10,068 matches
-
vedeți...“). Poate avea tuse măgărească. Primul simptom, nervozitate, o tulburare generală a organismului. Slăbiciune. Pentru că atunci cînd trupul pătimește, sufletul... Și atunci domnul Benedek dezvoltă teoria interdependenței fenomenelor sufletești de cele trupești, teorie pe care o auzise cîndva, la o partidă de cărți, fără Îndoială de la doctorul Weiss. Dacă n-o citise În vreo carte. Sau În Aradi Napló. (Vă rog, totul va fi În regulă.) Sfîrșitul acestei povestiri Îl aflăm În același ziar, Aradi Napló, din colecția anului 1858 (citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
chiar și sate desprinse din domeniul domnesc, o dovadă a influenței la care ajunsese Iordache Roset. în secolul al XVII-lea situația internă din șările Române era favorabil marilor boieri care s-au organizat în partide boierești, impunând domni din partida lor. Vechile familii boierești din țară s-au încuscrit cu familiile grecești, venite cu unii domni, iar aceste familii românizate - Cantacuzinii, Ghiculeștii, Duca, Mavrocordații, au ajuns domni, fiind schimbați de turci dintr-o țară în alta. Situația tulbure din țară
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
zise el. Mută și imediat fu din nou absorbit de joc. Bietul Stroeve îmi aruncă o privire necăjită, dar eu nu mă lăsam tulburat cu una, cu două. Am comandat ceva de băut și am așteptat liniștit să termine Strickland partida. Ba chiar m-am bucurat de prilejul de a-l cerceta în voie. Cu siguranță că nu l-aș mai fi recunoscut. În primul rând, barba lui roșie, sălbatică și nețesălată îi ascundea cea mai mare parte a feței, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
artiști din trecut - Rafael, Michelangelo, Ingres, Delacroix - toți au avut succes. Hai să plecăm, îmi spuse Stroeve, că altfel îl ucid pe individul ăsta! XXIII L-am văzut destul de des pe Strickland și din când în când făceam câte o partidă de șah cu el. Avea un temeperament destul de imprevizibil. Uneori ședea tăcut și dus pe gânduri fără să bage în seamă pe nimeni. Alteori, când era bine dispus, vorbea în felul său greoi, cu multe întreruperi. Niciodată nu spunea vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să fi fost o femeie cu un caracter complicat și era ceva dramatic în contrastul dintre această situație și înfățișarea ei atât de cumsecade. Întâlnirea mi-a stârnit emoții și imaginația îmi lucra febril în timp ce încercam să mă concentrez asupra partidei pe care o jucam. Întotdeauna m-am străduit din răsputeri să-l bat pe Strickland pentru că era un jucător care-și disprețuia adversarul înfrânt. Felul cum exulta în momentul victoriei îți făcea și mai greu de suportat înfrângerea. Pe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
rochie pentru una dintre fetele din casă. S-a așezat și el cu noi. — Da, într-adevăr l-am cunoscut bine pe Strickland, mi-a spus. Sunt mort după jocul de șah și el se bucura întotdeauna să facă o partidă. Eu vin de trei-patru ori pe an în Tahiti când mă cheamă profesia, și dacă se afla și el la Papeete venea pe aici și atunci jucam. Când s-a însurat (căpitanul Brunot zâmbi și dădu din umeri), enfin, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
lângă primul, cu o cupă de vin În mână. Negustor de postavuri. Vine din Nord să vândă stofe din Scoția. Tot În tăcere, Dante arătă spre alții doi, care ședeau de partea cealaltă a mesei, pe colț, aplecați asupra unei partide de zaruri. Unul, cu o burtă mare, Înfășurată Într-o vestă Întinsă ca pielea unei tobe, scutura paharul alene, ca și când nu prea ar fi avut chef să Își Încerce norocul. Celălalt, un bărbat cu trăsături Întunecate asemenea veșmintelor pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Fără să aștepte vreun ordin, companiile din armata permanentă se adunau voluntarii, În schimb, deja se risipiseră. Câteva grupuri de soldați trecură pe lângă el, ignorându-l. Comentau surescitați cele Întâmplate, ca niște tovarăși de vânătoare ce se Întorc de la o partidă. Întunecat, Dante se așezase pe o veche piatră romană ca să Își tragă sufletul și, Între timp, asculta replicile oribile și fanfaronadele plebeilor, bucuroși nevoie mare de masacrul comis. În preajmă mai rămânea doar agitația unor vigiles de cartier, care veniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cardinalului de Acquasparta, ferocitatea Inchiziției, obișnuințele putrede ale concetățenilor săi, toate acestea ar fi putut fi Îndreptate de omul acela, a cărui lucrare se pregătea el acum să o curme. Poate că tentativa eșuase. Manfred și Corradino pierduseră și ei partida, dar speranța era Încă vie. Se putea Încerca. Să Îl aresteze În momentul culminant al Întreprinderii... oare nu aceasta ar fi fost adevărata crimă? Oare n-ar fi trebuit, dimpotrivă, să i se arunce la picioare, să Își pună mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
său așadar, ținutul îi întoarse spatele, dintr-odată, și nu îl mai privi de atunci decât cu dezgust. — Bine, bine, bine, bine... spuse Mierck fredonând, ca și cum s-ar fi pregătit să meargă la un joc de quilles sau la o partidă de vânătoare. După aceea, i se făcu foame. Un moft, un capriciu: îi trebuiau ouă, „potrivit de moi, dar nu cleioase!“, a specificat, de îndată, în chiar locul unde se afla, pe malul canalului îngust, la -10 grade, lângă cadavrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Când încetară s-o mai bruscheze, ea lăsă capul în pământ, suspină lung și își privi mâinile umflate de frig și de muncă. Îmbătrânise cu douăzeci de ani în zece minute. A urmat un moment de repliere, ca după o partidă de cărți. Matziev își aprinse alt trabuc și făcu vreo câțiva pași. Mierck se lăsă pe spatele fotoliului, își băgă degetele mari în buzunarele vestei sale care acoperea burta aceea ca un balon. Nu știam ce să fac. Eram pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
fără strângere de inimă, i-a telegrafiat mamei să nu-l aștepte... A petrecut treizeci și șase de ore În tren, gândindu-se la el Însuși. „PIPĂIALA“ În turneul cu Triangle, Amory avusese permanent contact cu marele fenomen american contemporan-, „partida de pipăială“. Nici una dintre mamele victoriene - și majoritatea mamelor erau victoriene - n-avea idee cât de ușor se lăsau sărutate fiicele lor. „Numai slujnicele se poartă așa“, Îi spune doamna Huston-Carmelite popularei ei fiice. „Ele sunt mai Întâi sărutate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
doamna Huston-Carmelite popularei ei fiice. „Ele sunt mai Întâi sărutate și abia după aia cerute de nevastă.“ Dar Fiica Populară se logodește din șase În șase luni Între vârstele de șaisprezece și douăzeci și doi de ani, când aranjează o partidă cu tânărul Hambell de la firma Cambell & Hambell, care se crede, prostul, primul ei iubit. Iar Între logodne F. P. (aleasă prin sistemul eliminării de la balurile dansante, care Încurajează supraviețuirea celei mai tari) mai savurează și alte ultime săruturi sentimentale În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de pe Nassau Street. În acele zile Tom D’Invilliers și Amory se plimbau până târziu. O febră a jocurilor de noroc se răspândise printre studenții anului al doilea, care petreceau multe nopți Înăbușitoare aplecați deasupra zarurilor. După o astfel de partidă, ieșind din camera lui Sloane, au găsit roua deja așternută și stelele pălite pe cer. Să-mprumutăm niște biciclete și să facem o plimbare, a propus Amory. — Bună idee. Nu-s deloc obosit și este aproape ultima noapte a anului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
o conducere eficientă. Pe urmă Burne mai stârnise o dată vâlvă, În aceeași toamnă. O anumită Phyllis Styles, amatoare de competiții inter-colegii, nu-și primise invitația anuală la meciul Harvard - Princeton. Jesse Ferrenby o dusese cu câteva săptămâni Înainte la o partidă cu miză mai mică, apelând la serviciile lui Burne, cu speranța de a ruina misoginia acestuia. — Vii la meciul cu Harvard? Întrebase Burne indiscret, numai ca să aibă un subiect de conversație. Dacă mă inviți, strigase imediat Phyllis. — Bineînțeles, răspunsese fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
urăsc ideea de „iureș“. Să te tot Întâlnești cu fate... ieri, azi, mâine. ROSALIND: Dawson! RYDER: Ce-i? ROSALIND: Mă Întreb dacă știi că mă iubești. RYDER (surprins): Cum... O, știi că ești remarcabilă. ROSALIND: Pentru că știi că sunt o partidă dificilă. Oricine se Însoară cu mine nu-și va vedea capul de treabă. Vreau să zic... sunt foarte rea. RYDER: O, n-aș spune asta! ROSALIND: Ba da, sunt, mai ales cu cei apropiați. (Se scoală.) Hai să mergem. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Sophie, artistul spune: rămâi lupul singuratic care ești. Rainer se înconjoară cu o platoșă de gheață, dar ghicești că Sophie e în stare să topească această platoșă. Sophie poartă un costum de tenis, pentru că tocmai trebuie să plece la o partidă de tenis. Rainer mestecă, mișcându‑și ritmic maxilarul inferior și cel superior. Din afară, aceste maxilare ies în evidență prin albeață. Mestecă nici mai mult nici mai puțin decât o prăjitură cu ciocolată adusă de menajeră. Au nu numai prilejul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
imposibilă - îl caută și‑l găsesc. Ce s‑a încordat ieri în Sophie, se încordează azi din nou, dar altfel decât un mușchi, pentru că e mai degrabă o idee și se află în cap. De data asta, intelectualul a pierdut partida, deși a fost ideea lui; cu toate astea, el n‑are o mână care lovește. Rainer spune că un intelectual într‑un pulover nou pe gât, de culoare neagră, nu trebuie să lovească așa tare, fiindcă are de oferit ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în special pentru că ieri, la școală, s‑a făcut de râs cu rochia ei - o traumă sufletească pe care o mai resimte și azi. Tata îl întreabă pe Rainer dacă după ce‑au terminat de mâncat ar vrea să facă o partidă de șah cu el. Rainer spune că da și chiar o să joace partida. La cină au avut pâine, parizer și salam picant. Plus cartofi într‑un sos oribil. Apoi se joacă partida de șah; invalidul emite tot felul de admonestări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ei - o traumă sufletească pe care o mai resimte și azi. Tata îl întreabă pe Rainer dacă după ce‑au terminat de mâncat ar vrea să facă o partidă de șah cu el. Rainer spune că da și chiar o să joace partida. La cină au avut pâine, parizer și salam picant. Plus cartofi într‑un sos oribil. Apoi se joacă partida de șah; invalidul emite tot felul de admonestări derutante, care bat apropouri la adresa stării mintale a lui Rainer sau în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
terminat de mâncat ar vrea să facă o partidă de șah cu el. Rainer spune că da și chiar o să joace partida. La cină au avut pâine, parizer și salam picant. Plus cartofi într‑un sos oribil. Apoi se joacă partida de șah; invalidul emite tot felul de admonestări derutante, care bat apropouri la adresa stării mintale a lui Rainer sau în care este vorba fățiș despre aceasta. Rainer pierde fiindcă nu se poate concentra. Tata se bucură la nebunie, pentru că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
-i trebuie ca să ajungă așa ceva, asta o impresionase pe Keiko Kataoka. A Început să lucreze Într-un club din Roppongi cam la un an după ce terminase liceul și se mutase din Kansai În Tokyo. În seara când a avut prima partidă de sex cu un client a fost atât de impresionată, Încât și-a folosit toți banii câștigați - primise În jur de optzeci de mii de yeni - cumpărându-și trandafiri. Rătăcise pe străzile din Roppongi cu brațele pline de zeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
la jocurile lor, amintirea momentelor de extaz petrecute la New York și În Europa Începuse să se estompeze. Și-au Împărțit sarcinile. Bărbatul suna la cluburi și chema câte o fată, având grijă să nu menționeze că era vorba de o partidă În trei. Keiko Kataoka se ocupa să adune informații despre fetele deosebite disponibile din fiecare club. Dar nu era de găsit o fată care să-i satisfacă pe amândoi. Datorită ocupației sale, vagabondul frecventa tot felul de femei, și avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
dinspre vagin. I s-a spus să-și dea jos bikinii, fără să Înțeleagă ce legătură avea asta cu scuzele pe care trebuia să și le ceară, apoi s-a trezit legată cu un cordon de piele, Îngenuncheată pe podea. Partida de sex a Început Îndată. În acel moment, Keiko Kataoka și-a dat seama că ceea ce Își imaginase mereu Într-un mod abstract era pe cale să se transforme sub ochii ei În realitate. Vagabondul era un bărbat dintr-o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de nenumărate ori, dar n-aveam nici un chef să o văd. Nu aveam chef să mă Întâlnesc cu ea, cu toate că eram mereu excitat pentru că nu-mi ieșea din urechi vocea inconfundabilă a lui Keiko Kataoka, cu toate că avusesem cu ea o partidă de sex extraordinară după ce luaserăm ecstasy. Akemi reprezenta ceva căruia mă Împotriveam fără să-mi dau seama. Era exact opusul lui Keiko Kataoka, aș putea spune că reprezenta pentru mine ceva ce mă trăgea Înapoi, acea lașitate născută din sărăcie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]