2,639 matches
-
putem să-l parodiem pe Corneille, să parodiem tragedia clasică sau poezia simbolistă). Acest tip de enunțare nu este deci cu adevărat reușit decât în momentul în care co-enunțătorul este destul de familiarizat cu discursul parodiat, ceea ce întărește complicitatea cu enunțătorul. Parodia implică în plus o anumită recunoaștere a valorii discursului devalorizat, astfel încât cel care parodiază își menține inevitabil o poziție ambiguă față de cel parodiat. De regulă, parodia poate fi considerată drept una din cele două strategii opuse de reînvestire a unui
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în care co-enunțătorul este destul de familiarizat cu discursul parodiat, ceea ce întărește complicitatea cu enunțătorul. Parodia implică în plus o anumită recunoaștere a valorii discursului devalorizat, astfel încât cel care parodiază își menține inevitabil o poziție ambiguă față de cel parodiat. De regulă, parodia poate fi considerată drept una din cele două strategii opuse de reînvestire a unui text sau a unui gen de discurs în altul: captare și subminare. Metafora financiară a "reinvestirii" permite sublinierea faptului că un text sau un gen, o dată
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
une théorie polypho-nique de l'énonciation", dezvoltă problematica polifoniei.) 1978 L'Ironie, colecția "Linguistique et sémiologie", 2, Presses Universitaires de Lyon. (Culegere de articole despre diversele aspecte ale ironiei, analizate dintr-o perspectivă non-polifonică). Exerciții ▪ 4.1. Analizați ironia și parodia în următoarea dezbatere din incipitul cărții Candid de Voltaire: O dată, sfântul Dunstan, irlandez de neam și sfânt de meserie, plecă din Irlanda pe un muntișor care porni pe mare spre coasta Franței; cu vehiculul acesta, sfântul sosi în Golful Saint-Malo
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
adjectivelor net non-clasificante pare foarte dificilă atunci când apare un articolul partitiv. El observă o apă străvezie sună mai bine decât enunțul *El observă niște apă străvezie. Primul pare direct extras dintr-un text literar, al doilea este ciudat, chiar o parodie. Adjectivele de tipul străveziu (limpede, cristalin...) aparțin tocmai unui ansamblu deosebit: nu sunt adjective clasificante de culoare (precum albastru, roșu...), nu desemnează nici o proprietate obiectivă, ci îi conferă obiectului denotat o valoare estetică pozitivă și traduc o "impresie". Acest grup
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
N naratologie, 43 narator-martor, 230 narațiune (vs povestire), 83 noi, 59 non~coincidență, 186 non~persoană, 50 noua critică, 42 O-P obiectiv (adjectiv ~), 257 ocurență (enunț~), 56 om vs scriitor, 172 onomastică, 321 "povestire" (vs "discurs"), 103 paragraf, 297 parodie, 196 partitiv (articol ~), 267 pastișă, 196 perfect compus, 106 perfect simplu, 91 perfectiv, 104 persoană, 70 plan embraiat (vs non~embraiat), 113 plan secund vs prim-plan, 144 plural, 268 poetică, 43 polifonie, 167 povestire (vs narațiune), 104 prezent al
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
artă, București, 1958, II, p. 11. 177 Palimpsestes, Seuil, 1982, VI. 178 Op. cit., p. 24. 179 A se vedea în mod special 121 proverbes mis au goût du jour de B. Péret și P. Éluard. Pentru o analiză a acestei parodii: "Polifonie, proverbe, deturnare" de A. Grésillon și D. Maingueneau (Langages, nr. 73, 1984, pp. 112-125). 180 Voltaire, Candid, (trad. de A. Philippide), Editura pentru literatură, București, 1962, p. 297. 181 Pierre Marivaux, Jocul dragostei și al întâmplării, (trad. de Liana
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
paradă, în loc să șază în fund a șăzut dinainte, dând ocazie de un râs omeric tuturor privitorilor și chiar soldaților ce-l escortau.“ O ceremonie de acest fel devenită prilej de amuzament public - iată un semn al vremii! Nivelul maxim al parodiei va fi atins în Moldova în cursul anului următor, când o ploaie a decretelor de boierie se va abate asupra unioniștilor, îndeosebi a celor tineri: caimacamul Vogoride se legăna în iluzia că-i va aduce astfel alături de el! La Fălticeni
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
așa tânăr și deja autoironic! Vântul îi mână pe mai toți scriitorii spre țărmul lui Byron, Lamartine și Hugo, dar câți ancorează definitiv acolo? Îmbrățișarea romantismului coexistă, la mulți dintre ei, cu gesturi fățișe de distanțare, care adoptă chiar forma parodiei. Cauzele supărării lui Heliade împotriva lui Gr. Alexandrescu au rămas, până astăzi, obscure; sigur este că, odată cu darea în vileag a dușmăniei, una din acuzațiile cele mai grave aduse fostului cirac a reprezentat o... romantismul acestuia: „Apoi de este să
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
registre afective, cu accente stilistice adecvate fiecăruia. Dragostea dintre Olga și Ipolit ne păstrează în lumea pasiunilor funeste și a sancțiunilor dictate de providență. Cealaltă acțiune, în care naratorul se autoimplică (iubirea lui pentru frumoasa doamnă B.), virează clar spre parodie. Aflat pentru un timp la moșie, unde îl bântuie singurătatea și îl alină gândul revederii, povestitorul primește două scrisori. Prima e chiar de la doamna B., care îl anunță că nu-l mai iubește și că i-a murit cățelul. Cealaltă
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
umanitară.426 Preveniți de această așteptare patriotică, dacă nu cumva naționalistă, conducătorii politici se străduiesc să o folosească, mai ales cînd o pot justifica în numele apărării. În plus, lucrurile nu se opresc la aceste mici cazuri ce relevă spiritul de parodie. Și mai demnă de subliniat este prejudecata superiorității sau ireductibilității naționale care se conservă destul de bine. În Franța mai ales, aceasta se exprimă printr-o rivalitate persistentă față de anglo-saxoni, de exemplu, atunci cînd vreun fost responsabil al celulei africane a
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
o poezie autentică nu se regăsește în aceste texte care, de fapt, compilează structuri, motive specifice literaturii populare și le adaugă fraze-slogan din "lupta de clasă". Dacă nu am cunoaște adevărul, textele lui Dan Deșliu ar putea să pară adevărate parodii atât prin deformarea clișeelor literaturii populare, cât și prin accentuarea excesivă a caracterului didactic, moralizator al lor. De altfel se discută despre deceniul al V-lea ca despre unul caracterizat prin bătălia dintre două formule lirice: literatura "turnului de fildeș
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
mai amintim și un text al lui Edwin Ioanis - Nocturnă - și unul al lui Stere Popescu - Drumul din vis, pentru a încheia tabloul unei publicații care promovează o literatură eterogenă din punct de vedere valoric. 4.3. Insectar - pamfletul și parodia Rubrica Insectar apare pentru prima dată în numărul 3-4 al revistei și tinde să devină una permanentă. Sunt articole semnate neutru Ion Călimară, pseudonim sub care, se pare, se ascunde Geo Dumitrescu. Considerațiile teoretice cu privire la necesitatea unei asemenea rubrici - ironice
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de schiță este dată și de imaginile preluate " În jurul stelelor se aduna tăcerea/ și Soarele în zodiac îngreuna balanța" - descrierea copiază parcă desenele din cărțile alchimiștilor sau din cele de zodii. Fronda e dublată de ridiculizarea ei, manifestul este o parodie a tot ceea ce putea înseamna discuție serioasă pe temă literară sau nonliterară. Totuși am lansat acest manifest:/ Cetățeni,/ baricadați drumul cu sens unic/ și demontați omul robot/și însumi semnez,/ Eu,/ cavaler al ordinului "Lancea lui Don Quijote"". E un fel
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
perenității. Sensul existenței, al actului s-a pierdut, a devenit inutil, nici măcar moartea nu mai capătă vreo semnificație în această lume a absurdului acceptat ca făcând parte din banalul cotidian. Ultima strofă alterează sensul textului, ducând totul spre burlesc, spre parodie, "Apele purtau alge cu miros de iod/ și din canaturi Luna s-a desprins ca un gong/ când suia olandezul de la tropice/ profilul orizontului cât o minge de ping-pong". Se întrevăd și aici contururile unui posibil tablou, redimensionarea se realizează
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
dar textul este întotdeauna marcat de revenirile ironice sub imperiul rațiunii care nu poate accepta pentru mult timp alunecările fanteziei, textul serios - dacă poate fi numit așa un text care nu are niciun moment pretenția asta - se tranformă rapid în parodie. Apele mari reia o metaforă a literaturii din toate timpurile, refăcându-i semnificația, alegoria univers uman-natură e transformată în joc al analogiilor. Personificarea spațiului citadin conduce la o desfășurare ciudată de secvențe în care obiectele împrumută ceva din automatismul oamenilor
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ordine absurdă, demontarea clișeelor nu face decât să scoată în evidență lipsa de logică, de organizare a universului. Structura simetrică a textului are menirea de a reface sensul textului pe final. Asigură trecerea de la registrul cvasiserios din incipit la consacrarea parodiei și a autoparodiei pe final. Literatură se deschide cu un alt clișeu ("Am ajuns în toamna acestei zile"), acela al finalului de existență, de etapă. Incipitul pare să fie absolut literar. Aproape întregul text e construit însă din propoziții optative
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
un fluviu ascuns/ zvâcnind unul într-altul, curgând spre lumină". Ceea ce l-ar deosebi pe Tonegaru de alți constructori de poeme ekphrastice este tocmai faptul că la el apar în paralel atât tipul acesta de poem, cât și ironizarea lui, parodia. Totul se proiectează în universul cotidian, pierzându-și aura de mister. Tabloul se constituie din imbricări, tehnica este a colajului: "Mai era un profet al mașinii de cusut/ însă Cain din limuzină/ l-a străpuns cu lancea în șezut", Filozofia
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
astfel de existențe ca pe o fatalitate. Dramă în parc (Geo Dumitrescu) este un poem al cărui titlu are oareșice rezonanțe caragialești. La fel ca la Caragiale și la fel ca la autorii contemporani ironia ascunde un univers tragic, dincolo de parodia textelor fals dramatizante se întrevede lumea contemporană rece, corozivă, terifiantă prin condamnarea la singurătate. La Geo Dumitrescu, incipitul este cel mai adesea cel care evidențiază preferința pentru o asemenea estetică a banalului: Femeia avea ochi obosiți și buze de anilină
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
prin repunerea în discuție a structurilor clișeizate. În modernism, arta poetică, specie de sine stătătoare, se impusese ca expresie a stării tensionale pe care o încerca creatorul aflat într-o continuă căutare a formulei ideale pentru exprimarea inefabilului. Deconstrucția prin parodie a unui astfel de text o întâlnim la Geo Dumitrescu, în Portret, la care abordarea acestei specii literare devine prilej de exersare a efectelor ludice ale limbajului: gândurile sunt prezentate ironic ca "o claie informă de rufe murdare" (pe lângă asocierea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
produce o golire de sens. Și în poezia contemporană se revine cu o insistență obsedantă asupra scrisului, asupra a ceea ce ar trebui să fie literatura fără ca textele să repete structura unor arte poetice clasice, ci mai degrabă capătă aspectul unor parodii realizate pe modelul unor asemenea arte poetice: "Să scriu, ah, să scriu ceva durabil - o gheată de fier -/ (...) nici vorbă de zbierătul de catifea/ din cerul de ieri în care râde azi luna" (Fiară de mătase, Florin Iaru). Metafora pare
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
un cuier") și prin refuzul acceptării ordinii, nu atât a ordinii cosmice, cât a celei literare ("să nu se mai miște tradițional"). Intertextul parodic este desigur mult mai evident la scriitorii optzeciști unde dialogul literar nu se realizează doar prin parodie, prin tratarea ironică a unor teme și motive literare sau prin aluzie culturală, ci și prin citat sau parafrază a literaturii anterioare. Transpunerea unor motive specifice codului literar înalt în registru derizoriu se realizează și la Ion Stratan: "beam câte
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
tuturor lucrurilor certe/ devenite fantomatice în acest moment cu semnificație intensă de plecare." (Noembrie patetic). Intervenția retorică își are rolul ei bine stabilit într-un asemenea demers demitizant, face parte dintr-o adevărată recuzită. Linda Hutcheon remarca, de altminteri, că "parodia postmodernă nu ignoră contextul reprezentărilor trecute pe care le citează, ci folosește ironia pentru a sublinia faptul că suntem în mod inevitabil separați astăzi de acel trecut - datorită timpului scurs și istoriei ulterioare acelor reprezentări. Există un continuum, dar există
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
176 Orizont, 99 os, 124, 157, 164, 184, 239 Ovidiu, 61, 80, 88, 163 P Page, Mira, 76 Pagini literare, 57 Pan, 57 Pană, Sașa, 45 Paraschivescu, Miron Radu, 43, 46, 64, 90, 100, 103, 104, 113, 132, 147, 243 parodie, parodic, 18, 37, 97, 166, 173, 178, 180, 184, 185, 186, 197, 200, 202, 203, 209, 217, 218, 220 Pasternak, Boris, 193 Păun, Paul, 43, 44, 50 Păun. Paul Delirul oniric alunecă pe o pleoapă albastră, 44 Pelin, Mihai, 108
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
permanent „localurile”, se înghesuiau în bîlciuri (cel din Capitală avea și ziar: „Reporterul Moșilor”), mergeau să vadă comedioare (cele mai multe, traduse și localizări), se amuzau copios la „Mița Tirbușon”, „Țivila”, „Zozo” sau la „Spaniola de la Mitică”, își făceau farse, se dedau parodiilor, precum acel personaj de roman care voise ca „la moarte să nu i se cînte de jelanie, ci «Deșteaptă-te Romîne!»”. Această tendință se reflectă într-o bună parte din produsele literare ale celor două epoci, mai pregnant în cele
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
un comentariu la „Vieața nouă” (nr. 1, 1914), Ibrăileanu amintește cîteva din aceste atitudini: „N-am văzut oare pe un decadent scriind întruna numai despre El și rudele sale - și insultînd un critic mort de curînd?... Altul, exasperat de niște parodii care i-au bagatelizat opera, n-a ajuns să-i facă sifilitici, într-o revistă, pe autorii acelor parodii?... Al treilea, scriind impresii din campanie, numai ca să facă pe «diabolicul», a spus că un soldat romîn a băut vinul cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]