă scaunele și se depărtă în vârful picioarelor. Trecu un răstimp și de după unul din colțurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Fraxinus excelsior. Apăru părintele Pedro cu trei scaune, se înclină adânc, lăsă scaunele și se depărtă în vârful picioarelor. Trecu un răstimp și de după unul din colțurile catedrei, însoțiți de doi soldați de gardă elvețiană, se iviră Metodiu și Iovănuț. Papa le aprecie dintr-o ochire curățenia sutanelor, cuvioșia pasului, tenul deschis, nasurile ușor acviline, romane. „într-adevăr, vlahi”, gândi papa și, fără voia lui, în cuget și-n simțiri i se deșteptă brusc un val de simpatie. Cei doi călugări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
un răstimp și de după unul din colțurile catedrei, însoțiți de doi soldați de gardă elvețiană, se iviră Metodiu și Iovănuț. Papa le aprecie dintr-o ochire curățenia sutanelor, cuvioșia pasului, tenul deschis, nasurile ușor acviline, romane. „într-adevăr, vlahi”, gândi papa și, fără voia lui, în cuget și-n simțiri i se deșteptă brusc un val de simpatie. Cei doi călugări ajunseră lângă bancă, îngenuncheară, sărutară mâna molatic, întinsă spre ei și rămaseră așa, cu capetele plecate, reculeși. Hotărât lucru, Grigorie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
ușor de tăntălăi ce rămăseseră în picioare. Dați-i drumul la treabă! Soldații holbară niște ochi cât cepele, apoi se dumiriră și-ncurcându-și halebardele, o luară la fugă zăngănind cu putere din armuri. După ce zgomotul alergării lor se stinse, papa, reținându-și cu greu tendința de a mângâia capetele plecate dinaintea lui, spuse cu glas întretăiat în latină. — îndreptați-vă, fraților, și ia ziceți-mi: ați trecut bătrânul Danubiu? Episodul 205 O STRATEGIE UNICĂ îN FELUL EI — Am trecut Danubiul, sanctissime

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
plecate că din prea plinul, obștescul timp al sfințeniei voastre ați avut veșnic de lăudata îngăduință de a desprinde un mic răgaz pentru a ne primi și asculta păsurile. Nu vom uita aceasta niciodată. Frumos vorbești, padre Metodiu - zise uimit papa. Să aibă acele ținuturi din care-ați purces așa școli bune de retorică? — Școli nu prea sunt - răspunse Metodiu - ba aș spune că nu sunt deloc, însă, serenissime, retorica o avem în sânge, iar sângele nostru e nobil și nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
adesea vorbe mari, iar în fața năpăstuirilor ce-au venit și vin peste noi neputându-ne totdeauna, din motive lesne de înțeles, împotrivi cu fapta, ne-am împotrivit cel puțin cu vorba. — într-adevăr, în anumite împrejurări e singura soluție - spuse papa. Dar ridicați-vă, dragii mei, ședeți și ziceți-mi ce pricini v-au făcut să bateți atâta cale? — Dintru bun început vreau să spun, sanctissime - zise Metodiu după ce se așezară pe scaune - că pricinile care ne-au adus în fața sfinției

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
minore și pe care eu, dacă mi-ați îngădui o clipă să mă închipui în locul sanctității voastre, nici nu le-aș băga în seamă. Nici eu, strict personal vorbind, nu le dau importanță, dar n-am ce face, sunt totuși papa - spuse Grigorie al XV-lea. Evident - spuse Metodiu - și-n această calitate trebuie să susțineți punctul de vedere al Romei, nu aveți altă posibilitate. — M-ai înțeles perfect - răspunse papa. Asta e situația, sunt lucruri de care nu mă pot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
le dau importanță, dar n-am ce face, sunt totuși papa - spuse Grigorie al XV-lea. Evident - spuse Metodiu - și-n această calitate trebuie să susțineți punctul de vedere al Romei, nu aveți altă posibilitate. — M-ai înțeles perfect - răspunse papa. Asta e situația, sunt lucruri de care nu mă pot atinge. — Deci nu despre aceste lucruri este vorba - reluă Metodiu - ci despre altceva. Noi știm - și cred că veți fi în asentimentul nostru că Roma privește cu ochi buni orice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
să le dăm un caracter permanent și, dacă se poate, să le transformăm într-o rezistență puternică, serioasă, îndelungată, inedită în felul ei pentru că turcii nu trebuie să-și dea seama de ea. — De ce să nu-și dea seama? - întrebă papa. — Vă voi explica îndată - răspunse Metodiu - nu înainte de a vă spune că avem nevoie de sprijinul sanctității voastre și că aducem în această privință rugămintea Domnului nostru din Moldova, Sima-Vodă. — Sima-Vodă? - zise Grigorie al XV-lea. Dar nu era domn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
nu va cădea înainte ca ajutorul meu să ajungă la el? — Puteți fi sigur că așa ca fi - răspunse Metodiu - și că în chiar clipa când vorbim, pe tronul Moldovei e altcineva, dar asta n-are importanță. — Cum așa? - făcu papa. — Iuțeala cu care se schimbă domnii nu trebuie să vă înșele - zise Metodiu. Ea intră în strategia ținuturilor noastre. Cu cât sunt domni mai mulți într-un timp cât mai scurt, cu atât turcii sunt mai ușor momiți să intre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]