2,931 matches
-
un plâns furios, de un refuz atât de mare, încât cei doi, poate mamă și fiu, se lipiseră de zid în timp ce încercau să-mi explice drumul. Am alergat spre mașină, am așezat-o pe Italia înăuntru. Femeia mă urmase în papuci și cămașă de noapte, speriată și fără motiv, doar pentru că nu știa ce să facă, doar pentru a-mi însoți furia. Am văzut-o în oglinda retrovizoare acoperită de praful pe care i-l aruncasem în față când am plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mă fi născut femeie... — Bun, și cum o să se termine? — Pentru că..., deh..., pentru că am călcat în străchini! Am vrut să continuăm, adică să începem relațiile, mă-nțelegi?, fără obligații și consecințe... și, evident, mi se pare că o să-mi dea papucii. Femeia asta voia să mă absoarbă. — Și-o să te absoarbă! — Cine știe!... Sunt atât de slab! Sunt făcut ca să mă întrețină o femeie, dar cu demnitate, știi?, și dacă nu, nimic! Și ce numești tu demnitate? Se poate ști? — Domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Un pantof de lac cu tocul înalt zăcea răsturnat. Greutatea ei se rezema pe piciorul desculț și unul dintre șolduri îi era mai sus decât celălalt. Postura era foarte ștrengărească, dar știam că nu asta intenționase. — Vrei să îți aduc papucii? Dădu din cap că nu. Buclele tunsorii ei pudel îi mângâiau ceafa. Îmi pare rău. Nu zise nimic. Nu înțeleg ce mi-a venit. Închise robinetul, luă un prosop și se întoarse spre mine. O urmă de rimel se întindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
niciodată. Nu mă mai temeam de ce aș putea să îi fac ei sau copiilor. Știam cum să îi protejez de mine. M-am ridicat încet din pat. Am scos din șifonier o pereche de pantaloni kaki și mi-am pus papucii. Am scos dintr-un sertar al dulapului un tricou și mi l-am tras pe cap. Mi-am pus cheile de la mașină și portofelul în buzunar, apoi m-am gândit mai bine, am scos portofelul și am luat din el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
depinde de mine, dar fără Îndoială ești liberă. Cât am fost de orb. Dacă ți-au rămas aici lucruri de care ai nevoie, scrie-mi și ți le voi trimite. Deocamdată Îți expediez un pachet cu trei cămăși de noapte, papucii Îmblăniți și fotografiile. Dar dacă nu te deranjează, vreau să păstrez fotografia cu noi doi În satul Betleem din Galileea“. Din scrisoarea asta, Yael trase concluzia că Fima nu avea să pună nici un fel de piedici În calea divorțului. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe care Îl ținea În mână și Îl Îmbrăcase cu niște haine de-ale lui Uri, o pereche de pantaloni și un pulover roșu, care Îi erau mari, dar În care se simțea totuși bine. Picioarele Îi erau vârâte În papucii Îmblăniți pe care Îi adusese Uri din Portugalia. Iar hainele lui erau atârnate la uscat pe un scaun, În fața căminului. Discutară despre literatura latino-americană din ultima perioadă, despre realismul magic, pe care Nina Îl vedea ca pe o continuare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Mare dobitoc ești. Când Nina ieși din baie, peste douăzeci de minute, curată, parfumată, Îmbrăcată Într-un halat maroniu, dispusă să se Împace și să-l consoleze, găsi hainele soțului ei Împrăștiate pe jos, focul pe cale să se stingă și papucii Îmblăniți aduși de Uri din Portugalia zăcând lângă ușă ca doi pisoi morți. Fima dispăruse. Dar observă că terminase băutura și că uitase cartea despre Leibowitz, dar și unul din ciorapii săi, ce atârna pe spătarul scaunului din fața focului, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Dar observă că terminase băutura și că uitase cartea despre Leibowitz, dar și unul din ciorapii săi, ce atârna pe spătarul scaunului din fața focului, care mai pâlpâi o dată cu un ultim rest de putere și se stinse. Nina ridică hainele și papucii, strânse paharul, castronul de supă și ciorapul și Îndreptă un colț al covorului. Degetele ei subțiri, frumoase, ca ale unui copil chinez, bâjbâiră după o țigară. Zâmbea printre lacrimi. 7 Cu pumni slabi La șase și un sfert dimineața nota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Întâmplat? Ce ți-am făcut? Apoi continuă ușor indignat: —Scuză-mă. Nu cred că ne cunoaștem. Își imagină ce se petrece În clipa aceea În spatele fațadelor clădirilor, În spatele jaluzelelor, ferestrelor și perdelelor. Un bărbat stă așezat În fotoliul său, În papuci, și citește o carte despre istoria barajelor. Pe brațul fotoliului se află un păhărel de coniac. Soția lui iese din baie, cu părul ud, rozalie, parfumată, Înfășurată Într-un halat din flanelă albastră. Un copilaș joacă liniștit pe covor domino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
grădina de legume a vecinului, pe care acesta o îngrășa săptămânal cu propriul lui îngrășământ. Noi purtam pantofi și în casă, bineînțeles, unii lejeri, pantofi foarte fini, iar eu nu am încălțat la prietenii din B. niciodată altfel de încălțăminte. Papucii erau de prost gust. Ăia de pâslă sau din lână, lucruri grosolane, necioplite, te duceau cu gândul la camere neîncălzite, la sărăcie, și niciodată n-am putut scăpa de sentimentul acela de umilință, când eram obligat, la Felix sau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Chiar dacă la Karl, Fritz și Mäxu nu trebuia să-mi scot pantofii și mă simțeam bine în mediul ăla ciudat în care mirosea a var și a fum, tot l-am rugat pe tata să-mi cumpere o pereche de papuci. Cei trei frați trebuiau să „dea o mână de ajutor“, fără excepție, în fiecare după-amiază liberă, Felix, în schimb, știa o tehnică numită „văicăreală“. Se văicărea și se jelea atât de tare - „de se zguduia casa“, așa spunea -, până când pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
văicărea și se jelea atât de tare - „de se zguduia casa“, așa spunea -, până când pe maică-sa o lăsau nervii și ne lăsa de capul nostru; nici Felix nu mai trebuia să fie la „post“, iar eu aveam nevoie de papuci ca să nu mai trebuiască să umblu prin cameră în ciorapi. Tata a adus acasă o pereche, împachetată într-o cutie, tocmai el, care nu ar fi intrat pentru nimic în lume într-o încăpere fără pantofi în picioare, dar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
lume într-o încăpere fără pantofi în picioare, dar la prânz, când venea acasă de la turnătorie, își trăgea, din cauza funinginii de pe tălpi, pâslarii, niște șlapi mari, gri, așa cum se folosesc în muzee, și care sunt mult mai urâți decât orice papuci. La pasajul de trecere de după intersecție fusese construită o stație de benzină, care părea înfiptă ca un ciob ascuțit al tehnicii de ultimă oră în șirul de case de pe o parte a străzii: un fel de streașină oblică asemenea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
afla fratele meu. Spunea că tata se simțea rău. Zăcea în pat. Mama era la el. Mai târziu masa a fost strânsă. W. a apărut în halatul lui vechi de casă, pe care îl purtase în clinica de ochi, cu papucii trași pe picioarele goale, străbătând coridorul cu pași nesiguri, ochii îi zvâcneau, nu ne priveau pe noi cum stăteam în ușa camerei noastre; în spatele lui mergea mama, cu fața ei de marmură. Pe urmă W. s-a așezat în fotoliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
luă fața în palme. Tata ședea în fotoliu, în halatul lui vechi de casă, citea despre „gândirea pozitivă“ fără să-și miște ochii și mama trebăluia prin bucătărie. Ne-a rugat să nu-l deranjăm pe tata. Hackler „îi dăduse papucii“, gata cu firma comună. Noi am rămas în camera noastră; priveam pe fereastră grădina, arbuștii de tuia, strada unde la colț, la „Frohdörfchen“, se deschisese un chioșc. Așteptam să ieșim și să mergem la școală, departe de liniștea apăsătoare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
unele popoare africane femeile grase sunt privite ca fiind foarte frumoase. O să mă interesez de asta cândva. Probabil când o să fiu divorțată și-o să trăiesc singură cu cele cincizeci și șase de pisici ale mele, o să vorbesc singură, o să port papuci de tweed și o să caut lucruri cu care să-mi umplu timpul. Nu e vorba de povestea clasică a unui cuplu care trăiește ani de zile împreună, apoi cei doi devin neliniștiți și interpretează acest lucru ca fiind un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
coborât din ceruri și ar fi arătat spre mine, urmat de patru călăreți îndrăciți, tot nu m-aș fi simțit mai rea. Lynn se grăbi să mă liniștească. M-aș fi simțit mai bine dacă m-ar fi pocnit cu papucul. —Nu-ți face griji pentru noi. A fost doar șocul, asta-i tot. O s-o rezolvăm noi. De ce v-ați certat? Nu eram sigură că voiam să aud răspunsul, dar mă simțeam obligată să întreb. Pentru nimic. Asta e problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ca Audrey Hepburn în ei, eu arătasem ca Omar Sharif în ai mei. Ca surpriză, Lisa mă anunțase că puteam să păstrez toate hainele pe care le purtasem în poză. Am înjurat în gând că plătisem 20 de lire pe papuci. Am ajuns împreună la taxiul lui Alfie și până și el a fost impresionat când m-a văzut. —Arăți superb, draga mea. Tânărul va fi dat pe spate. Tânărul nu o să fie aici în seara asta, i-am explicat eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
din urmă! am strigat. Nu am timp de explicații. Nu credeam că voi avea probleme s-o prind pe Lisa din urmă, numai că-și dăduse jos pantofii cu toc, iar eu mă loveam cu stângu-n dreptul în ridicolii mei papuci indieni. Într-un final, am prins-o din urmă. —Lisa, poți să încetinești? Mai e mult de mers până în Stockwell. Se opri și se întoarse spre mine. Nu m-am putut abține să nu remarc că părul și machiajul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Eu mă întorsei spre Ed. Nu, nu puteam să fac asta, nu puteam susține o asemenea minciună. Nu era genul meu. Dar știam că se va isca o discuție dacă-i spun acum. Și nici nu voiam să-i dau papucii așa pur și simplu. —Ești liber mâine la prânz? l-am întrebat fără să gândesc. Mark mă privi cu atenție când intrai în casă. M-am uitat în oglindă să văd dacă aveam ceva înscris pe față sau vina mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mucuri de țigări. Abia atunci l-am recunoscut, deși în noaptea crimei purta o pălărie de pâslă neagră cu borul tras dinadins peste ochi, niște pantaloni ce-i cădeau ca două burlane negre, groase și crețe și o pereche de papuci înflorați. - Cred că ai mai auzit de mine, începu el. - Vorbește te rog scurt și la chestie, făcui plictisit de flecăreala musafirului nepoftit. - Firește că ai mai auzit, vorbindu-se, continuă dânsul netulburat, despre dibăcia cu care mânuiesc frigarea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
bășica În oala de noapte. Întorcându-se la lavoar, simți, ca de obicei, un mic junghi de vinovăție la gândul fetei În casă a cărei sarcină era să o arunce, dar Îi era prea lene să Își pună halatul și papucii și să lipăie pe culoar până la WC, pe urmă Înapoi În dormitor, să se bărbierească, și iar până la baie, să se spele. Își scoase scufia de mătase neagră pe care o purta În pat și bluza de pijama, tremurând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
masei de păr de pe maxilar, În compensație; și apoi, Îi plăcea aerul de ușor mister pe care Îl crea barba, ca și felul În care ea filtra expresiile faciale care ar fi putut dezvălui ce gândea. Își luă halatul și papucii și porni spre camera de baie plină de aburi. Îndelung instruit, Smith pusese apă În cadă exact la temperatura potrivită, lăsându-i timp să se răcorească cu câteva grade, În timp ce el se rădea. Se lungi cu plăcere În apa fierbinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe durata permisiei mele, în limite rezonabile: e de presupus că îmi plăcea de mine pentru că-mi permiteam să ignor persoana lui, din simplul motiv că exista, că stătea sau ședea printre mobilele din sufragerie în costum cu cravată și papuci de pâslă, pentru că el, cu veșnicul lighean de ceramică în dreptul veșnicului șorț de bucătărie, frământa neabătut coca pentru cozonaci, pentru că el era acela care rupea cu grijă ziare vechi transformându-le în hârtie igienică și pentru că, „declarat inapt“, nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a sa și care au corespuns, după cât se pare, unei boli pasagere, nu-i Împodobeau pe atunci chipul cu enormi pomeți albi, pe care i se pierdeau trăsăturile. După atâția ani, cred că-mi mai amintesc halatul de in și papucii turcești. Politețea lui naturală nu izbutea să ascundă o oarecare reticență; la Început, am atribuit-o modestiei, dar imediat am Înțeles că omul se simțea foarte sigur și aștepta fără neliniști momentul consacrării unanime. Dedicându-se cu Înverșunare unei munci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]